Darius Hero

Să lămurim o politică de lucru, ca să nu vă simțiți datori să-mi tot amintiți și știu că o faceți constructiv și dezinteresat: de câte ori scriu un articol, o să urmeze altul nou.

S

Care o să tot vină mereu, mereu tot mai târziu decât vă tot poftește mereu vouă suflețelul mereu al vostru tot. Bine? Atunci gata.


Nu vă duceți în Boiler. Discoteca. Pentru că o să ajungeți acolo vineri și o să beți sute de JÄgermeister și o să vă treziți afară pe la 01:00, cu un buzunar plin de șervețele de cin’-ști’-de-pă-unde, o să săriți gardul – care, apropo, e cu sârmă ghimpată, deci atenție – de la biserica aia de lângă și o să vă căcați acolo-n curte, rezemați cu capul în peretele care cel mai probabil dă spre altar, după care o să veniți acasă și o să mâncați toate aripioarele picante pe care le găsiți la Speed, cu mulți-mulți cartofi pai, după ce ați reușit să țineți o cură de slăbire de o săptămână doar cu ciorbici lungi și salate și fără pâine sau pastele voastre preferate și ați băut argilă detoxofiantă de trei ori pe zi de la ceva doctor pocăit, încât nu v-ați căcat de-ați ajuns în curtea bisericii în primul rând și o să vomați tot JÄgermeister de nuanțe consecutive de maron, în budă, deși l-ați plătit și o să vă fută sfinții dimineața în cap, unul câte unul, cronologic după calendarul creștin-ortodox, pentru fiecare lucru în parte înfăptuit în seara precedentă. Așadar, nu mergeți în Boiler, ei îi zic club, dar e discotecă, doar în eventualitatea în care vă place să întrețineți genul ăsta de activități, caz în care îl găsiți deschis la Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, cu programul disponibil pe SITE cu îndeajuns timp înainte și să ne vedem acolo!

***

Ăstea l-am primit de la Andra Szasz, parcă; dacă greșesc, să fiu ateționat. Alexandra Ardelean.

Nu înțeleg motivul pentru care angajatorul a simțit nevoia să dezvolte două versiuni de machete type cu layout-uri diferite, surprinse nu la mare distanță una de cealaltă.

Dacian insinuează că el crede că ăla vrea s-o și fută. Însă eu, educat decent, nu m-aș pripi cu afirmații hazardate răutăcioase și aluzive.

***

În altă ordine de idei, am văzut o hartă – da? – undeva, din aia mare, editată de Primăria unui oraș, o să las misterul să îl învăluie, lipită într-un birou, iar în jurul hărții era ticsit-ticsit cu spații ocupate de reclame, pe care reușise să le obțină autoritățile! de la diverși întreprinzători de prin părțile locului.

Mna, iar acești IMM-iști cu puternice aspirații spre marketing foloseau cu perseverență în definirea identității firmelor, prin rotație, doar două simboluri specifice urbei, bine trântite lângă obiectul de activitate al sereleurilor pe care și le promovau, fiecare cu niște sloganuri de mai că se lingeau pe deș’tele de copywriteri cu care le-au tastat, cel mai probabil la o mașină de scris. Tare m-am mai distrat eu și m-am mai veselit tot lecturând prin jurul hărții, după ce m-am familiarizat cu ea, hartă pentru care mulțumesc municipalității, nu cu mult diferită de ziarele de prin orașul meu natal, care pot conține urme de conținut, în mixul publicitar.

Un element cu statut de caracteristică utilizat cu regularitate era “Ulpia Traiana”, iar celălalt era înclinația localnicilor spre profesiunea de programator IT, cuprind de sfera largă a cuvântului “soft”.

Începem cu Ulpia/Traiana/Ulpia Traiana. Firmă de construcții: Ulpia Construct. Logic, nu? Slogan: Facem treaba! Păi, da. Mai departe: Autoservice Ulpia Traiana. Slogan: Reparăm bine! Ăia fac, ăștia repară, oricum – treaba sau bine, după caz. Ulpia Air TravelOricând, oriunde! Deci e cu călătorit, cu oriunde, cu oricând și, în fine, avionul. Și Ulpia, normal, cum altfel?! Vă dați voi seama, aeroport deschis non-stop cu direcția peste tot? Așa. Ulpia Traian Leasing se explică: Finanțează persoane fizice și juridice. Slogan făcut direct la Registrul Comerțului, luat DIN Registrul Comerțului, după dictare. Pentru mai multe detalii despre toate, Citiți zi de zi, an de an (să nu rămâneți în urmă) ce? Desigur: Ulpia Jurnal!

