este la singular sau sunt la plural?" />

“O clătită şi jumătate” este la singular sau sunt la plural?

sari la comentarii

Adică “am o clătită şi jumătate stricată” sau “am o clătită şi jumătate stricate“? Nu ştiu, zic.

Nu mai pot să mă duc ca oamenii normali într-un bar şi să cer un ceva de portocale fără să fiu întrebat cu o complicitate discretă dacă nu cumva e vorba de “portocale roşii”. De parcă e evident între mine şi barman c-am fi având noi doi vreo-nţelegere tacită, atât de tacită, încât eu nu-s conştient de ea, iar el întreabă de complezenţă, ca pe-un muşteriu mai vechi şi ramolit.

Ei bine, NU! Nu portocale roşii. Portocale portocalii! De unde şi numele lor: acela de portocale! Există, ce-i drept, nişte fructe de culoare roşie, denumite – cam pe acelaşi sistem cu portocalele – sugestiv roşii! Or eu nu din ăstea cer, nici un mix între ele. În regulă – la fel şi în cazul roşiilor, nu mai există un aprozar în care să nu fie roşii “de alea portocalii”. Dar eu cred că am dus-o prea departe cu amănuntele. Şi să mai ai pretenţia ca lumea să fie pe faţa pe care-a fost creată, când noi am întors-o pe dosul care ne-a convenit…

Consider că a trecut prea mult timp ca să mă mai pot abţine: gata, bă, cu “gen”!

Destul! Cuvântul Gen a trecut de mult de stadiul incipient din lexic, când săracul însemna doar tip sau fel. Acum Gen este bogat, el este becaliul morfologic. Acum el înseamnă mai multe. Gen… absolut orice. Cândva în evoluţia sa, era folosit şi cu sens de pildă sau exemplu, dar acum a ajuns sexy brăileanca vocabularului. Gen este folosit abuziv de toată lumea şi nu mai doar înseamnă ceva, ci el este totul. Ştiţi că era-ntrebarea aia ce lumea o vroia mai ieşită din comun: Care-i sinonimul lui sinonim? E Gen.

Gen a ajuns atât cuvânt, cât şi semn de ortografie, uneori chiar delimitându-se pe el de sine, prin pe el însuşi… Adică trei Gen unul după celălalt, altcătuind un enunţ complet. De fapt, am întâlnit câteva cazuri în care oamenii îl utilizau într-un singur exemplar pe post de propoziţie. Deci doar: Gen. Atât. Nici măcar într-o conversaţie. Gen poţi zice când aştepţi. Singur. Gen este o întrebare, al cărei răspuns este Gen. Câteodată, când se plictiseşte să alcătuiască singur într-un mod coerent întregul text, Gen se depărtează de un cuvânt şi devine interjecţie. Acum că Gen este, până la urmă, singurul substantiv comun simplu care se scrie cu majusculă, se va transforma în sunet. Va intra în alfabet şi va dizolva celălalte litere de care nu va mai fi oricum nevoie. Gen Băsescu.

***

gunospatiuieri

[sincere aprecieri Zulugărfii]

***

Piţipoancă de ce nu se scrie cu y? Printre alte chestii cu care s-ar putea scrie. Cum ar fi, să zicem, cu căcat. Ar fi doar firesc. Este cuvântul ideal pentru asta. Priviţi la fitze ce bine s-a descotorosit de ţ. L-a prostit, s-a folosit de el, l-a-nşelat şi-a trecut mai departe. Ăsta s-a-mbătat de-i pică virgula din gură şi nu mai ştie nimenea de el, s-a împrietenit cu ş, fosta lui shukar, un bisexual care mai umbla şi cu c.

***

De ce – vă-ntreb pentru un prieten – nu există masturbare virtuală, cum este, de pildă, sexul virtual? Chiar dacă eu susţin teoria că sexul virtual e, de fapt, masturbare de-adevăratelea. Totuşi ar fi (îi zicem convenţional) normal ca degenerările ăstea comportamentale să se oglindească în toate mediile în care a reuşit măcar una dintre ele să treacă. La fel şi telefonic – există sex pe această cale; la fel şi masturbare, doar că unul dintre interlocutori nu ştie, iar celălalt nu are nevoie de consimţământul primului. Acesta fiind şi singurul caz în care fapta nu se confundă cu violul. Dar pentru că nu este nici activitatea asta atât de permisivă precât aţi vrea unii (în speţă, cei care nu se descurcă în parametrii actuali), să convenim că n-a reuşit să pătrundă în scrisori offline (motiv pentru care acestea au şi pierit). Şi să nu ne hazardăm nici la sex prin porumbei călători (motiv pentru care aceştia ar fi pierit). În situaţia economică actuală, înainte să răsară ideea, propun sexul prin curierat. Vine o domnişoară cu aspect îngrijit, se fute şi se plăteşte, ea se întoarce la compania unde este angajată şi trimite un domn prezentabil mai departe, care fute destinatara.

***

lamuririinterne

[primită şi acceptată cu recunoştinţă de la Mihai Colibaba; aşa-l cheamă]

***

Iar după ce analizaţi cu clătitele de mai sus: nici cu “jumătatea” asta nu-s prea convins. E o estimare sau e un număr? Fiindcă, dacă-i estimare, e una destul de precisă. Ştim foarte bine că cel mai greu e să împarţi ceva în centru. Pe de altă parte, dacă e număr, nu se poate număra, ca să se acorde adjectivul după el: o clătită, o clătită şi jumătate, două clătite. Dacă nu se poate număra, jumătate e practic nicicât. Noi ştim logic că e 0,5 sau 1/2. Totuşi jumătate-numărul apare şi între toate celălalte numere, nu numai între primele două. Care nici măcar nu-s primele două, fiindcă sunt şi sub ele alte, cu minus. Deci “primele două” ar fi, de fapt, pe la mijloc, adică la jumătate. Şi, întorcându-ne la asta, ce-i cel mai greu de împărţit în jumătate, dacă nu un infinit?

***

Deci, fără deci, când eram mic, era în vogă piesa “Rugă pentru părinţi”, de Ştefan Hruşcă. Melodia aceasta este o tânguială din aia morbidă, în care părinţii “se sting”, noi îi “privim cum se duc”, în mare parte suntem şi de vină, iar ei urmează unul după altul. Da?

