Să lămurim o politică de lucru, ca să nu vă simţiţi datori să-mi tot amintiţi şi ştiu că o faceţi constructiv şi dezinteresat: de câte ori scriu un articol, o să urmeze altul nou.

sari la comentarii

Care o să tot vină mereu, mereu tot mai târziu decât vă tot pofteşte mereu vouă sufleţelul mereu al vostru tot. Bine? Atunci gata.


Nu vă duceţi în Boiler. Discoteca. Pentru că o să ajungeţi acolo vineri şi o să beţi sute de Jägermeister şi o să vă treziţi afară pe la 01:00, cu un buzunar plin de şerveţele de cin’-şti’-de-pă-unde, o să săriţi gardul – care, apropo, e cu sârmă ghimpată, deci atenţie – de la biserica aia de lângă şi o să vă căcaţi acolo-n curte, rezemaţi cu capul în peretele care cel mai probabil dă spre altar, după care o să veniţi acasă şi o să mâncaţi toate aripioarele picante pe care le găsiţi la Speed, cu mulţi-mulţi cartofi pai, după ce aţi reuşit să ţineţi o cură de slăbire de o săptămână doar cu ciorbici lungi şi salate şi fără pâine sau pastele voastre preferate şi aţi băut argilă detoxofiantă de trei ori pe zi de la ceva doctor pocăit, încât nu v-aţi căcat de-aţi ajuns în curtea bisericii în primul rând şi o să vomaţi tot Jägermeister de nuanţe consecutive de maron, în budă, deşi l-aţi plătit şi o să vă fută sfinţii dimineaţa în cap, unul câte unul, cronologic după calendarul creştin-ortodox, pentru fiecare lucru în parte înfăptuit în seara precedentă. Aşadar, nu mergeţi în Boiler, ei îi zic club, dar e discotecă, doar în eventualitatea în care vă place să întreţineţi genul ăsta de activităţi, caz în care îl găsiţi deschis la Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, cu programul disponibil pe SITE cu îndeajuns timp înainte şi să ne vedem acolo!

***

Ăstea l-am primit de la Andra Szasz, parcă; dacă greşesc, să fiu ateţionat. Alexandra Ardelean.

Nu înţeleg motivul pentru care angajatorul a simţit nevoia să dezvolte două versiuni de machete type cu layout-uri diferite, surprinse nu la mare distanţă una de cealaltă.

Dacian insinuează că el crede că ăla vrea s-o şi fută. Însă eu, educat decent, nu m-aş pripi cu afirmaţii hazardate răutăcioase şi aluzive.

***

În altă ordine de idei, am văzut o hartă – da? – undeva, din aia mare, editată de Primăria unui oraş, o să las misterul să îl învăluie, lipită într-un birou, iar în jurul hărţii era ticsit-ticsit cu spaţii ocupate de reclame, pe care reuşise să le obţină autorităţile! de la diverşi întreprinzători de prin părţile locului.

Mna, iar aceşti IMM-işti cu puternice aspiraţii spre marketing foloseau cu perseverenţă în definirea identităţii firmelor, prin rotaţie, doar două simboluri specifice urbei, bine trântite lângă obiectul de activitate al sereleurilor pe care şi le promovau, fiecare cu nişte sloganuri de mai că se lingeau pe deş’tele de copywriteri cu care le-au tastat, cel mai probabil la o maşină de scris. Tare m-am mai distrat eu şi m-am mai veselit tot lecturând prin jurul hărţii, după ce m-am familiarizat cu ea, hartă pentru care mulţumesc municipalităţii, nu cu mult diferită de ziarele de prin oraşul meu natal, care pot conţine urme de conţinut, în mixul publicitar.

Un element cu statut de caracteristică utilizat cu regularitate era “Ulpia Traiana”, iar celălalt era înclinaţia localnicilor spre profesiunea de programator IT, cuprind de sfera largă a cuvântului “soft”.

Începem cu Ulpia/Traiana/Ulpia Traiana. Firmă de construcţii: Ulpia Construct. Logic, nu? Slogan: Facem treaba! Păi, da. Mai departe: Autoservice Ulpia Traiana. Slogan: Reparăm bine! Ăia fac, ăştia repară, oricum – treaba sau bine, după caz. Ulpia Air TravelOricând, oriunde! Deci e cu călătorit, cu oriunde, cu oricând şi, în fine, avionul. Şi Ulpia, normal, cum altfel?! Vă daţi voi seama, aeroport deschis non-stop cu direcţia peste tot? Aşa. Ulpia Traian Leasing se explică: Finanţează persoane fizice şi juridice. Slogan făcut direct la Registrul Comerţului, luat DIN Registrul Comerţului, după dictare. Pentru mai multe detalii despre toate, Citiţi zi de zi, an de an (să nu rămâneţi în urmă) ce? Desigur: Ulpia Jurnal!

