Sunt bine.

Am aflat cât e de greu de găsit cineva valoros.

Aproape la fel de greu cât să am o șansă să fie pentru mine.

Știu cât sunt de prost.

Știu cât de puțin valoros reușesc eu să fiu, dar și cât de valoros pot să fiu.

Uneori, rar, îmi dau seama că tot ce vreau este, în ordinea dorinței, proporțional superficial și-nșelător, începând de la sex oral și terminând la aripioare picante, indiferent dacă sunt ordonate crescător sau descrescător.

Alteori, și mai rar, realizez că tot ce am nevoie mi se arată, des, doar că nu văd eu sau aleg să nu-mi pese, și mai des. Și e bun. E tot.

Încerc să-mi fac ordine-ntre gânduri, în suflet, impulsuri, în corp, jururile mele concentrice, în viață.

Am întâlnit din nou pe cineva valoros. N-o să o dau de gard tura asta.

Nici n-o să fiu fericit, pentru că n-o să primesc ce merit. Fiindcă merit cândva, dar până să merit – nu acum – am multă ignoranță și indiferență de plătit din trecut.

Poate-o să scriu mai mult.

După ce-ți dai seama ce ești, ce nu ești, ce poți, ce nu ai cum să știi, mai vine și cealaltă ființă, care trebuie să fie la fel însă invers, da’ cu precizie, mulându-se perfect pe ce-ți lipsește și-ți dă, și pe ce-i trebuie ei și ai.