Mirmen şi Carcea, cei doi membri ai cuplului care mi-a dat viaţă, aveau o pasiune bolnăvicioasă a pune cântarea asta macabră ori de câte ori făceam ceva rău. Stăteau cu mâinile încrucişte la piept, întinşi pe pat, mimând că ei, de fapt, se relaxează şi ascultă muzică. Dar clar mi-era dedicată. În special de către taică-miu, care se şi ştia cu cântăreţul, la concertele publice şi ulterior private ale căruia mă târa de fiecare dată când ăsta apărea prin Zalău.

[alternativă YouTube]


118 comentarii

zi si tu ceva
  1. Martie 20, 2009 la 15:21
    link permanent
    monica zice ca:

    “Este”. Pentru ca. “O”. De aia. O clatita. Ce fel de clatita? Si jumatate.

    Tu, de pilda, cind esti cuminte, esti un baiat si jumatate. Esti. Nu “sinteti”, deoarece Dacian nu-i prin preajma.

  2. Martie 20, 2009 la 15:25
    link permanent
    dacian zice ca:

    da monica asta cine-i?

  3. Martie 20, 2009 la 15:26
    link permanent
    monica zice ca:

    O fata. De fapt, o fata si jumatate, da’ tine regim.

  4. Martie 20, 2009 la 15:30
    link permanent
    jimerino zice ca:

    asa, si?

  5. Martie 20, 2009 la 15:32
    link permanent
    wrawra zice ca:

    Gen.

  6. Martie 20, 2009 la 15:32
    link permanent
    jimerino zice ca:

    acum e clar.

  7. Martie 20, 2009 la 15:47
    link permanent
    tzup zice ca:

    Talentat seful asta al tau. Tu nu mai bagi nimic la ukulele?

  8. Martie 20, 2009 la 16:04
    link permanent
    Flo zice ca:

    A, cool, Octave din 99 francs s-a luat de manele.

  9. Martie 20, 2009 la 16:06
    link permanent
    Chira zice ca:

    Credeam ca nu chiar toata lumea te asculta neclintit si se conformeaza. Dar vad ca sunt o mica magarita.

  10. Martie 20, 2009 la 16:25
    link permanent
    Sebastiano zice ca:

    1. “O clatita. Ce fel de clatita? Si jumatate.” =)), misto.
    2. Mi-a crescut tensiunea cand am citit pasajul cu gen.
    3. Cand stateau ai tai intinsi pe pat…vroiau practic sa-ti intareasca tie vizual perspectiva disparitiei lor, aka inchisul ochilor, a?

  11. Martie 20, 2009 la 16:28
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Monice – tu-ai luat pe invers, cum faci de obicei. Nu eu unul sunt şi mine şi jumătate. Cum se acordă o proprietate a ceva şi jumătate. Aia-i întrebarea.

    Ţup – mai să-nvăţ.

    Sebacea – vroiau să mă facă să sufăr. Simplu.

  12. Martie 20, 2009 la 16:32
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Noroc cu postarea că m-am mai liniştit.

  13. Martie 20, 2009 la 16:38
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Nu poţi avea “o clătite” asta e sigur. Problema s-ar pune “am o clătită şi jumătate stricată” sau “am o clătită şi jumătate stricate“.
    Este sigur a doua. Pentru că dacă spui am o clătită şi jumătate, atunci:
    1) Nu poţi spune am 1,5 clătită, ci am 1,5 clătite.
    2) Chiar dacă nu se respectă regula de mai sus, o clătită şi jumătate sunt de fapt două bucăţi, indiferent că una este întreagă şi alta este jumătate, pentru că două jumătăţi de clătite nu fac niciodată una întreagă.
    3) Chiar de nu ar fi regulile unu şi doi, tot ar fi plural pentru că este subiect multiplu. Înlocuind jumătatea de clătită cu o cireaşă, tot plural iese.

  14. Martie 20, 2009 la 16:39
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Mă laşi cu clătitele? Săr la film şi pe urmă citesc restul…

  15. Martie 20, 2009 la 16:42
    link permanent
    marie jeanne zice ca:

    Partea proasta e ca tocma omu’ care s-ar fi distrat la cantarea asta, adica tata-meu, e mort de-a binelea.

  16. Martie 20, 2009 la 16:45
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Da… deci sunt fan Călin… Mă întreb şi eu… el ştie că are un fan la Bucureşti?

    Această melodie mi-a trezit amintiri plăcute. Când eram în liceu făceam lumea să plângă cu suspine pe această melodie, mai ales că timbrul meu grav de atunci îndemna oricum la sinucidere. Foarte bună pentru agăţat femei ce citesc poezie. Efect garantat.

  17. Martie 20, 2009 la 16:53
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Gen înseamnă categorie, are deci două chestiune specifice. Prima chestiune este cea a limitării, adică se delimitează categoria de restul mulţimii. A doua chestiune este localizarea în mulţimea mulţimilor specifice. Dacă zici “gen Băsescu”, lumea înţelege că te referi la comportamentul şi modul de a fi a lui Băsescu, dar şi că te referi la politică şi nu în general la omul ca trestie gânditoare. Nu poţi spune despre un membru al Academiei că este gen Băsescu dacă nu cumva este şi om politic, altfel nu are sens. În plus, în momentul în care dl. Băsescu nu va mai om politic, gen Băsescu va fi deja altceva.

  18. Martie 20, 2009 la 16:54
    link permanent
    sebi zice ca:

    Asa e, Darius, ai suferit mult, numai Cel de sus stie… Nu-i de mirare ca esti cum esti, acum.

    Dar e trist ca niste parinti care se cred oameni cu capul pe umeri recurg la metode gen santaj emotional.

    Odata ce ai pus acea piesa copilului, deja e traumatic, domnule Carcea. Dar nu, n-a fost de-ajuns.

    Puteati sa duceti durerea la nivelul 2, uitandu-va la el cu ochii inlacrimati, de exemplu, in timp ce piesa curgea. Dar nici aia nu a fost de ajuns, nu? L-ati dus la level 10 traumatic, ati si simulat disparitia.

  19. Martie 20, 2009 la 17:00
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Guno ieri… Guno este ciclonul devastator din 6/6/07 cu precădere în Regatul Oman, Golful Persic. De aceea afişul spune clar, cine a venit să vadă uraganul a luat plasă, a fost ieri.

  20. Martie 20, 2009 la 17:02
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Am obosit.

  21. Martie 20, 2009 la 17:15
    link permanent
    mirmen zice ca:

    mă flaimucea!! ai lăsat să se strice o clătită şi jumătate /:) bineee şi te mai miri că tati trimite mîncare la copii mai maturi şi mai recunoscători :P

  22. Martie 20, 2009 la 17:23
    link permanent
    soare zice ca:

    mie mi place aia cu “pe net ti s sef io!” si tanti, eu apreciez clatitele si sunt recunoscatoare de obicei. va multumesc.

