Turul s-a terminat, plecați acasă.

Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri. less than 5 seconds ago[Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, în cadrul emisiunii “Transilvania la zi”, voi vorbi poporului despre lucruri. Mna, am fo’ la TVR Cluj și – vai! – s-a ofuscat regizorul de platou, c-am sugerat în direct că n-aș primi înregistrarea, din “dificultăți tehnice”. Oare primesc? Hîîî!]Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri.Azi, de la 16:30, la TVR Cluj, voi vorbi poporului despre lucruri.

Uneori mă gândesc dacă am scris vreodată cu pasiune despre ceva frumos, exceptând situațiile în care evitasem anume oamenii, ca să nu mi se facă greață. Mă gândesc cu un amestec de jale retrospectivă și satisfacție prospectivă, fiindcă îmi dau seama cât de rar a fost ceva de bine și cât mult mai este de rău.

Zalăul bântuie de grețoase înfiorătoare. Vorbesc de oameni, că de aia mă doare stomacul și vorbesc cu precădere despre fete, fiindcă ele dezamăgesc; de băieți n-am nimic de spus, când cei mai mulți dintre ei sunt chiar exaltați de ființele astea despre care vă zic.

Cu ce mă confrunt e că, fiind orașul meu natal, mă familiarizez cu locul și atunci apuc să le văd pe grețoasele înfiorătoare la tot pasul, oricât m-aș suci.

Am tot susținut că lumea e îndeosebi urâtă. Am reușit însă să descopăr un alt aspect îngrijorător al urâțeniei sale: lumea supraviețuiește hrănindu-se cu senzația solidă despre sine că ar fi frumoasă.

De pildă, chiar acum mă holbez la o grasă în declin – i-aș zice cumva avantajos, dar nu există nimica s-o ajute. Mă uit perplex la ea, cum sfredelește cu privirea ochii altui nărod de pe aici, care o admiră vădit, desfătându-se cu rostogolirile sale în jurul propriei axe. Privesc, deci, doi, văzându-se pe sine și în jur, descoperind unul pentru altul frumosul, ca într-o convenție de-o tristă reciprocitate a amăgirii.

Am mai zis și că lumea nu mai acceptă nimic altceva decât minciuna, pentru că adevărul le spune lucrurile pe care nu vor să le știe. S-a ajuns la un comun acord că dacă tu mă minți pe mine, promit să te mint și eu pe tine, dacă-mi promiți să mă crezi cum te cred și eu pe tine.

O văd pe asta cum suferă încercând să zâmbească, e dureros. Lângă ea, o anorexică de-o ironie simpatică prin asociere cu vițica, e al doilea cel mai dizgrațios lucru pe care l-am văzut, după prietena ei. Una nu se poate îndoi, aialaltă se-ndoaie pe unde nu trebuie.

Uneia îi atârnă tot pe ea în lateral și se uită cu un galeș scârbos în jur, iar cealaltă doar atârnă ea însăși de sus în jos, în aer. Acum cea orizontală s-a așezat lângă mine, că m-a văzut că scriu și mi-a spus (deci nu m-a întrebat): “Te inspir.”

***

Dar alte treburi. Eu cunosc o fată cu care mai colaborez, căreia îi spun afectuos iubita mea, pentru că întreprind activitatea asociată semantic, din familia de cuvinte a apelativului amintit, adică o iubesc, fiind și eu o ființă simplă și cu sentimente. Ea îmi spune mie Darius.

Iar iubita mea intră pe Internet, dar mai puțin pe messenger, iar aici mai mult ca să vorbească cu fostul ei prieten, Bogdan. În rest, intră pe Facebook, pentru că acolo e mult mai interesant, că se uită încontinuu la toate testele alea cretine ce și le fac oamenii, ca la pagina finală din Formula AS, iar testele le oferă răspunsuri ambigue despre sine, care-i fac să se cunoască mai puțin. Dar ea nu și le face, fiindcă doar poponarii le chiar completează, or ea nu e poponară. Și pe Facebook este chat, dar eu nici de ciudă nu mă bag, când ea nu e pe messenger, unde o vreau eu. Intru în general pe Facebook doar arareori, numai dacă mai caut vreo fată, în caz că reușesc s-o-nlocuiesc pe iubita mea.

Mna, și o cheamă Timea Mátyás și v-am mai scris despre ea, dacă ați avut ochi, ca să citiți. Iar asta nu ar fi o problemă, însă mai am un prieten în listă, pe care îl cheamă Tibor Zatyi.

Ei bine, eu când mai stau pe Internet, mă uit să văd dacă a intrat Timea Mátyás, pentru că dacă intră, eu tare mă bucur și încerc să intru într-o conversație cu ea, care-i o total altă provocare, ce nici n-o mai dezvoltăm acum. Însă de cele mai multe ori, ea nu intră. Știți cine este veșnic online, însă? Tibor Zatyi. Și Tibor Zatyi îmi dă mereu palpitații, fiindcă de câte ori caut în listă “Ti”, ca să dau de Timea Mátyás, aproape că mă veselesc că-i online, până când mă-ntunec la față, fiindcă de fapt Timea Mátyás nu-i online, ci doar bietu’ Tibor Zatyi.

Dilema mea este dacă-i moral să-l șterg pe Tibor Zatyi din listă, ca să nu mă afecteze emoțional iluzia c-ar fi intrat Timea Mátyás. Tibor Zatyi nu mi-a făcut niciodată nimica. Pe de altă parte, nu prea vorbim. Cam ca Timea Mátyás. Totuși, mie îmi plac maghiarii (cam ca Timea Mátyás), iar când am vorbit (cu Tibor Zatyi), el era un maghiar de care-mi plăcea anume (cam ca de Timea Mátyás, dar altfel cumva). Uneori îmi traduce ceva ce mi se năzărește în maghiară și în rest nu mă deranjează. El n-are nici o vină.

O altă situație delicată în care mă pune Timea Mátyás este tot legată de alfabetica numelui. Pentru că în telefonul mobil am trecut-o exact cum o cheamă, Timea Mátyás, ceea ce o poziționează direct între tati și Tudor, două persoane cu care vorbesc des, aproape la fel de des cât aș vrea să vorbesc cu Timea Mátyás, dacă ea și-ar folosi telefonul și la altceva decât a mai conversa cu fostul ei prieten, Bogdan, când acesta nu este pe messenger.

***

Amicu’ Mișea, din familiarul Le Général, plănuiește ceva, așa că ne vedem acolo. (Nu, nu ăsta-i chefu’ Jeg.)