Care n-au avut loc la Ulpia sau la Traiana sau la ambele s-au profilat, ziceam, pe soft. Şi aşa le-a rămas numele. Cristal Soft. Nu? Multisoft. Şi deloc în ultimul rând, ba chiar în primul şi poate şi al doilea – Info Soft.

Poziţionările unele mai specializate decât celălalte se preling în line-uri recursiv direct din denumiri: O idee sclipitoare, de la cristal, acelaşi cristal din Cristal Soft. Calculatoare şi Multisoft expert – program informatic de contabilitate (aşa-i zice la slgoan, tot), după cum zice şi numele firmei, tot Multisoft, la care mai adăugăm calculatoare, să nu facem toată ziua numa’ multi. Respectiv: Nu doar calculatoare, de la Info Soft, care probabil, pe lângă nu doar, distribuie programul Multisoft, procurat de la colegii cu acelaşi nume.

***

***

[Mai jos puteţi servi nişte editoriale ce le-am redactat ca să-i subminez din interior pe hoavării de la FTR, în ordine inversă cronologică a apariţiei, cu .]

Irinel, lesbienele şi mama moartă a lui Băsescu

[publicat prima dată, pe 7 octombrie 2010, aici]

Naşpa. Da. Însă asta-i asocierea. Când mă gândesc la ceva, la orice, asta-mi vine în minte, în exact această ordine. Nu sunt un tip care să nu-şi asume propriile perversiuni, înăbuşite de imagini sumbre. Dar tura asta o să dau vina pe societate.

Nu cred că s-a ţinut vreo competiţie mai acerbă între trusturi de a păstra „pe prima pagină” o discuţie interminabilă despre cât de puţin ar trebui să fie tratat decesul mamei preşedintelui, dacă ar exista o morală. Am surprins efectiv frazarea de genul: „televiziunea noastră ar trebui să reducă spre minimum mediatizarea unei tragedii personale a omului Băsescu”, urmată imediat de breaking news cu mutarea coşciugului.

Orele de difuzare începeau cu „nu mai mult de două minute să dezbatem puţin implicaţiile…”, fiecare terminându-se seara târziu, cu teme de casă pentru dimineaţă şi reluări toată noaptea.

În cealaltă parte, politicienii amuţeau în moralitate. Aceiaşi politicieni care, doar săptămâna trecută, cum auzeau de Băsescu, cum erau pe el, pe el, pe – nu-i aşa? – mama lui.

Liderii partidelor se invitau reciproc la – să am pardon – decenţă. Cui căcat dintre ei nu i s-a oprit ciuda între dinţi ca voma de sărbători, că nu mai puteau să-l suspende pe Preşedinte prin prime-time-uri, în fiecare zi?

Notă, să nu uit: Băsescu câştigă prin moartea mamei sale. Mna! Am zis-o. Care-i problema?! N-am zis că-i convine. Dar câştigă. Scandalizaţi-vă.

Dar stupoare: pentru prima dată la televizor, trebuia să se vorbescă despre probleme reale, punctate, fără atacuri la persoană, evitându-se elefantul dintre porţelanuri. Deontologii nu puteau vinde pita caldă (sau care nu se răcise încă, îmi scuzaţi imbecilitatea), iar demagogii nu puteau să-şi ungă pe ea circul.

Salvarea n-a întârziat să apară: Irinel s-a lins în jacuzzi cu două doamne. Deodată! ŞI AU FILMAT!

***

De ce mâncăm rahat?

[publicat prima dată, pe 30 septembrie 2010, aici]

Vă voi fi obişnuit cu dileme de puternică încărcătură prin editorialele mele, aşa că mă aştept ca titlul să vă ducă pe arătură.

Însă mă refer strict la lipsa de stăpânire de sine care ne împinge la a consuma aproape cu ambiţie cele mai imbecile combinaţii chimice înşelătoare pe care le găsim în comerţ. Şi întreb retoric, că n-o să-mi daţi un răspuns care să mă salveze.

Eu şi mai toţi cei pe care îi cunosc am intrat împreună într-o bulă de conştientizare a îngrăşatului şi distrugerii propriilor organisme la care participăm, hăpăind cu nesaţ orice ne pică-n burtă.