  23. Martie 20, 2009 la 17:45
    link permanent
    Mihai zice ca:

    varianta scurta: o clatita si jumatate inseamna trei jumatati de clatita, deci e la plural.

    varianta 2: singular si plural se refera la 1, respectiv mai multe. nu se trateaza cazurile care apartin Z sau Q sau R, dar dupa cum stim ca 1,5>1 putem face schimbarea de variabila 0,5 clatita= un intreg de unde avem trei intregi stricati, deci plural.

    varianta alternativa. am o clatita, o entitate de necontestat. daca eliminam variabila din ecuatie ramane o jumatate de clatita care nu poate fi rotunjita la zero pentru ca e minim 0,5. in consecinta, se trateaza ca o entitate mai mica. sunt doua entitati de dimensiuni diferite, deci e la plural.

    varianta capacitate-teste nationale: “am o clătite şi jumătate [+verb]“. am o clatita si am jumatate, jumatate ce? jumatate de clatita. am o clatita si o jumatate de clatita, deci verbul se acorda corespunzator, deci la plural.
    haha, am uitat tot ce-am invatat in clasa a 8-a, nush ce-am scris aici la sfarsit.

  24. Martie 20, 2009 la 17:59
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Călin, te iubim!
    Noi ca tine vrem să fim!

  25. Martie 20, 2009 la 18:05
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    După ce am învăţat şi eu (cu greu) cine este Iuliana, văd că nu mai scrie aici.

  26. Martie 20, 2009 la 18:51
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    eu tot am vrut sa scriu de 8 martie un post, gen. cum ca la gradinita ziua mamei devenea cea mai sinistra sarbatoare ever, invatam vreo 10 cantecele din care nu imi amintesc sincer daca in vreunul mama era VIE. mi se punea un nod in gat in fiecare an sa merg la scoala pana nu trecea 8 martie.
    si maicamea se tot uita la emisiunea aia a lu paunescu. zicea ca nu ii place paunescu, ca se uita numai pentru tinerele talente, uite baietelul asta orfan saracu ce talentat e la vioara. un fel de etapa premergatoare surprize, surprize. si de cateva ori pe an, la emisiune se punea paunescu sa recite poezia aia cu parintii sau cu mama, nu mai stiu. evident pe muzica si in liniste. moment in care maicamea ma chema cu forta din camera mea si ma obliga sa ascult si plangea, dar in locul meu. adica ea era mama si ea plangea din empatie ca si cum as fi fost eu de mila ei, cumva.

  27. Martie 20, 2009 la 19:58
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Biblel – adicătelea tu eşti în Bucureşti?! De ce-ai susţinut tot timpul în capul meu că n-ai fi de acolo! Te puneam în program. Iar, dacă nu te-am pus, de ce nu te-ai cerut pus?!

    Aj! Şi Giea a rulat! :P

  28. Martie 20, 2009 la 20:21
    link permanent
    toader zice ca:

    monica zice ca esti un baiat si jumatate fiindca inca nu are habar ca te-ai despartit. fiindca jumatate ai avut tu dar nici sex nu ai facut deci inca ai ramas baiat. de baiat.

    da, gia a rulat. acum inteleg ce i s-a intamplat in copilarie. saraca.

  29. Martie 20, 2009 la 20:25
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    “De ce – vă-ntreb pentru un prieten – nu există masturbare virtuală, cum este, de pildă, sexul virtual? “

    Beeeey, mă laşi ? “Nu spun cine, persoană importantă“ vorba lui Caragiale.
    Dacă nu făceai precizarea cu prietenul te credeam, aşa te-ai dat singur de gol.
    Ce oameni, dom`ne, ce oameni…

  30. Martie 20, 2009 la 20:27
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Am făcut-o intenţionat, drăguţă. Să te marchez. :)

  31. Martie 20, 2009 la 20:34
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    La scoala copiii primesc tema: faceti o compunere dupa fraza “mama e numai una“.
    Gigel: mama m-a crescut singura de cind eram mic, m-a ingrijit cind eram bolnav, ma ajuta mereu sa-mi fac lectiile. E clar, mama e numai una !
    Alinutza: mama imi face mereu prajituri bune, ma duce la circ, imi cumpara tot ce vreau. Ce sa mai zic, mama e numai una !
    Bula: aseara am ajuns acasa foarte flamind. Mama n-avea chef de mine si mi-a zis sa ma duc la frigider ca gasesc doua chiftele. Pe dracu, tata mincase deja doua asa ca eu am strigat tare: mamaaaaaa, e numai una !!!

    Asa si tu cu clatitele tale: cine te pune sa lasi bunatate de clatita mincata pe jumatate ? Maninca si tu una, maninca doua, maninca-le pe toate !!! Sigur dupa aia n-o sa mai ai probleme cu genul ci cu burta.

  32. Martie 20, 2009 la 20:35
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    … sa ma duc la frigider ca gasesc TREI chiftele; tata mincase deja doua…

  33. Martie 20, 2009 la 20:55
    link permanent
    Zappy zice ca:

    daca te referi la “un caine si jumatate”, e la plural, folosit in expresii de genul “un caine si jumatate fac ture in jurul gradinii”. deci teoretic, si clatita si jumatatea dansei ar trebui sa fie luate ca un plural. poate si jumatatea clatitei e si ea om. acuma sa citesc restu.

  34. Martie 20, 2009 la 21:14
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da’ situaţia ta frizează raţiunea, deci putem accepta că nici altceva nu se aplică, alte reguli. Deşi bine zici. Ei sunt un grup. Da’ nu s-a lămurit încă.

  35. Martie 20, 2009 la 21:54
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Comuna Bucureşti de Ploieşti. :)

  36. Martie 20, 2009 la 22:13
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Eu nu ştiu cum se gândesc unii să împartă unu virgulă cinci în trei. Pe teoria asta, din pipi de rază faci coardă de-un cerc (Cum musteşte genialitatea în mine. Desigur, cel ce citeşte trebuie să mai cunoască formala lungimii cercului ca să înţeleagă :) ).