Care n-au avut loc la Ulpia sau la Traiana sau la ambele s-au profilat, ziceam, pe soft. Și așa le-a rămas numele. Cristal Soft. Nu? Multisoft. Și deloc în ultimul rând, ba chiar în primul și poate și al doilea – Info Soft.

Poziționările unele mai specializate decât celălalte se preling în line-uri recursiv direct din denumiri: O idee sclipitoare, de la cristal, același cristal din Cristal Soft. Calculatoare și Multisoft expert – program informatic de contabilitate (așa-i zice la slgoan, tot), după cum zice și numele firmei, tot Multisoft, la care mai adăugăm calculatoare, să nu facem toată ziua numa’ multi. Respectiv: Nu doar calculatoare, de la Info Soft, care probabil, pe lângă nu doar, distribuie programul Multisoft, procurat de la colegii cu același nume.

***

***

[Mai jos puteți servi niște editoriale ce le-am redactat ca să-i subminez din interior pe hoavării de la FTR, în ordine inversă cronologică a apariției, cu .]

Irinel, lesbienele și mama moartă a lui Băsescu

[publicat prima dată, pe 7 octombrie 2010, aici]

Nașpa. Da. Însă asta-i asocierea. Când mă gândesc la ceva, la orice, asta-mi vine în minte, în exact această ordine. Nu sunt un tip care să nu-și asume propriile perversiuni, înăbușite de imagini sumbre. Dar tura asta o să dau vina pe societate.

Nu cred că s-a ținut vreo competiție mai acerbă între trusturi de a păstra „pe prima pagină” o discuție interminabilă despre cât de puțin ar trebui să fie tratat decesul mamei președintelui, dacă ar exista o morală. Am surprins efectiv frazarea de genul: „televiziunea noastră ar trebui să reducă spre minimum mediatizarea unei tragedii personale a omului Băsescu”, urmată imediat de breaking news cu mutarea coșciugului.

Orele de difuzare începeau cu „nu mai mult de două minute să dezbatem puțin implicațiile…”, fiecare terminându-se seara târziu, cu teme de casă pentru dimineață și reluări toată noaptea.

În cealaltă parte, politicienii amuțeau în moralitate. Aceiași politicieni care, doar săptămâna trecută, cum auzeau de Băsescu, cum erau pe el, pe el, pe – nu-i așa? – mama lui.

Liderii partidelor se invitau reciproc la – să am pardon – decență. Cui căcat dintre ei nu i s-a oprit ciuda între dinți ca voma de sărbători, că nu mai puteau să-l suspende pe Președinte prin prime-time-uri, în fiecare zi?

Notă, să nu uit: Băsescu câștigă prin moartea mamei sale. Mna! Am zis-o. Care-i problema?! N-am zis că-i convine. Dar câștigă. Scandalizați-vă.

Dar stupoare: pentru prima dată la televizor, trebuia să se vorbescă despre probleme reale, punctate, fără atacuri la persoană, evitându-se elefantul dintre porțelanuri. Deontologii nu puteau vinde pita caldă (sau care nu se răcise încă, îmi scuzați imbecilitatea), iar demagogii nu puteau să-și ungă pe ea circul.

Salvarea n-a întârziat să apară: Irinel s-a lins în jacuzzi cu două doamne. Deodată! ȘI AU FILMAT!

***

De ce mâncăm rahat?

[publicat prima dată, pe 30 septembrie 2010, aici]

Vă voi fi obișnuit cu dileme de puternică încărcătură prin editorialele mele, așa că mă aștept ca titlul să vă ducă pe arătură.

Însă mă refer strict la lipsa de stăpânire de sine care ne împinge la a consuma aproape cu ambiție cele mai imbecile combinații chimice înșelătoare pe care le găsim în comerț. Și întreb retoric, că n-o să-mi dați un răspuns care să mă salveze.

Eu și mai toți cei pe care îi cunosc am intrat împreună într-o bulă de conștientizare a îngrășatului și distrugerii propriilor organisme la care participăm, hăpăind cu nesaț orice ne pică-n burtă.

Am încercat să dezvoltăm soluții și procese care să ne interzică a ne mai îndopa și a încerca să trăim cât mai sănătos. Avem resursele financiare și materiale să facem asta. Am recurs la a ne umili reciproc și pe sine, ca să ne convingem cu forța. Însă târziu în noapte (fix când este mai puțin indicat, că tot veni vorba), în taina intimității noastre de haple nesătule, recurgem la activitatea noastră preferată: de a aglutina hrană în cantități industriale.