Am încercat să dezvoltăm soluţii şi procese care să ne interzică a ne mai îndopa şi a încerca să trăim cât mai sănătos. Avem resursele financiare şi materiale să facem asta. Am recurs la a ne umili reciproc şi pe sine, ca să ne convingem cu forţa. Însă târziu în noapte (fix când este mai puţin indicat, că tot veni vorba), în taina intimităţii noastre de haple nesătule, recurgem la activitatea noastră preferată: de a aglutina hrană în cantităţi industriale.

Sunt convins că vă regăsiţi în frustrările noastre, ale celor care realizăm autodegradarea care ne domină. Dacă sunteţi totuşi nişte persoane care se ştiu controla şi nu vă pătrund deloc deznădejdile ce vi le împărtăşesc, vă rog să ne lăsaţi în pace cu suferinţa noastră şi să mergeţi să rumegaţi nişte rucola fiartă cu tărâţe, mestecând fiecare îmbucătură de minim 24 de ori, înainte de ora 18:00, ca să ajute la digestie, cum obişnuiţi, privindu-vă cu satisfacţie reflexiile de prin vitrine.

Mie, de pildă, îmi place KFC-ul. Nu cred că o să se considere asta o reclamă, când o să adaug că molfăi bunătăţile alea suculente conştient fiind că bag în mine nimic mai mult decât fecale alimentare. Valorile ăstea, cea publicitară şi cea gastronomică, puse astfel împreună, or să se anuleze reciproc.

Recent am primit un filmuleţ îngrozitor cu, evident, Pamela Anderson care dezvăluia foarte grafic cruzimea cu care sunt… “produşi”, practic, acei puiuţi drăgălaşi, cu ciocurile tăiate şi care abia se ţin pe picioare de cât îi umflă artificial.

Inutil să menţionez că, doar la asocierea cu brandul, în capul meu sec mi se derulau prăjeli şi maioneze contopindu-se, iar seara, cum am scăpat de la serviciu, gura mi-era deja la mall şi se înfunda înecându-se cu haleală prostească, “gătită” cam din aceleaşi materiale în care este şi ambalată.

Îmi fac veacul de la o zi la alta, petrecându-mi dimineţile ţinându-mă cu determinare de orificiul bucal, ca să nu bag în el ca spartul, hălăduind pierdut cu banii în mână prin unităţi comerciale, neştiind ce să aleg mai porcesc, după-amiezile uitându-mă cu scârbă dezaprobatoare la iaurturi şi alte greţoşenii dintr-ăstea care chiar mi-ar face bine, iar serile cedând psihic şi repezindu-mă ca un bivol cu faţa în ceva nociv.

27 comentarii

zi si tu ceva
  1. Octombrie 26, 2010 la 23:05
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    scumpe @ügy! dej nu eşti supărăcios, ce bine. dar să nu mă mai bagi în categoria familiei cu diacritice că ne certăm la cap, unde nici unul din noi nu stă foarte bine.
    mă, lucreţiu a fost bărbat bine (deci eşti ok cu freza). şi comunist, da, dar mai de salon.
    şi? ai şi tu un belimi-ar zilber al tău? că mitzy_mo nu prea pare fo ană pauker.

  2. Octombrie 26, 2010 la 23:18
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    @prietenul ottffsse, tu am spus o vorba marele! Am spus ca nu stam bine cu capul niceunul!

  3. Octombrie 26, 2010 la 23:19
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    am spus decît adevărul! mă guvernează, nu pot fără el!

  4. Octombrie 26, 2010 la 23:28
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @ügyvéd: VAI, DAR RUŞINE! Propun să fii sancţionat de comunitatea bloggerilor de la Poplaca şi a zânelor copăceilor. Tu de guri de domnişoare să nu te iei câte zile oi avea, că poate intri în vreuna (la gură mă refer) şi te spurcă de nu mai ai zile. Până nu îţi ceri iertare vei fi urmărit de o gaşcă de angajaţi la salubritate născuţi la Cernobîl după 1986. Te pup şi te respect!

  5. Octombrie 26, 2010 la 23:43
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Bozgorul idiotul facem o pauza de Facebook pentru raspundem la bunii prietenile. La ottffse spunem La multi anii cu anticipatia! La altul prietenul mitzy ma abtin. Deocamdata. Si la el uram Sarbatori Fericite!

  6. Octombrie 26, 2010 la 23:50
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @ügyvéd: faptul că persoana ta ar putea avea cont pe facebook e un alt lucru pe care eu nu-l cred. Faptul că te abţii nu e de bine, dar nici nu te încurajez în vreun alt sens. Nu fii tu însuţi! Să nu mă superi, că a murit caracatiţa Paul şi port doliu.

