Jurnalul Editorialistic de Groza

Suferinţăăă, adunaţi-vă, suferă Darius şi-a scris, veniţi de citiţi şi de vă veseliţi!

Aşa – unde eram? Deci m-au ajuns regretele. Îmi pare rău după Bianca şi mă doare, au, au, şi-n acelaşi timp mă uit la relaţiile altora şi nu mă mai ştiu decide între dacă să-mi pară rău de mine sau să-i detest cu patos pe ei. Pentru că, fireşte, aia-i problema – nu că-s io tâmpit, ci că-s alţii chiar ok.

Şi, desigur, despre a-mi părea rău de mine este vorba – nu? – şi nicidecum despre că-s un dobitoc notoriu, care nu e capabil să fie un bărbăţel viabil şi să aprecieze ce are când i se dă gratis şi mai bine plăteşte pentru altceva (nu, n-am fost la curve), ca apoi să-şi dea seama că e pe pierdere.

(Dar am fost cheltuitor.)

Sunt un fel de startup continuu pe venture capitalul emoţional al altcuiva binevoitor.

***

[Pe cine mai prostesc?]

***

Am cunoscut o altă fată – e o poveste tangenţială, nu vă împacientaţi – care e chiar simpatică şi rezonabilă, după criteliile mele nejustificat de exigente. Ileana sau Ruxandra sau ambele. Puteţi începe s-o compătinimiţi. Doar că stă la Ploieşti, care e cel mai îndepărtat punct din lume, de oriunde ai porni spre el. Şi, chiar dacă aş ajunge vreodată acolo, deşi nu merge nimica-n direcţia aia, e şi mai înaltă cu 3 centimetri ingulgenţi şi pare cu atât mai de neajuns.

Pricepe tot ş-a zâmbit înţelegător la iniţiativa mea, altfel chiar distractivă la grădiniţă. Mă lasă s-o pup. Cam aşa s-ar defini relaţia noastră. A durat o oră. Măcar mi s-a-mpărţit năcazu’-n două, eşuând acum pe mai multe planuri.

Şi cu ocazia asta şi văzându-i pe alţii funcţionând în jurul meu, doi câte doi, mi-am dat seama că ajung unchiu’ Petrea al Gugureilor. Nu-l ştiţi, da’-l cunoaşteţi: e ăla din familie care e doar el.

***

[Jaj, nu mai beu!]

***

În sfârşit, să ne-ntoarcem la Bianca, considerând că orice-ntâlnesc de atunci e un surogat degeaba pentru ce-am pierdut. Iar când zic că să ne-ntoarcem la Bianca, mă refer că ce să mă fac acuma, ziceţi-mi voi, cum!!!

Nu ştiţi. Că veniţi voi aici să vă tot zic io. Ei bine, plecaţi, fiindcă n-am.

Şi tot ce-aţi aflat până acum era greşit.