Jurnalul Editorialistic de Groza

SÂMBĂTĂ ŞI DUMINICĂ MĂ AFLU LA CAPITALĂ, ÎN VEDEREA NEGOCIERII ŞI A UNUI CADOU SUPLIMENTAR DE CARE VĂ VOI INFORMA.
REDACŢIA VA PUBLICA ŞI UN PROGRAM CORESPUNZĂTOR DELEGAŢIEI ÎN CURSUL ZILEI DE VINEREA.

STRÂNGEREA DE FONDURI E ÎN STADIUL CĂ AM AJUNS LA SUMA DE 1001 RON

(s-a ajuns la 1.000, printr-o donaţie anonimă, dar suntem din nou în groapă, după câteva abandonuri laşe!)

(pentru că s-a cerut excesiv IBANUL: RO44 BTRL 0130 1201 H987 93XX, Banca Transilvania Cluj, Darius Groza)

S-ar putea să fie timpurie lansarea mea cu capul înainte în jungla industriei muzicale, zdrăngănind la ukulele, considerând că întregul week-end a fost consumat ca să învăţ “In The Jungle (The Lion Sleeps Tonight)”, crezând că învăţ “Somewhere over the rainbow”.

Am dezvoltat o nouă obsesie şi doresc să vi-o împărtăşesc. Am vorbit la directorul general, după care la secretariat, după care cu “Diana de la desfaceri” a producătorului de biciclete marca Pegas. Unde am găsit o varietate largă de produse care nu mai se fac şi nici nu mai există pe stoc, în afară de o singură categorie, care nu mi-o trebuieşte, respectiv utilajele folosite în construcţia lor, acum scoase la licitaţie. Şi am descoperit… ACEAST MAGNIFIC OBIECT!

TRICICLUL PEGAS!!!

[caracteristici tehnice: pneuri 47 – 406 mm (20″ x 1 ¼”), cadru sudat, înălţimea de 440 mm, frână faţă cu tambur şi saboţi interiori, frână de parcare tip cleşte cu blocare, masă proprie 24,6 kg; pentru transportul unor mărfuri uşoare]

Îl doresc! Am reuşit să dau peste un redistribuitor dubios din judeţul Prahova, căruia i le-a vândut Pegas pe toate şi s-au scăpat de ele, care mai are 20 de exemplare. Tembelul mijloc de transport îmi trebuieşte pentru o acţiune ce-o voi întreprinde anul viitor, odată ce dă căldura, despre care veţi afla mai jos.

Dar, pentru că mi se pare cel puţin stupid spre obscen să dau singur 1.000 RON pe o asemena grosolănie mobilă, am decis că voi apela la contribuţiile voastre necondiţionate. (Aşteptaţi, toţi avem de câştigat din asta.)

Începând de acum şi până când se înfăptuieşte ce-am clocit, suntem în plină CAMPANIE DE STRÂNGERE DE FONDURI, sistând orice alt fel de activitate, cu excepţia deversării de bani peşin către mine, desigur. Voi accepta prin donaţie sume în limita preţului mai sus menţionat. Donaţiile pot varia de la 10 RON la 1.000 RON, până în momentul atingerii pragului superior. Am văzut că se tot donează pe Internet, pentru tot felul de boli şi alte păcate de astea, deci nu mă prostiţi voi pe mine că nu se poate. Mna, chiar şi eu am strâns în excursia-mi divină vreo 800 de euro, la-nceputul anului, care s-au dus toţi la momentul respectiv, pe toate prostiile, de ce nu şi acum?

Cititori fideli: nu v-am uitat! De atâta vreme alăturea de mine sunteţi câţiva care, încă de la începuturi, m-aţi citit, aţi comentat, aţi contribuit sufleteşte şi moraliceşte, m-aţi susţinut, consolat când era prea greu şi lăudat când prea bine…

Credeţi că toate astea-s pă gratis? Mi-am atribuit autoritatea să compun o listă cu cei care vor începe, după cum sunt desemnaţi pe listă, de încurajare. Să nu credeţi că ordinea este în orice fel după vreun favoritism*. Ci doar în ordine crescătoare după cât vor da. Algoritmii folosiţi includ număr de comentarii, implicare emoţională, feed-back, atitudine, donaţii anterioare.