  7. Octombrie 27, 2010 la 00:01
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Pentru tot prietenul cu sau fara nadragul, dam aceasta dedicatiune. http://www.youtube.com/watch?v=0Wv3Ya9nskA @mitzy bate campul dar eu tot o iubesc pe ea.

  8. Octombrie 27, 2010 la 00:16
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @ügyvéd-fra: merge ca uns la inimă. Sărbători fericite şi ţie! Îţi doresc să sufli-n nai cu graţie. Căt despre câmp – îl am la inimă, deci îl bat cu mare drag, bineînţeles în limitele impuse de dragul Darius-san care veghează omniprezent.

  9. Octombrie 27, 2010 la 00:18
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @ügyvéd: PS: declaraţiile de dragoste mi le faci în privat, nu aşa, să vadă toată prostimea, că poate mai poftesc şi altele.

  10. Octombrie 27, 2010 la 00:22
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    nu sînt de acord cu aceste alegaţii uşuratice. mă opun, mă opun, de trei ori o pun.

  11. Octombrie 27, 2010 la 00:25
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @ottffsse: :)) nici eu nu sunt de acord. Da’ uneori trebuie să joci după cum se cântă.

  12. Octombrie 27, 2010 la 00:29
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    contrazic cu stimă şi respect! uneori să se mai cînte şi după cum vrem să dansăm noi!
    http://www.youtube.com/watch?v=cViTChGQAIU

    că destul am fost asupriţi. că-mi vine să şi plîng la gură

  13. Octombrie 27, 2010 la 09:17
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Buna dimineata spunem la voi bozgorele pungasele. Acum estem clipa sa facem la revedere de la prietenile de forumul si sa nu mai plictism pe el. Bozgorele mergem acasa la el. Luam la revedere de la prietenile cu aceasta melodia cantata de buna prietena de bozgorul: http://www.youtube.com/watch?v=Ib2kFj4S0vA

  14. Octombrie 27, 2010 la 10:18
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    Nu pot să cred. ügyvéd-fra ne-a părăsit. Numai din cauza voastră, naţionalişti şovinişti ce sunteţi. Şi el care vroia numai Ardealu’… Trebuia să i-l dăm, la schimb pe Ungaria. Şi mai are şi nişte prieteni frumoşi. Trebuie să fim solidari, că la el în munţi nu există conexiune la internet. Drum bun, să ştii că nu te vom uita niciodată!

  15. Octombrie 27, 2010 la 20:49
    link permanent
    razvan zice ca:

    cine imi explica asa cum ar explica unui analfabet intr-ale informaticii cum sa pun in comentariu o poza? am ceva frumos o va arata.

  16. Octombrie 28, 2010 la 11:13
    link permanent
    Andi zice ca:

    razvan, trimiţi la jege, el judecă şi, în cazul în care-ţi acceptă umilul dar, data viitoare când va posta un articol, ceea ce s-ar putea întâmpla în următorul infinit de zile, într-un moment aleator, va apărea şi minunata-ţi poză.

    Sau cel puţin aşa cred eu că se întâmplă. Cine ştie, poate sunt nişte unicorni roz care-l ţin pe Darius sclav şi el le urmează vrerea până la ultima silabă şi poate nu le place poza ta şi ţi-o trimit înapoi de ziua ta, în plină acţiune, să ai parte de experienţele unei lumi alternative…

  17. Octombrie 28, 2010 la 13:52
    link permanent
    jimerino zice ca:

    vericule, decat sa astepti dupa jegu’ asta, mai bine povesteste-ne-o, da-o-n smecleu.

  18. Octombrie 28, 2010 la 14:21
    link permanent
    razvan zice ca:

    nu e destul sa povestesc, trebuie sa va si arat.

  19. Octombrie 28, 2010 la 15:23
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    ia, aşa merge?
    http://i53.tinypic.com/2qjzogk.jpg

  20. Octombrie 28, 2010 la 15:28
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    merge.
    so,răzvănel, tinypic e răspunsul tău.
    de-acum nu te mai intreba ce putem noi face pentru tine ci ce poţi face tu pentru noi.
    (mişto asta cu ”ci ce”)