  37. Martie 20, 2009 la 22:25
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    asa zice si krakilla, ca e din ploiesti :) ). era si expresia aia “o intorci ca la ploiesti”.
    aia cu un caine si jumatate sigur a prins-o zappy la bucuresti, ca la arad nu am auzit-o niciodata. dupa basescu, gen. intre functia de primar si presedinte sigur a lasat vreun caine pe la jumatate, prin jurul gradinii.

  38. Martie 20, 2009 la 22:40
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Pe mine nu mă prinde nimeni pe stradă. Stau închis în grota mea, nu vizitez pe nimeni, nu primesc pe nimeni, aştept doar să putrezesc, exact precum clătitele lui mama mirman făcute cu drag şi neglijate cu indiferenţă.
    Mă numesc Bibliotecaru şi sunt dependent de net.
    Asta până voi orbi, că nu mai este mult, şi atunci voi fi dependent de întuneric.

  39. Martie 20, 2009 la 23:49
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    da, de cand cu media library toti dependentii de net sunt bibliotecari.
    nu intelegeti voi. groza nu a pus o intrebare naiva, a dat-o in filosofie matematica. ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte. iar infinitatea nu se poate imparti exact in doua jumatati. de unde rezulta ca nu exista jumatati. deci probabilitatea de a avea exact o clatita si jumatate este zero. prin urmare nu putem ridica problema de singular sau plural, decat daca vorbim de estimari. era o intrebare din aia gasita de pamfil in matematica distractiva. nu stiu daca exista, eu aveam doar fizica distractiva de pe vremea lu’ ceasca.

  40. Martie 21, 2009 la 00:03
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    “infinitatea nu se poate imparti exact in doua jumatati”

    Deci dacă luăm un univers unidimensional, adică o axă, să-i spunem axa X, şi notez cu O originea axei… vom avea o axă care vine de undeva de la -infinit până la O (atenţie litera O şi nu cifra 0) şi apoi merge de la O până la +infinit. De la minus infinit la plus infinit avem o infinitate de puncte. Să resupunem că de la minus infinit la O nu sunt tot atâtea puncte de la O la plus infinit, cu alte cuvinte că infinitatea nu se poate împărţi exact în două jumătăţi. Atunci care infinitate este mai mare, cea negativă sau cea pozitivă? Greu de spus, nu-i aşa?

    Cum demonstrez eu că este o împărţire în exact două jumătăţi (ca să păstrez formularea)? Foarte simplu, pentru orice punct al mulţimii de la O la +infinit există un punct echivalent în sens negativ în mulţimea de la O la minus infinit. În acest caz este evident că împărţirea este exact în două. :)

  41. Martie 21, 2009 la 00:15
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    asa, si unde e demonstratia? :) )

  42. Martie 21, 2009 la 00:27
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Dacă ai două mulţimi A şi B şi fiecărui element din mulţimea A îi corespunde un element din B şi fiecărui element din B îi corespunde un element din A, atunci cele două mulţimi… ei, cum să fie egale?… atunci cele două mulţimi au acelaşi număr de elemente.

    Dacă fiecărui punct dintre O la plus infinit i se poate asocia un punct echivalent pe axa O minus infinit (de exemplu, la 356 îi corespunde -356) şi invers, la orice punct din zona negativă i se poate asocia un punct echivalent în zona pozitivă… atunci cele două mulţimi au un număr egal de elemente.

    Cu alte cuvinte…
    Infinitatea minus infinit plus infinit s-a împărţit exact în două jumătăţi prin punctul de origine O, minus infinit O, respectiv O plus infinit.

    Sunt eu prea genial sau explic foarte prost?

  43. Martie 21, 2009 la 00:46
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    nu, doar ca e un sofism :) ) nu ai cum sa ai doua jumatati de infinit prin faptul ca asa ai stabilit tu prin conventie. adica faci un rationament invers pacalindu-te pe tine :) ) bine, originea de pe axa e conventional la mijloc, adevarat, dar e doar o conventie matematica, asta nu inseamna ca ai doua jumatati de infinit.
    aici infrange filosofia matematica logica euclidiana. caci daca ai un segment de 2cm si unul de 5 cm si fiecare contine o infinitate de puncte, ai putea zice ca nu e nici o diferenta intre 2cm si 5 cm si mai mult ca nu e nici o diferenta intre un segment de dreapta si o dreapta nemarginita.

    i-a luat mult si lui keanu reeves. apoi totul a devenit posibil. =)

  44. Martie 21, 2009 la 00:57
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia
    Păi bine măi senior, dumneavoastră aţi luat o mulţime de elemente finite şi discrete, adică o clătită, fie că elementele sunt atomi, fie că sunt grame, fie că sunt centimetri… Şi ce aţi făcut cu ea? Aţi transformat-o într-o mulţime de elemente infinite şi continue. Vă mai amintiţi?

    “ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte.”

    Acum, când mă contraziceţi pe mine, îmi luaţi demonstraţia cu elemente infinite şi continue şi nu sunteţi de acord cu mine transpunând-o iarăşi în elemente finite şi discrete. Dacă e pe centimetri, atunci împărţirea exact în două nu are nici o problemă, nu-i aşa? Are 5 cm şi se împarte în două, adică 2,5 cm + 2,5 cm, are o sută de grame, se împarte în două bucăţi de 50 de grame… :)

    Vă hotărâţi o dată despre ce vorbim? :)

  45. Martie 21, 2009 la 00:57
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia
    Păi bine măi senior, dumneavoastră aţi luat o mulţime de elemente finite şi discrete, adică o clătită, fie că elementele sunt atomi, fie că sunt grame, fie că sunt centimetri… Şi ce aţi făcut cu ea? Aţi transformat-o într-o mulţime de elemente infinite şi continue. Vă mai amintiţi?

  46. Martie 21, 2009 la 00:57
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    “ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte.”

    Acum, când mă contraziceţi pe mine, îmi luaţi demonstraţia cu elemente infinite şi continue şi nu sunteţi de acord cu mine transpunând-o iarăşi în elemente finite şi discrete. Dacă e pe centimetri, atunci împărţirea exact în două nu are nici o problemă, nu-i aşa? Are 5 cm şi se împarte în două, adică 2,5 cm + 2,5 cm, are o sută de grame, se împarte în două bucăţi de 50 de grame…

  47. Martie 21, 2009 la 00:58
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Vă hotărâţi o dată despre ce vorbim? :)

  48. Martie 21, 2009 la 00:58
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Darius, poţi şterge moderarea că m-am descurcat.