Sunt convins că vă regăsiți în frustrările noastre, ale celor care realizăm autodegradarea care ne domină. Dacă sunteți totuși niște persoane care se știu controla și nu vă pătrund deloc deznădejdile ce vi le împărtășesc, vă rog să ne lăsați în pace cu suferința noastră și să mergeți să rumegați niște rucola fiartă cu tărâțe, mestecând fiecare îmbucătură de minim 24 de ori, înainte de ora 18:00, ca să ajute la digestie, cum obișnuiți, privindu-vă cu satisfacție reflexiile de prin vitrine.

Mie, de pildă, îmi place KFC-ul. Nu cred că o să se considere asta o reclamă, când o să adaug că molfăi bunătățile alea suculente conștient fiind că bag în mine nimic mai mult decât fecale alimentare. Valorile ăstea, cea publicitară și cea gastronomică, puse astfel împreună, or să se anuleze reciproc.

Recent am primit un filmuleț îngrozitor cu, evident, Pamela Anderson care dezvăluia foarte grafic cruzimea cu care sunt… “produși”, practic, acei puiuți drăgălași, cu ciocurile tăiate și care abia se țin pe picioare de cât îi umflă artificial.

Inutil să menționez că, doar la asocierea cu brandul, în capul meu sec mi se derulau prăjeli și maioneze contopindu-se, iar seara, cum am scăpat de la serviciu, gura mi-era deja la mall și se înfunda înecându-se cu haleală prostească, “gătită” cam din aceleași materiale în care este și ambalată.

Îmi fac veacul de la o zi la alta, petrecându-mi diminețile ținându-mă cu determinare de orificiul bucal, ca să nu bag în el ca spartul, hălăduind pierdut cu banii în mână prin unități comerciale, neștiind ce să aleg mai porcesc, după-amiezile uitându-mă cu scârbă dezaprobatoare la iaurturi și alte grețoșenii dintr-ăstea care chiar mi-ar face bine, iar serile cedând psihic și repezindu-mă ca un bivol cu fața în ceva nociv.

176 comentarii

  • Se pare că Boiler e un nou club de hipsteri. La fel ca Booha Bar şi Flying Circus. Cu siguranţă Andrei Amăricăi(şeful hipsterilor din Cluj-Napoca) e foarte fericit.

  • Ăhăi-hăi-hăi, ce bine-am mai râs, cică șeful hipsterilor. L-am cătat, părea cunoscut, n-a fost concludent.

    Ne-am amintit și de Bubulina, nu că era de atâta vreme…

    Așa, continuați, continuați.

  • Te-ai gândit că poate mănânci pentru că nu ai ceva mai interesant de făcut? Mie personal mi se pare că perioada de timp pe care o petrecem mâncând ar putea fi folosită mult mai util şi/sau plăcut. Dacă am putea să ne hrănim prin perfuzii ar fi minunat. Dar e doar o opinie, să nu scandalizezi.

  • Asta cu menajera e una din fazele alea în care trebuie să depistăm cele patru diferenţe subtile din imaginile alăturate? Sau ai fost atât de mahmur, încât ai pus aceeaşi poză de două ori? Şi eşti şi acum, încât încă ţi se pare că-s diferite?

  • se vede ca te-ai prostit. cum rasa ma-tii sa recunosti greseala? te-ai pisat pe ea de traditie. (scuze pentru limbaj, doamna mirmen)

  • Am zis c-am greșit? Am zis că am corectat. Din corect, în alt corect.

    Și apoi mi-am cerut mii de iertări, ca să am mai multe, să le comercializez.

  • Aşa, dară! Acuma am înţeles. Omul caută două menajere. Una să fie tovarăşă cinstită, angelică, bună gospodină şi plină de simţul umorului, iar pe ailaltă s-o fută.

  • ce căcat de politică de lucru, ce tot aiurezi. dacă n-ai chef să scrii pui un negru s-o facă. doar de-aia s-au inventat ei, ciuciunghezii şi femeile.
    (nu ciuhabii, nono! ăia nu muncesc nici să-i fuţi, sau invers)
    pe topic: dac-ai avut bani să consumi atîtea eu zic că-i bine. doar n-o să-ţi cumperi haine sau doamne-fereşte, cărţi.
    (auzi, eşti sigur că aia e fabrica de pensule? n-ai pus nişte litere-n plus?)

    faza cu irinel e pe bune? sau e ca aia în care performa sex oral în gura soţiei pe gaura cheii? că pe mine nu mă mai miră nimic. dacă e, ce să zic. fantastic ce fac unii din dorinţa de apărea pe jeg. uite eu, de exemplu, nu mă spăl.
    simplu şi eficace.
    cu kfc-ul n-aş putea fi mai de acord. există şi căcaturi gustoase, iată. şi în maximă concentraţie chiar, da, la kfc.