SUFLETE NOBILE:

Jimerino – 30 RON ACHITAT
Marian Marianschi Keefour – 40 RON ACHITAT
Marian Marian S. Stăvăroiu – 40 RON RESPINGERE CRUDĂ
Toader – 50 RON RESPINGERE CRUDĂ
Sebastian “Basty” Comşa – 50 RON
Adrian Hudrea – 55 50 RON RESPINGERE CRUDĂ S-A RĂZGÂNDIT, ACHITAT
Krakilla – 50 RON şi 10 RON pentru originalitate
Simona “Zappy” Lazăr şi Monica Muşeţel (în simbioză) – 70 RON ACHITAT
Gheorghe “Bibliotecaru” Florescu – 80 RON RESPINGERE CRUDĂ
Colegii mai relevanţi de la Vitrina (Camelia Imbuzan, Călin Crainic, Arpad “Duţu” Peter, Vlad Sulea, Mihaela “Mihavas” Vas, Iulia şi Iuliu, plus fiii rătăcitori Andrei “Arpi” Rezi şi Sebastian Augustin Olar, de la Bucureşti, Adelina nu şi, în cea mai mare parte, Răzvan “Mazeta” Medrea Augustin) – 100 RON ACHITAT 50 RON

Avem în premieră invitată o… clientă. Lucrez cu ea pe un proiect de ceva vreme şi este prima clientă cu care m-am împrietenit, chiar dacă ea nu crede asta sau de-a dreptul invers. Pentru că suntem încă indecişi, Alina Disli va contribui deocamdată cu suma de doar 10 RON. +40 RON ACHITAT

Iată că am strâns o listă preliminară de 11 primi donatori, care stau ca exemplu dărniciei voatre viitoare. Nu uitaţi, suntem deja la frumoasa sumă de: 585 RON! Mai mult de jumătate!

Ulterior:

Flaviu “FCB” Comănescu – 50 RON ACHITAT
Sten – 30 RON ACHITAT
Corina Bucur Tristur Supăratir – 50 RON, din banii de ţigări, până duminică ACHITAT
Istvan-Ştefan “Pişto” Szentkiralyi – 50 RON
Aurelian Săndulescu – 10 RON, rotunjit de la 13,14. ACHITAT
Anti-Darius – 0 RON
Yacana – 51 RON
Tatiana “Anatati” Neamţu – 40 RON ACHITAT
Ionuţu – 50 RON ACHITAT
Raluca “Furby” Puşcaş şi Gaba din aceeaşi familie – 20 RON + 20 RON ACHITAT
Anonim confirmat – 40 RON ACHITAT
Laura “Licurici” Laurenţiu – 10 RON ACHITAT
Adrian Olar Augustin şi logodnica – 10 RON ACHITAT
Roxana Popa – 30 RON ACHITAT
Vlad Bălan, binecunoscut văr de-al lui Bobby Voicu – 50 ACHITAT
Geo Atreides – 10 RON ACHITAT
Mihail “Sepukku” Ion, întâi găzduitor al Jegelui – 50 RON
Adrian Rus – 50 RON ACHITAT
Andra şi George Feneşan – 30 RON
Ionuţ “Canalia” Foltea – 15 RON ACHITAT

ÎN PLUS! Odată cu venirea căldurii, cum spuneam, în anul 2009, mă voi angaja într-o aventură prin ţară, călare pe Pegasul Triciclu, în care voi vizita PERSONAL fiecare nume care apare pe listă** transformată în hartă, fără bani şi ÎMBRĂCAT ÎN COSTUM DE MIRE, fără soţie. (Ocazie cu care, desigur, Bibliotecare, voi face un film despre tot…)