  49. Martie 21, 2009 la 01:10
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Văd eu că mă cert de unul singur. :)

  50. Martie 21, 2009 la 06:23
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    chuck norris counted to infinity.twice.

  51. Martie 21, 2009 la 09:30
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Tocmai vroiam să zic şi noi că mă scoate din sărite aia cu gen (ca de altfel şi aia cu “a o arde”, dar asta e deja altă discuţie) când o văd scrisă la tu, boule (fără nici un motiv, numa aşa). Cred că de la americani vine (ăia vorbesc cu “like” la fiecare al treilea cuvant). Au adus-o studenţii plecaţi cu work and travel. Iniţial o foloseau exact ca-n engleză, ulterior au naţionalizat-o.

    P-asta, de exemplu, am auzit-o cu ochii mei: Can you, like, take a picture of, like, me?

  52. Martie 21, 2009 la 10:25
    link permanent
    monica zice ca:

    Hăhă, Bibli scrie si gia rulează. Asta da diviziunea muncii!

  53. Martie 21, 2009 la 10:41
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Da, aşa este domniţă monica…
    Eu sunt dintre cei care acum mai bine de 20 de ani când învăţam matematica citeam şi teoria, chiar dacă nu eram chiar atât de strălucit, şi nu mă limitam numai să învăţ cum se rezolvă problemele. Sincer mă aşteptam ca eu să fi uitat totul şi să fiu învăţat de cei tineri cum mai stă treaba cu învăţatul şi materia. Se pare că învăţământul de astăzi s-a schimbat radical, lumea e preocupată mai activ de altceva decât de înţelegerea lucrurilor în sensul lor abstract. Iată de ce trăiesc într-o lume care este prea superficială pentru a mă reprezenta. Mă întreb ce ar fi fost să fi început să descriu un monoid pe domeniu infinit în a arăta că elementul neutru este jumătatea exactă, probabil că aş fi vorbit de unul singur.

  54. Martie 21, 2009 la 11:32
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    pai eu am explicat o data. era culmea sa scriu a doua oara. tineretu, auzi :)

  55. Martie 21, 2009 la 11:52
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    of bine, fie. ideea era ca nu poti sa demonstrezi ca doua multimi sunt egale prin faptul ca tu postulezi ca la fiecare element din una ii corespunde un element din alta. e ca si cum eu as postula ca cerul e maro si tu trebuie sa ma crezi pe cuvant (nu mai vorbi cu mine cu dumneavoastra te rog, ma face sa ma simt penibil, pe net mai ales).

    Nu eu am zis ca distanta intre doua puncte e o infinitate de puncte. Matematica zice. Deci eu nu am transformat nimic intr-o infinitate. Partea cu finitul e exact shpilul. De aia se numeste filosofie matematica. Daca am rationa logic am ajunge la matrix. Filosofia nu a batut-o nimeni in cuie si suna evident ca dupa un kil cu ciuperci. Doar e autoreferentiala, partea cu rationalitate riguroasa sa o creada altii. Baga-te intr-o conversatie cu matematicieni filosofi nebuni sa vezi unde ajungi.

    ex: cercul are o infinitate de puncte. dar poti sa il imparti sa zicem conventional in patru. you get the point.

    concluzia: nu exista nici o clatita! s-a intors darius beat azi noapte si a mancat tot ce era stricat.

  56. Martie 21, 2009 la 11:56
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia
    Scuzaţi că întreb… aţi terminat liceul?

  57. Martie 21, 2009 la 12:06
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Nu vreau să fac mişto, dar nu ştiu ce vârstă aveţi.

  58. Martie 21, 2009 la 12:06
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    da, normal. de ce?

  59. Martie 21, 2009 la 12:11
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    In sens matematic sau mai putin matematic: daca un tip o are in intervalul finit 13-14 cm iar altul in intervalul la fel de finit 17-18 cm se poate spune ca marimea conteaza ?
    In aceste cazuri senzatiile oferite tind sau nu catre minus si/sau plus infinit ?
    Este adevarata sau nu urmatoarea teorema: de lungă – nu conteaza cit este de subţire, de scurtă sa nu fie prea groasă ?
    Cite colţuri are cercul ? Dar mai ales cite cercuri are colţul ?
    Mai am o infinittate de intrebari dar astept raspuns macar la astea.

  60. Martie 21, 2009 la 12:15
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    sunt ambele infinite, deci egale, marian :) )
    bibliotecarule, nu vad ce relevanta are brusc varsta. ce e neclar?

  61. Martie 21, 2009 la 12:32
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia

    Mă luaţi prin surprindere când spuneţi că… “distanta intre doua puncte e o infinitate de puncte”. Unde aţi citit dumneavoastră aşa ceva? Distanţa nu conţine puncte, este un număr. Poate doriţi să spuneţi că un segment de dreaptă conţine (este format dintr-) o infinitate de puncte.

    Apoi eu vorbeam despre două mulţimi cu acelaşi număr de elemente, în nici un caz de două mulţimi egale. Două mulţimi sunt egale dacă toate elementele din prima sunt conţinute şi de a doua şi toate elementele din a doua sunt conţinute şi de prima, adică A inclus în B şi B inclus în A. Sunt egale dacă au exact aceleaşi elemente. Noi nu discutam însă de egalitatea a două mulţimi infinite, ci de faptul că “infinitatea nu se poate imparti exact in doua jumatati”. Asta era problema, dacă vă amintiţi. Eu v-am demonstrat că un domeniu infinit se poate împărţi în două domenii infinite riguros cu acelaşi număr de elemente, adică că o infinitate se poarte împărţi exact în două jumătăţi. Ca să vă demontez afirmaţia nu trebuie să demonstrez că orice infinitate se poate împărţi în două jumătăţi, ci că existe chiar şi o singură infinitate care se poate împărţi la două.

    Înţeleg că nu sesizaţi unde este fractura logică a conversiei despre care vorbeam că o faceţi, când aşa, când aşa.

    Există un paradox al logicii antice care spune aşa.

    Dacă tragi cu săgeata înspre ţintă, ca săgeata să ajungă la ţintă trebuie mai întâi să parcurgă o jumătate de distanţă.
    După ce săgeata parcurge jumătate de distanţă, ca să ajungă la ţintă trebuie să parcurgă încă jumătate din jumătatea rămasă.
    După ce săgeata a parcurs 3/4 din distanţă, săgeata mai trebui să parcurgă o jumătate din distanţa rămasă înainte de a ajunge la ţintă. Şi aşa mai departe
    Concluzia logică este că săgeata, oricât se va apropia de ţintă, mai are de parcurs jumătate din distanţa rămasă, adică nu va atinge niciodată ţinta.