    (mareaneeeee!!!!!! unde eşti bă năucule? ţipai şi zbierai după articol nou, na, ţi-a dat. (dati-i bă un sms după ceafă că doarme-n front!))

    hai, sign out! (bună asta)

  • Ce, mă? Cine are probleme cu Andi (șeful hipsterilor)?
    Ia nu mai judecați aici în necunoștință de cauză. Și pentru eventualele comentarii gen “Ăhăhă da’ce ești pizda lui? Te fute?”…nu.

  • Voi rectifica din corect în corect de urgență.

    Cris – este un perlă turistică! Te voi lăsa să rumegi sensurile cuvântului perlă până ajungi la un bol concluzionar complet digerat.

  • Şi cu soundtrack, să fie tacâmul complet.

    Băi, Cris, dar cum dai tu numele meu unui… asemenea lucru? Un pic de respect, te rog.

    Darius, de ce te învârţi în jurul clădirilor din centru? E cumva un ritual prin care îţi păcăleşti creierul să… ce?

  • Mergi pe trotuar, învârtindu-te în jurul unui punct central ales aletor în cadrul volumului unei construcţii antropice? E ok? Cum altfel să reformulez?

    Piruete încă n-am văzut, nu-s tâmpită să te urmăresc, dar dacă zici, poate. Nu ştiu. Hm.

  • Deci m-ai văzut tu înconjurând complet o astfel de construcţie? Zici că nu făceam piruete, că nu m-ai urmărit. Atunci de unde cunoşti că am încheiat traseul? Care clădiri? Mai multe? Acuma zici că una. Nominalizează.

  • Nu te-am urmărit pas cu pas. Am urmărit mental traseul, totuşi. Nimeni nu mă crede că citesc gândurile, dar e atât de uşor să adaugi ultima latură a unui pătrat atunci când le ai pe celelalte trei. Nominal, nu ştiu cum se cheamă clădirea care face parte din strada “în oglindă” a clujului, deci n-am cum să-ţi spun. (ok, bat câmpii, dar eu nu vreau să nu mai fie o glumă gluma mea. nu mă mai joc.)

    Jimi, ştiu că eşti fan Family Guy, chiar dacă ţi se pare gay şi n-ai admite aşa ceva nici copt. Nu eu am inventat conceptul, din păcate. Trăieşte cu asta. (pentru că glad nu admite englezisme, hi hi)

  • Zici tu că “Tocăniţa de testicule şi creste de cocoş. Fără vreun motiv anume”, da’ eu primesc un mesaj subliminal legat de următorul subiect, adică Irinel şi ale lui lesbiene. Şi mă intrigă. Adică tocăniţă de testicule după lesbiene? Dacă da, atunci ce treabă mai are creasta de cocoş…

  • Nu credeam că voi spune asta, dar nici nu se pune vorba să citesc toată postarea asta kiloermetică care nu spune nimic şi comunică aşişderea.

    Băi Groza, eu ţi-o spun părinteşte, ca să zic aşa, că văd că părinţi şi iubitorul frate şi iubitorii prieteni şi invizibila gagică… nu-ţi spun nimic. Te iroseşti, fiule! Arzi gazul de pomană şi peste 5 ani va fi prea târziu. Deja ai pierdut 2 ani de făcut filme. La anul trebuia deja să Palmdor (Palm d’Or pentru ţăranii de francezi), şi ia că ni’ca.

    Nu pot să zic decât că cel de al doilea anunţ este ver. 5.13… Este atât de clar în versiunea G.U.I. încât orişicine îşi dă seama.

  • @ mitzy_mo
    N-ai prins zicerea… E creste de COCOŞ… că altfel ar fi creste de cocoşi… căci cocoşul nu are decât o creastă, şi aia e uneori guşă. Ştiu că scrisul lu’ ăsta micu trebuie să de găsească pregătit în hermeneutică, dar nici chiar aşa să nu înţelegi cum stă treaba cu cocoşul de-are două, fără crească dar cu… rimă. Se leagă deci şi cu personajul şi personajele… Hai că mă duc la Dansez pPentru Tine, măi mitzy_mo!

