Jurnalul Editorialistic de Groza

Suferinţăăă, adunaţi-vă, suferă Darius şi-a scris, veniţi de citiţi şi de vă veseliţi!

AÅŸa – unde eram? Deci m-au ajuns regretele. ÃŽmi pare rău după Bianca ÅŸi mă doare, au, au, ÅŸi-n acelaÅŸi timp mă uit la relaÅ£iile altora ÅŸi nu mă mai ÅŸtiu decide între dacă să-mi pară rău de mine sau să-i detest cu patos pe ei. Pentru că, fireÅŸte, aia-i problema – nu că-s io tâmpit, ci că-s alÅ£ii chiar ok.

Åži, desigur, despre a-mi părea rău de mine este vorba – nu? – ÅŸi nicidecum despre că-s un dobitoc notoriu, care nu e capabil să fie un bărbăţel viabil ÅŸi să aprecieze ce are când i se dă gratis ÅŸi mai bine plăteÅŸte pentru altceva (nu, n-am fost la curve), ca apoi să-ÅŸi dea seama că e pe pierdere.

(Dar am fost cheltuitor.)

Sunt un fel de startup continuu pe venture capitalul emoţional al altcuiva binevoitor.

***

[Pe cine mai prostesc?]

***

Am cunoscut o altă fată – e o poveste tangenÅ£ială, nu vă împacientaÅ£i – care e chiar simpatică ÅŸi rezonabilă, după criteliile mele nejustificat de exigente. Ileana sau Ruxandra sau ambele. PuteÅ£i începe s-o compătinimiÅ£i. Doar că stă la PloieÅŸti, care e cel mai îndepărtat punct din lume, de oriunde ai porni spre el. Åži, chiar dacă aÅŸ ajunge vreodată acolo, deÅŸi nu merge nimica-n direcÅ£ia aia, e ÅŸi mai înaltă cu 3 centimetri ingulgenÅ£i ÅŸi pare cu atât mai de neajuns.

Pricepe tot ÅŸ-a zâmbit înÅ£elegător la iniÅ£iativa mea, altfel chiar distractivă la grădiniţă. Mă lasă s-o pup. Cam aÅŸa s-ar defini relaÅ£ia noastră. A durat o oră. Măcar mi s-a-mpărÅ£it năcazu’-n două, eÅŸuând acum pe mai multe planuri.

Şi cu ocazia asta şi văzându-i pe alţii funcţionând în jurul meu, doi câte doi, mi-am dat seama că ajung unchiu’ Petrea al Gugureilor. Nu-l ştiţi, da’-l cunoaşteţi: e ăla din familie care e doar el.

***

[Jaj, nu mai beu!]

***

În sfârşit, să ne-ntoarcem la Bianca, considerând că orice-ntâlnesc de atunci e un surogat degeaba pentru ce-am pierdut. Iar când zic că să ne-ntoarcem la Bianca, mă refer că ce să mă fac acuma, ziceţi-mi voi, cum!!!

Nu ştiţi. Că veniţi voi aici să vă tot zic io. Ei bine, plecaţi, fiindcă n-am.

Şi tot ce-aţi aflat până acum era greşit.