    Iată un paradox de matematician filosof nebun şi antic. Acest paradox nu a putut fi rezolvat timp de două mii de ani până ce matematica nu a inventat noţiunea de limită, care a demonstrat că noţiunile infinite pot fi uneori traduse în noţiuni finite. Noţiunea de limită ne permite astăzi să spunem logic că săgeata îşi va atinge ţinta chiar dacă drumul către ţintă se poate împărţii într-o infinitate de părţi. Cu alte cuvinte limită din 1/x atunci când x tinde către infinit este 0.

    Mă rog, nu cred că mai este cazul să continui… probabil că şi aşa am “pedepsit” cititorul îndeajuns.

  62. Martie 21, 2009 la 13:02
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Au înnebunit salcâmii, ca să zic aşa…

  63. Martie 21, 2009 la 13:38
    link permanent
    monica zice ca:

    …si eu am terminat la Uman. Din motive monoid infinite, ca sa-l citez pe Bibli. Putem lasa mutlimile deoparte? Vreau sa mai inteleg si eu ce se intimpla, daca nu va suparati. :lol:

  64. Martie 21, 2009 la 13:43
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    ultima data cand scriu, ca deja chiar nu mai am chef. si fara dumneavoastra.
    pe mine ma surprinde ca ai cunoaste ideea de limita, dar nu intelegi la ce foloseste.
    Nu la mine e eroarea de logica, de asta sunt cam sigura, fiindca nu eu pretind sa cunosc toate secretele universului. Daca tu le-ai descoperit, te rugam sa impartasesti. Nu stiu ce vrei sa dovedesti cu multimile, nici nu am citit atent, fiindca e bataie de campi. Infinit impartit la doi egal infinit (liceu). Faptul ca gasesti corespondenta de doi la doi in jurul unei origini conventionale NU DEMONSTREAZA ca ai doua jumatati de infinit, fiindca e imposibil PRIN DEFINITIE. clar pana aici?
    cercul are o infinitate de puncte (daca nici asta nu se stie de la liceu, e grav). de aici concluzia aferenta in functie de raze si generalizarea la drepte. segmentele de dreapta sunt prin definitie finite. axiomatic. logic, contin si ele o infinitate de puncte, chestie teoretizata sute de ani de diferiti matematicieni care sa ma ierte groza nu o sa o scriu in comentariu.

    In ultimul rand, facem o distinctie intre distante masurate in unitati conventionale si numere (ex: numere rationale).

    Ajungem deci la un set de intrebari paradoxale. La care eu nu pretind sa stiu raspunsul, cand exista matematicieni care se limiteaza la biete teorii. Cu asta se ocupa filosofia matematica. Repet, daca tu ai gasit raspunsul la tot, felicitari te votez la Nobel. O fi inaintarea in varsta…

  65. Martie 21, 2009 la 13:46
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    da, monica, si eu m-am saturat de multimi :) ) zicea darius ceva de salcami si clatite stricate. le-a mancat.

  66. Martie 21, 2009 la 13:52
    link permanent
    Flo zice ca:

    Poţi împărţi infinitul în două, dar evident doar teoretic şi faci un pact cu diavolul pentru asta, căci nu poţi spune niciodată cu precizie din care infinit face parte un element de pe la mijloc.

  67. Martie 21, 2009 la 13:58
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    bine, te cred. poti prelua stafeta, flo . eu nu mai raspund pe tema asta. chuck norris counted to infinity twice. sunt un om simplu si superstitios, merg pe varianta asta. :) )

  68. Martie 21, 2009 la 14:06
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Lasati-l dracului de infinit, sa ne concentram pe diferenta dintre 14 cm si 18 cm, zau asa !
    Altfel copilul aista are dreptate: au inebunit salcimii. Parol.

  69. Martie 21, 2009 la 14:16
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia
    Nu mai spun nimic (nu că nu aş avea de spus), dar chiar se ajunge mai departe decât e cazul. :)

  70. Martie 21, 2009 la 14:18
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ monica
    Dar tot nu mă lasă inima să nu specifică că nu este un monoid infinit ci un “monoid pe domeniu infinit”. Noroc că am găsit pe wikipedia, că altfel îmi era greu să scriu…
    În ce spuneam e, S era o mulţime infinită…
    vezi
    http
    ro.wikipedia.org/wiki/Monoid

  71. Martie 21, 2009 la 14:47
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    marian: ce spuneam, 4 cm poate fi un infinit.
    chuck norris il poate calma pe bibliotecar? :) ) ma sperie.

  72. Martie 21, 2009 la 15:19
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Chuck Norris e în beci la Bibliotecar. Aranjează cărţile alfabetic. Unii au frizer. Alţii măcelar. Cei mai mulţi au avocaţi. Bibli are propriul său vice-bibliotecar. Iar acesta este Walker. Poliţist texan.

  73. Martie 21, 2009 la 15:21
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Eu îmi cer scuze dacă am insistat prea mult. Personal sunt interesat de astfel de discuţii şi uneori depăşesc măsura.

  74. Martie 21, 2009 la 15:56
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Eu cre’că trăim momente istorice, vorba cuiva care behăia la televizor acum douăj de ani. Bibli se-nşeală! (chiar dacă argumentează, eu zic că e eronat – tot ce spune e convenţie matematică – de pildă, “dimensiunea”, ca şi concept; altfel, vorba lu’ Giapăpădia, noi ce zicem aici e filozofie; când cineva n-a mai suportat măreţia gândurilor, le-a limitat cu tot felul de denumiri: puncte, mulţumi, împărţeli).

  75. Martie 21, 2009 la 15:58
    link permanent
    wrawra zice ca:

    Gen!

  76. Martie 21, 2009 la 16:30
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    :)
    Eu vroiam să renunţ, dar uite cum mă înghioldiţi.