  21. Octombrie 28, 2010 la 21:27
    link permanent

    Păi dacă nu mi se dau filmele pe care le doresc, lovesc şi eu cu o perversă de la Târgu Ocna, că ori suntem artişti ori nu suntem, o poezie patriotică pe care am citit-o acum ceva timp, o poezie pentru angoasă şi orchestră de suflători flatulenţi…

    ti-am mirosit cacatul: doar raiul are flori
    atat de parfumate pentru-a-ndulci-n somn sfintii.
    ti l-am gustat: doar roua, alcoolica, din zori
    invie-n mine astfel de-adanc puterea mintii
    si l-am mancat: iubito, ce har dumnezeiesc
    s-a pogorat asupra-mi in clipa longilina.
    pe urma chiar pisatul,ca dintr-un crin regesc,
    sorbintu-l-am si-n suflet potop e de lumina
    sunt,geniu,vad ideea,aud celeste lieduri
    si toate-s datorita acelui straniu fast
    de floci si buci crapate cand, laica, sub ziduri,
    cu fusta-n cap, pe vine, te caci iconoclast!

    si-apoi, crud univesrsul scotand din intuneric
    cu-o aurora-n spune fierbinti, te pisi feeric!

    ti-s bucile crescute frumos cum cozonacii
    lucrati in drajdii bune. si-s rumenite bland.
    si pizda ta miroase, cand iti desfaci lin cracii,
    cadelnicand cu dansa smirnele calde-n vant,
    a fir de voinicica pastrata-ntr-o scriptura
    de-un popa prins cu mana sub poale la femei.
    saliva ti se-ngroasa ca o smantana-n gura
    caci ai, crestata-n simturi, cerescul obicei,
    cu buze rasfrante, caramb de cizma moale,
    barbatilor de-a suge al treilea picior.
    chiloti cu epolete de maresal la sale
    porti tu pe curu-n lupte atotbiruitor.

    si-n vaile-n adance, sta gras si copt ca spicul
    de grau manos in toamna, cat vrabia, lindicul!

    (Emil Brumaru a scris aceste versuri, un poet pe care îl preţuiesc în stare de veghe şi cu care m-am contrazis virtual timp de cinci minute. :))

  22. Octombrie 29, 2010 la 11:45
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    =)) după atâta amar de citeală p-acilea, în sfârţit am înţeles care e rostul JEG-ului. Pentru asta trebuie să mulţumesc Bibliotecarului.

  23. Octombrie 29, 2010 la 18:05
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Bun ! E voie să continuăm în acelaşi registru ? E normal ? E instructiv ?
    Să (ne) dăm drumul, deci:

    De te-agiţi pe la spate şi-nspre pizdă tînjeşti
    Dar în drum un cur mare şi gras întîlneşti
    Mai bine îl fuţi, decît să-l ocoleşti !!!

    Nu, nu e de la Emil Brumaru. E de la mine, e răspunsul pe care i l-am oferit uneia care a simţit ceva mişcare dezordonată şi m-a întrebat cu o voce surprinsă şi tremurătoare: eşti sigur că vrei să faci asta ?
    Pentru o reuşită deplină se recomandă o viaţă sănătoasă. Conform reclamelor de la televizor asta include şi consumul zilnic a doi litri de lichide.
    De preferinţă vin adevărat. Sau ţuică de Zalau, dar ăsta micu zice ca n-are.

  24. Octombrie 29, 2010 la 18:07
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Sa vina ugyvedu` si sa traduca in maghiara si latina, please !

  25. Octombrie 29, 2010 la 19:25
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @Bibliotecaru: parcă simt un fior nu ştiu pe unde. Dragă bibliotecare, nu ai încercat să cucereşti vreo damă cu o asemenea creaţie transcendentală? Eu zic că ţi-ar reuşi.

  26. Octombrie 30, 2010 la 12:12
    link permanent

    @ mitzy_mo
    Eu nu umblu să cuceresc dame. Dar dacă aş umbla să cuceresc dame, aş folosi propriile mele poezii. Ba chiar aş face, pe loc, unele.

    Dar aici se potriveşte Emil Brumaru… de exemplu în clipa lui lentă:

    Fara-ndemn intram în toamna
    Cîntecului plin de frica.
    Nici o aripa de înger
    Aerul nu-l mai despica.

    Mîna spre pamînt se lasa,
    Pipaie-ntre ierburi rana
    Larg deschisa. De sub pietre
    Serpi clociti prelingu-si zeama

    Ce-o sorbim c-o pofta veche
    Pîna mintea ni se strica.
    Fara rost intram în toamna
    Sufletului plin de frica…

  27. Mai 11, 2012 la 00:41
    link permanent
    21 kwietnia zice ca:

    Great post. I was checking continuously this blog and I am impressed! Extremely useful information particularly the last part 🙂 I care for such info a lot. I was looking for this particular info for a long time. Thank you and best of luck.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)