Jurnalul Editorialistic de Groza

[dac-ai venit pentru înregistrarea emisiunii radio despre scandalul de la Jurnalism UBB, aici vrei să dai click]

Jeg 95, vers 1.

cum câteva săptămâni mi s-a stricat maşina de spălat. Eu stau pe Traian Moşoiu. Acestea sunt două informaţii cheie, care vă vor fi utile în înţelegerea povestirii ce urmează să o parcurgeţi. Veţi afla, doar citind-o, că detaliile aparent fără de legătură sau însemnătate majoră ne pot influenţa decisiv viaţa (mea), într-un mod care nu vă interesează câtuşi de puţin.

2. Locuind cu fratele meu, Moafle, noi utilizăm alternativ două maşini de spălat vechi, una aparţinând proprietarilor apartamentului în care stăm cu chirie, iar cealaltă a noastră, de la Zalău. Ele se defectează prin rotaţie şi le cărăm în sus şi-n jos pe scări, o dată la câteva luni, ducându-le sau aducându-le la şi de la “nişte meşteri” care le repară. La fel ca orice maşină de spălat veche, reparaţia celei mai mici piese costă mai mult decât valoarea întregului şi se apropie de preţul uneia noi. Totuşi, tatăl meu este un om dubios, care cunoaşte diverse persoane – mă-nţelegeţi? – cum sunt şi aceşti “meşteri”, capabili să le repună în funcţiune printr-un sistem într-ale cărui măruntaie îmi este teamă să mă cufund. Cât timp nu punem întrebări care nu ne privesc, maşinile vor funcţiona, ele vor fi aburcate şi îmburdate la şi de la etaj şi gata. S-a priceput?

3. Am putea, desigur, să procurăm o alta, pentru a evita acele perioade nebinevenite de câteva zile, acele cicluri în care aşteptăm schimbul între maşini, care trebuie duse, respectiv aduse de departe, din tărâmul meşterilor, dar ce sens ar mai avea totul?

4. Ceea ce ne aduce la strada mea. În lista de messenger am, la periferie, în mahala, alături de leproşi, surghiuniţi şi Iulian Duma, vreo 50 de nume ale căror posesori nu-i cunosc. Mi-au cerut prietenia în urma diverselor acţiuni de pe Jeg, iar eu i-am acceptat, notat şi păstrat, fiindcă îmi creez un mic eşantion pentru diverse mass-message-uri stupide cu care mă îndeletnicesc în clipe de răscruce. În tot acest proces complicat, am aflat că una dintre persoanele necunoscute mie, deţinătoare a uneia dintre identităţile listei, este domiciliată chiar pe Traian Moşoiu şi dânsa, adică mi-e vecină. Reţin vag că e vorba de un tip la care, într-un anume punct din indiferenţa noastră reciprocă, trebuia să mă duc să mănânc, deoarece-i plăcea acest blog, iar mie îmi era foame.

5. Ei bine, ca să ajungem cât mai repede la morala şi, practic, motivul pentru care încă speraţi că a avut un infim rost să citiţi, revenim la maşinile de spălat, ale căror cicluri au pus recent probleme. La ultima defectare ce o aşteptam, lipiţi de calendar, maşina de înlocuire nu era încă definitivată. Nişte reglări de conturi între meşteri, nu ştim, cert e că nu venea, ca s-o trimitem pe aia ce nu mai mergea.

6. Precum raportul nevoie de a spăla haine per distanţă de parcurs în acest sens este dezavantajos din punctul de vedere al interesului meu faţă de igiena personală, dar şi fiindcă îmi terminasem rezerva de prieteni de prin împrejurimi care-mi puteau rezolva problema, am decis să apelez la necunoscuţi.

7. Am luat astfel lista la puricat, căutând misteriosul personaj vecin din messenger, despre care-mi aminteam în ceaţă că-mi este dator şi căruia i-aş fi împrospătat tot eu memoria, că el cu siguranţă nu ştia acest fapt. Am trecut prin două duzini de ciudaţi, pe care i-am întrebat acelaşi lucru, încercând să nu dezvălui faptul că habar n-am cine erau, pentru ca apoi să nu le răspund, descoperind că nu sunt cel pe care îl căutam. Întreprindere ce a fost relativ dificilă, fiindcă, odată ce te-ntreb dacă pot veni la tine cu chiloţii murdari, iar tu eşti din alt oraş, o explicaţie raţională nu este cel mai facil lucru de confecţionat. Tăcerea mormântală a fost răspunsul, bizuindu-mă şi pe faptul că persoanele mă vor considera pe puţin psihopat şi voi scăpa în acest fel şi de corvoada de a mai trebui să le vorbesc vreodată. Nu aveau maşină de spălat în proximitatea utilă, ergo nu existau.

8. De ce toată această epopee? De asta: nu l-am găsit pe omul cu pricina, am puţit două săptămâni, a venit maşina de spălat dreasă şi acum spălăm în tură dublă, fiindcă nu m-am putut bizui pe el. Dacă mă citeşte, totuşi, doresc să-l bag în pizda mă-sii de trădător.

Trimiteri: cap. “Doamnă, vă pleznesc.“, tot despre maşina de spălat

***

Dumnezeu nu există:

Să ştiţi că atât crucea, cât şi smiley face-ul, precum săgeata şi steagul – toate erau animate şi se-nvârteau, colorau sau făceau oricum ceva divin; în afară de aparatele ălea, foto şi de filmat, care stăteau ca proastele.

***

Ş-acum, din secţiunile “obesity epidemic”, sunaţi, că nu v-a duce nimeni dorul, respectiv “firmă serioasă, spălăm creiere”…

[nu, acolo, pe fundal, nu făceam reclamă mascată la Apple cu măru’ ăla; aşa e captura din ziar; mulţămim cu plecăciuni Adelei]

Vă urez un sincer şi călduros servus!