Jurnalul Editorialistic de Groza

Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri. less than 5 seconds ago[Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, în cadrul emisiunii “Transilvania la zi”, voi vorbi poporului despre lucruri. Mna, am fo’ la TVR Cluj şi – vai! – s-a ofuscat regizorul de platou, c-am sugerat în direct că n-aş primi înregistrarea, din “dificultăţi tehnice”. Oare primesc? Hîîî!]Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri.Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri.

Uneori mă gândesc dacă am scris vreodată cu pasiune despre ceva frumos, exceptând situaţiile în care evitasem anume oamenii, ca să nu mi se facă greaţă. Mă gândesc cu un amestec de jale retrospectivă şi satisfacţie prospectivă, fiindcă îmi dau seama cât de rar a fost ceva de bine şi cât mult mai este de rău.

Zalăul bântuie de greţoase înfiorătoare. Vorbesc de oameni, că de aia mă doare stomacul şi vorbesc cu precădere despre fete, fiindcă ele dezamăgesc; de băieţi n-am nimic de spus, când cei mai mulţi dintre ei sunt chiar exaltaţi de fiinţele astea despre care vă zic.

Cu ce mă confrunt e că, fiind oraşul meu natal, mă familiarizez cu locul şi atunci apuc să le văd pe greţoasele înfiorătoare la tot pasul, oricât m-aş suci.

Am tot susţinut că lumea e îndeosebi urâtă. Am reuşit însă să descopăr un alt aspect îngrijorător al urâţeniei sale: lumea supravieţuieşte hrănindu-se cu senzaţia solidă despre sine că ar fi frumoasă.

De pildă, chiar acum mă holbez la o grasă în declin – i-aş zice cumva avantajos, dar nu există nimica s-o ajute. Mă uit perplex la ea, cum sfredeleşte cu privirea ochii altui nărod de pe aici, care o admiră vădit, desfătându-se cu rostogolirile sale în jurul propriei axe. Privesc, deci, doi, văzându-se pe sine şi în jur, descoperind unul pentru altul frumosul, ca într-o convenţie de-o tristă reciprocitate a amăgirii.

Am mai zis şi că lumea nu mai acceptă nimic altceva decât minciuna, pentru că adevărul le spune lucrurile pe care nu vor să le ştie. S-a ajuns la un comun acord că dacă tu mă minţi pe mine, promit să te mint şi eu pe tine, dacă-mi promiţi să mă crezi cum te cred şi eu pe tine.

O văd pe asta cum suferă încercând să zâmbească, e dureros. Lângă ea, o anorexică de-o ironie simpatică prin asociere cu viţica, e al doilea cel mai dizgraţios lucru pe care l-am văzut, după prietena ei. Una nu se poate îndoi, aialaltă se-ndoaie pe unde nu trebuie.

Uneia îi atârnă tot pe ea în lateral şi se uită cu un galeş scârbos în jur, iar cealaltă doar atârnă ea însăşi de sus în jos, în aer. Acum cea orizontală s-a aşezat lângă mine, că m-a văzut că scriu şi mi-a spus (deci nu m-a întrebat): “Te inspir.”

***

Dar alte treburi. Eu cunosc o fată cu care mai colaborez, căreia îi spun afectuos iubita mea, pentru că întreprind activitatea asociată semantic, din familia de cuvinte a apelativului amintit, adică o iubesc, fiind şi eu o fiinţă simplă şi cu sentimente. Ea îmi spune mie Darius.

Iar iubita mea intră pe Internet, dar mai puţin pe messenger, iar aici mai mult ca să vorbească cu fostul ei prieten, Bogdan. În rest, intră pe Facebook, pentru că acolo e mult mai interesant, că se uită încontinuu la toate testele alea cretine ce şi le fac oamenii, ca la pagina finală din Formula AS, iar testele le oferă răspunsuri ambigue despre sine, care-i fac să se cunoască mai puţin. Dar ea nu şi le face, fiindcă doar poponarii le chiar completează, or ea nu e poponară. Şi pe Facebook este chat, dar eu nici de ciudă nu mă bag, când ea nu e pe messenger, unde o vreau eu. Intru în general pe Facebook doar arareori, numai dacă mai caut vreo fată, în caz că reuşesc s-o-nlocuiesc pe iubita mea.

Mna, şi o cheamă Timea Mátyás şi v-am mai scris despre ea, dacă aţi avut ochi, ca să citiţi. Iar asta nu ar fi o problemă, însă mai am un prieten în listă, pe care îl cheamă Tibor Zatyi.

Ei bine, eu când mai stau pe Internet, mă uit să văd dacă a intrat Timea Mátyás, pentru că dacă intră, eu tare mă bucur şi încerc să intru într-o conversaţie cu ea, care-i o total altă provocare, ce nici n-o mai dezvoltăm acum. Însă de cele mai multe ori, ea nu intră. Ştiţi cine este veşnic online, însă? Tibor Zatyi. Şi Tibor Zatyi îmi dă mereu palpitaţii, fiindcă de câte ori caut în listă “Ti”, ca să dau de Timea Mátyás, aproape că mă veselesc că-i online, până când mă-ntunec la faţă, fiindcă de fapt Timea Mátyás nu-i online, ci doar bietu’ Tibor Zatyi.

Dilema mea este dacă-i moral să-l şterg pe Tibor Zatyi din listă, ca să nu mă afecteze emoţional iluzia c-ar fi intrat Timea Mátyás. Tibor Zatyi nu mi-a făcut niciodată nimica. Pe de altă parte, nu prea vorbim. Cam ca Timea Mátyás. Totuşi, mie îmi plac maghiarii (cam ca Timea Mátyás), iar când am vorbit (cu Tibor Zatyi), el era un maghiar de care-mi plăcea anume (cam ca de Timea Mátyás, dar altfel cumva). Uneori îmi traduce ceva ce mi se năzăreşte în maghiară şi în rest nu mă deranjează. El n-are nici o vină.

O altă situaţie delicată în care mă pune Timea Mátyás este tot legată de alfabetica numelui. Pentru că în telefonul mobil am trecut-o exact cum o cheamă, Timea Mátyás, ceea ce o poziţionează direct între tati şi Tudor, două persoane cu care vorbesc des, aproape la fel de des cât aş vrea să vorbesc cu Timea Mátyás, dacă ea şi-ar folosi telefonul şi la altceva decât a mai conversa cu fostul ei prieten, Bogdan, când acesta nu este pe messenger.

***

Amicu’ Mişea, din familiarul Le Général, plănuieşte ceva, aşa că ne vedem acolo. (Nu, nu ăsta-i chefu’ Jeg.)