    Vorbeam mai devreme despre distanţă şi cineva raporta distanţa la o dimensiune măsurabilă. Distanţa este un număr, pentru a ajunge la o distanţă măsurabilă în milimetri sau kilometri sau în ani lumină, spaţiului respectiv trebuie să i se ataşeze un versor, pentru a defini unitatea. Dar asta ar însemna să vorbesc despre spaţiul metric şi funcţia distanţă… :) De exemplu mulţimea numerelor naturale dacă i se adaugă funcţia distanţă definită ca f:NxN->N şi f(x,y) = | x − y | , funcţie care nu are valori în centimetri, nu-i aşa, este un spaţiu metric…

    Mai bine spun că m-am înşelat, mi-e prea lene…

  77. Martie 21, 2009 la 17:09
    link permanent
    Flo zice ca:

    Noţiunea de limită e rezultatul unei bătălii grele în războiul cu paradoxul, dar acum că ne-am explicat cum ajunge săgeata la ţintă ne simţim cu toţii mai bine. Sau cel puţin cei care-s interesaţi de asemenea bălării filosofice, cei care n-au căzut în capcana specializării pregătită atât de atent de sistem prin reforma învăţământului în ultimii ani.
    Dintr-una-ntr-alta am ajuns la o chestiune mai pământeană poate decât împărţirea infinitului în două, şi anume direcţia în care se îndreaptă societatea noastră. Cum or să ne fie copiii? Or să mai ştie ei lucruri care ne par acum a ţine de cultura generală sau or să fie specializaţi în domeniul lor, rotiţe în sistem cu unde cerebrale beta în exces? Sau vreo altă variantă mai sumbră, şi anume oi dobitoace în slujba lui Big Brother?

  78. Martie 21, 2009 la 17:25
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Păi nu asta a şi spus George Orwell în cartea sa 1984? Partidul spune ce este realitatea.
    http
    video.google.com/videoplay?docid=-5464625623984168940

  79. Martie 21, 2009 la 19:22
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    acum cand am dat in jos am vazut : ieri pe la 4 jumate bibliotecaru’ zice de clatite si imediat sub posteaza tot el

    “Mă laşi cu clătitele? Săr la film şi pe urmă citesc restul…” :) )))

    de fapt am vrut sa zic ca mor de pofta de clatite, dupa atata poliloghie. pot sa fiu eu copilul mai matur si mai recunoscator care primeste clatite in galetuta?

  80. Martie 21, 2009 la 19:25
    link permanent
    wrawra zice ca:

    Gen… МУИЕ СТЕАУА!

  81. Martie 21, 2009 la 19:29
    link permanent
    wrawra zice ca:

    шИ ДИНАМО

  82. Martie 21, 2009 la 19:30
    link permanent
    wrawra zice ca:

    шИ УТА!

    Huh, gen, e mai bine acum. Gen.

  83. Martie 21, 2009 la 19:42
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Mai wrawra, nu cunosc eu alfabetul sirbesc dar am priceput mesajele. Ai mare noroc ca nu ai zis la fel despre Rapid ca ma urcam in tren si veneam peste tine. Sper ca nu ma dezamagesti.

  84. Martie 21, 2009 la 19:46
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Ai alt mare noroc: de obicei chirilica-mi intră-n spam. Nu-nţeleg de ce. Probabil fiindcă aşa şi e. :) Nu-nţeleg nici de ce nu te-a băgat tura asta. Poate vă ştiţi. Că de Biblel zilnic se leagă, or el nici măcar n-are vină.

  85. Martie 21, 2009 la 20:01
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    pf, poli timisoara. am fost invatata sa reactionez direct cu poezia:

    “Un mesaj de la Arad, pentru curva din Banat
    Sa se-auda-n toata tara
    (ceva chirilic) poli timisoara”!

    …gen.

  86. Martie 21, 2009 la 20:13
    link permanent
    mirmen zice ca:

    gia, eşti în spatele soarelui la rînd şi, desigur, distanţa pînă la soare e ocupată de unii maturi siguri-pe ei-de graţia furnizorilor de găletuşe :P

  87. Martie 21, 2009 la 20:42
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ giapapadia Martie 21st, 2009 la 7:22 pm

    Probabil că nu aţi citit nici ce a scris Darius. :)
    Altfel observaţi că există “problema clătită” în titlu, vorbeşte ce vorbeşte, şi sare iar la clătită, mai precis… “Iar după ce analizaţi cu clătitele…” şi aşa mai departe.

    Punând cele două lucruri în legătură, nu mai pare nimic ieşit din comun.

  88. Martie 21, 2009 la 20:47
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ wrawra
    Nu ştiu de primul cuvânt, dar “stea” pe rusă cred că se zice “ivezdia” (звезда), sau aşa ceva. Pe vremuri era un ziar celebru la ruşi cu acest nume, care era un fel de Scânteia la noi, de acolo ştiu. El (adică ziarul) există şi acum parcă, dar nu mai este celebru. :)

  89. Martie 21, 2009 la 23:02
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Mărturisesc că sunt uimit. Cu Biblio ne-am obişnuit deja, ştim ce poate. Dar Gia? Ce-ai fumat, dragă?

    Biblio, io-s mai de la ţară şi n-am multă carte, deci nu pricep ce ziceţi voi acolo-şa, dar îmi pare că te-a cam castrat asta mică. Cam cum l-a castrat tanti aia pe Freud, de i-a făcut teoriile harcea-parcea.

    În sfârşit a rulat şi Darius.

  90. Martie 21, 2009 la 23:44
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    mirmen: am tot citit si pot sa zic ca nu numai ca nu am identificat personajele, dar nici nu am inteles nimic.
    hudrea: care parte si anume e uimitoare? par fumata mai tare ca de obicei? de ce? pun prea multe intrebari? de ce?

  91. Martie 21, 2009 la 23:59
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Hudrea
    Aşa este, eu sunt de vină. În loc să mă distrez şi eu în viaţă, am stat să învăţ ca prostu’.

  92. Martie 22, 2009 la 08:00
    link permanent
    mirmen zice ca:

    gia, mami, este una-soare-mai la deal,spre vîrf, care şi-a manifestat interesu’ şi disponibilitatea faţă de clătite şi mai sînt crivăţ şi hăden care vorbesc acelaşi limbaj al bucătăritului cu tati al jegstărului, ăsta mic simţindu-şi întietatea ameninţată cînd tati al lui le trimite şi celorlalţi mostre din creaţiile lui culinare; asta în timp ce daci, cunoscutul frate, nu-şi aminteşte da’ nici nu-l interesează dacă într-o zi a mîncat au ba :P

  93. Martie 22, 2009 la 16:45
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Of mirmen, mai sunt si altii. Eu daca as trece si astea pe lista ar fi asa: palinka de Zalau, csolent, clatite.
    De fapt cred ca impreuna fac un meniu excelent. Nu mai astept nimic de la Darius, cre` ca vin eu pina la Zalau.