  • Bozgorele frumuselele, voi vreti o gagicul frumosul aspectuosul?! Daca DA, punem bila cu durerea la @otffssee… Daca NU scuze ca am pus la cainele matrimonialu,la cainele haiducul. Noi vrem pamant! Na!

  • hudrea cred ca iar si-a gasit el un job d-ala de nici el nu stie ce face si banii curg garla, ca vad ca a scos capatana. pana acum a stat ascuns, apasat de rusinea ratarii in structurile guv…administratiei. no, hudreo, socheres mo!?

  • Unii îs tovăraşi, unii îs şogorii, alţii îs atât tovarăşi cât şi şogori. Alţii îs doar hoavări.

    Iar filmele le fac când poftesc. Dar pentru Biblel, mereu, fără excepţie.

    Pe Hudrel l-am surprins recent în orașul Cluj-Napoca, tuns destul de straniu, probabil vreo pedeapsă. A părăsit aparatul administrativ la fel de discret cum i s-a și alăturat.

  • @Bibliotecaru: eu aveam o nelămurire, ş-am întrebat… că am zis că s-o găsi vreun mascul p-acilea care să-mi explice cum vine cu crestele de cocoş şi cu cocoşii cu lesbiene, şi dacă au vreo legătură… Că cică numa’ unii cocoşi sunt buni… probabil ăia care cântă… şi probabil că fac tocăniţa mai bună… că d-aia s-adună lesbienele (care cică sunt cele mai inteligente femei)…

    Şi tu mă bagi în ceaţă cu creasta-guşă… că înţeleg că problema e mai complexă de atât…

  • 3!

    mitzy_mo, de-aia se fac filme numai cu tipi gay? că ele (lesbienele)-s prea inteligente să apară pe pelicula digitală? că mna, la serile filmuluy gay îs numai băieţi şi nu mi se pare ok.

    Cris, cine eşti? Andi e primA Andi. Clar? Al tău n-are decât să fie al milionulea, oricum nu face nici o diferenţă. În primul rând pentru că nu ştie de Jeg. Ha!

  • Familia Pîrţîşă, prin misericordia lui Dumnezeu inca traiesc. Nu, mersi frumos de oferta. Poate iti trebuie acel pamant idiotule. Da, stiu ca acest post nu are ce cauta aici, numai doream sa-i raspund unui idiot. Sigur, raspunzandu-i idiotului e clar ca nici eu nu-s mai breaz, insa trebuiesc stabilite anumite jaloane in drumul spre idiotenie. Familia Pîrţîşă a ajuns deja la linia de sosire.

  • @Andi: Nu ştiu la ce te referi. Că am impresia că există mai mlte filme cu lesbiene, defect profesional al regizorilor, care în general sunt bărbaţi… Şi probabil se zice că sunt mai deştepte pentru că au tărie de caracter, că renunţă la serviciile de orice fel ale bărbaţilor şi sunt independente.

    Eu nu ştiu că n-am încercat să văd dacă mi se ridică IQ-ul dacă mă dau la o fată… Nu mi-am pierdut încă speranţa, d-aia vroiam să ştiu, că nu înţele ce e cu Iri (un individ pe care îl consider libidinos) şi fătucile alea* de s-au dat la el şi dacă e vreo legătură ascunsă cu tocăniţa de testicule de cocoş.

    *(alea nu sunt lesbiene, sunt cel mult bi şi se situează la polul opus pe scara inteligenţei pt. că iau şi de colo şi de dincolo, cam după cum bate vântul, şi nu mi se pare corect)

  • Afirmatia ta nu e tocmai valida: dupa ce o sa scrii ultimul articol nu o sa mai urmeze nimic.
    In alta ordine de idei, in general imi place cum scrii si ar fi bine daca ai face-o mai des (chiar si numai daca ai posta link-uri catre articole de-ale tale publicate prin ziare)

  • OK, mitzy maci (ügyvéd ştie cum se citeşte), eu vorbeam despre filme “artistice” (le zic alţii aşa, nu eu în mod special), precum cele care rulează (ha! rulează) prin cinemale, tembelizoare şi săliţe dubioase pe la festivaluri. Nu la de-alea de sunt proiectate pe monitoare de pc de nişte oameni însetaţi de nişte acţiune şi mult prea singuri în cameră. Că de-alea nu tare mă atrag, să fac pe-acolo studii şi să dau cu părerea. Nu ştiu cum judeci tu inteligenţa omului după orientarea sa sexuală, dar bine.

De Darius Groza

Sociale