Această listă este deschisă tuturor celor care, de-a lungul vremii, s-au putut bucura, în sens bun sau în sens rău, de Jeg. SE DONEAZĂ PRIN ADNOTARE LA COMENTARII, cu menţionarea sumei, iar în formular o adresă de mail validă sau la RO44 BTRL 0130 1201 H987 93XX, Banca Transilvania Cluj, Darius Groza. Aş dori să fiu anunţat de sume, chiar şi anonime, ca să nu risc să primesc prea mult, ferească…

* statutul în inima mea despre care nu vorbeam anterior poate creşte în funcţie de… găsiţi voi o cale, sunt sigur
** în condiţiile în care rezidă pe teritoriul României în perioada dintre momentele plecării, respectiv venirii

ÎNTREBĂRI FRECVENTE, răspunse prin alte întrebări frecvente:

1. Nu se donează de obicei pentru oameni care nu îşi permit?
Ba da şi ce legătură are asta cu orice?

2. Nu trebuie să fii suferind de ceva ca să meriţi o donaţie?
Şi nu sunt? / Şi nu merit?

3. De ce aş dona?
De ce să nu-ţi rup o mâna şi atunci să vezi ce bine-a fi?

4. Dacă vii în vizită călare pe triciclu şi în costum de mire, pot să te ţin la mine şi să te hrănesc?
Sinceramente, mă aşteptam la întrebarea asta mai devreme, dar… de câte ori trebuie să vă explic?

5. Există şi un premiu surpriză, pe lângă beneficiile deja expuse?
Nu.

***

Pe mine mă încântă spaţiile comerciale unde angajaţii încearcă să salveze situaţia olfactivă chiar dacă nu mai are nici un rost. Spre exemplu, seconduriile în care ard beţigaşe parfumate. Sau în buzi, cu precădere cele publice, unde această patetică tentativă – de a da cu spray de cameră – este chiar singura ambiţie de igienă.

Sau în taxiurile alea Volvo care se pot alimenta cu motorină prin orice gaură, în special dacă-s din interior, iar de oglinda cărora atârnă un brăduleţ pe care stă scris cu pixul de mai demult un număr de telefon de fix. Sau în restaurantele indiene.

Ceea ce mă încântă şi mai mult e că se aleg mereu aromele cele mai exotice şi nefireşti. Ştim cu toţii că hainele în care au decedat în trecut nişte cetăţeni nu miros a vanilie. Şi în absolut toate cazurile se face asta ca o scuză, pentru că mirosurile impostoare acoperă de fapt nişte mirosuri infractoare.

Şi nu mai există locuri în care să se accepte aşa cum miroase. Nici în florării nu miroase a flori. Da, la mezeluri trebuie să miroasă a flori, să fie atraşi clienţii, da’ la florărie – NU! La florărie să miroasă a bomboane… Unităţile alea nu ar trebui să miroasă altfel!!! Nu mă atrage mai mult dacă-s într-o curăţătorie chimică şi miroase a piersici. Nu vreau să îmi spele geaca mea de piele din pui de căprioară mâncând conservă de ananas în suc propriu deasupra ei. Mă aştept să miroasă a doamna Hodiş din clasa a 5-a până într-a 8-a şi doamna Muller dintr-a 9 până într-a 12-a. Vreau să semnez protecţia muncii înainte să-mi ridic posesiile imaculate!

Mă-ntreb atunci, dacă tot e la libera alegere mireasma ce va domina fără sens aerul de undeva, de ce nu se optează pentru ceva mai bine gândit? Spre exemplu, fiecare business să aibă o brutărie proprie şi să miroasă mereu a pâine.

De ce lucrurile care nu miros a nimic, să zicem apa, nu miros a altceva care nu miroase a nimic, de exemplu aerul? De ce lucrurile care miros “a” ceva de fapt nu miros direct “ceva”, aşa precum este “petrolul”, ca el nemirosind nimica “a”, în afara lui însuşi. Deci “miroase petrol” şi nu “a petrol”. De asemenea, de ce există unele mirosuri care nu există, cum ar fi, de pildă: vară; acru; când eram la bunica?