  94. Martie 23, 2009 la 00:21
    link permanent
    Sofia zice ca:

    Ai zis ca nu pui pe net, nu ai zis? Ai mintit? Darius minte? Doamne, lumea mea se clatita…si e la singular ca e numai una.

  95. Martie 23, 2009 la 09:14
    link permanent
    shmeny zice ca:

    daca tot sunt/este stricate/stricata, arunca si tu continutul farfuriei si rezolva cazul. o clatita valabila nu aduceai si tu in discutie…

  96. Martie 23, 2009 la 09:58
    link permanent
    musai zice ca:

    daca tot se apuca de aruncat, de ce sa se opreasca la clatita/e? deja e compromisa si farfuria, cred.

  97. Martie 23, 2009 la 10:21
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    La 96 de comentarii deja opiniile sunt disjuncte… ar trebui alt post.

  98. Martie 23, 2009 la 10:28
    link permanent
    musai zice ca:

    ca si cum pana acum au fost concorde…

  99. Martie 23, 2009 la 10:33
    link permanent
    wrawra zice ca:

    @Marian S.:
    Poli si Rapid. Restul e cancan.

    @Darius Groza:
    Acesta, care esti, nu trebui tu sa le intelegi baş pe toate. Eram beat, si nu m-a recunoscut spamu’.

    @Draga giapapadia. Ma bucur ca ai fost dresata de tarani sa latri cand vezi “Poli Timisoara”. Mai ales onomatopeele-ti m-au amuzat. Poate data viitoare te agiti ca o apa plata, si nu ca un Pepsi. Daca te intereseaza totusi continuarea lirica la frustrarea postata de tine, mai latra odata, si-ti voi face placerea. In mod exceptional, gen.

    @Bibliotecaru
    звезда (fonetic zvezda) este o versiune pentru “stea” folosit in anumite “dialecte”/limbi slave. Stiu ca bulgarii si rusii folosesc cuvantul asa, dar cu intonatii diferite. Si rusii au ceva asemanator dar se scrie un pic altfel. Foarte important insa nu e. Dar in contextul fotbalistic pe care il foloseam eu, ar fi o referire la “Црвена Звезда Београд” (fonetic Ţîrvena Zvezda Beograd), si nu ar fi cazul.

    @restu:
    …wrawrawrawrawra…

  100. Martie 23, 2009 la 10:44
    link permanent
    musai zice ca:

    @wrawra
    restu…

  101. Martie 23, 2009 la 11:00
    link permanent
    wrawra zice ca:

    Buna asta, buna. :D

  102. Martie 23, 2009 la 13:08
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    mirmen: mno bine stau si eu la rand. e ca si cum as astepta 20 de ore la o coada sa isi ia darius tampoane sa isi dea seama apoi ca nu are nevoie de ele. numai ca alea nu se strica.
    wrawra: a, nu erai de la poli? nu te-am recunoscut caci erai beat. asa si trebuia, sa te amuze, fiindca pe mine m-ar frustra fotbalul poate doar daca toata echipa poli ar viola la propriu pe la spate toata uta, one to one. acuma e mai clara ironia? (caci da, de la tarani am invatat-o)

  103. Martie 23, 2009 la 13:09
    link permanent
    noji zice ca:

    mdea. juma’ de jeg inseamna ca nu e jeg deloc sau ca e jeg?

  104. Martie 23, 2009 la 13:30
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    exact!

  105. Martie 23, 2009 la 13:57
    link permanent
    musai zice ca:

    doua jumatati diferite, ale unor intreguri diferite (chiar si ca gen), in contexte diferite (cu exceptia commentului de fata), pot forma un intreg diferit? de ce gen ar fi acesta? daca ar fi, normal.
    apoi
    e firesc sa te adresezi unei femei cu “jumatatea mea”?
    daca da, e la fel de firesc si ca o femeie sa se adreseze barbatului cu acelasi construct?
    cazul din urma imi pare mai putin plauzibil decat cel din mijloc (primul fiind cel cu jumatatile si parantezele multe, ceea ce nu e cazul acum deoarece e o singura paranteza. da’ buna), deoarece induce in stare dubitativa ganditorul ce incearca sa se raporteze la jumatatea la care se refera respectivul construct: “jumatatea mea”, in caz ca ati uitat intre timp.
    voi numi cele de mai sus: diferenduri de gen.

    p.s.
    gia e complicata si se ataca repede (atribute independente unul cu/de altul. sper ca si cu/de mine)

  106. Martie 23, 2009 la 14:05
    link permanent
    Andi zice ca:

    Orice are cea mai mică particulă care îi conferă atributul de jeg poate fi considerat jeg. Jegul este universal pe Pământ, nu infinit în Univers, aşa că nu intră în discuţia “hai să împărţim infinitul în două părţi egale plus unu (anume zero, zeul neutru al tuturor celorlalţi, în jurul căruia se învârte infinitul, ca o galaxie cu două braţe în jurul găurii negre din mijloc), că e impar (infinitul)”.

  107. Martie 23, 2009 la 14:32
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    neah, nu prea ma atac repede. doar la nesimtiti si oameni care judeca fara argumente. si nici la aia daca am cel putin un motiv sa nu sau cel mult un motiv sa nu mai dau doi bani.

  108. Martie 23, 2009 la 14:59
    link permanent
    raptorz zice ca:

    pulifricilor

  109. Martie 23, 2009 la 15:08
    link permanent
    musai zice ca:

    dar complicata nu negi ca ai fi. ok.

  110. Martie 23, 2009 la 15:18
    link permanent
    musai zice ca:

    si gata.

  111. Martie 23, 2009 la 15:18
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    nu, toate femeile se vor complicate. e un eufemism pentru haos. esti de la ploiesti?

  112. Martie 23, 2009 la 16:24
    link permanent
    musai zice ca:

    ma intrebi sau cum?

  113. Martie 23, 2009 la 16:38
    link permanent
    monica zice ca:

    Musai ca te-ntreaba. Cred.

  114. Martie 23, 2009 la 16:48
    link permanent
    musai zice ca:

    poate fi si retorica (oarecum ironic, crede ea), zic. de asta am intrebat.

  115. Martie 23, 2009 la 23:00
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Din cîte am văzut eu la Ploieşti cresc femeile cu cele mai mai ţîţe din ţara asta. Am umblat şi eu pe ici pe colo dar ţîţoase mai adevărate ca acolo n-am văzut. O fi de la petrol ?

  116. Martie 23, 2009 la 23:04
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    SHIT HAPPENS. Banditul asta mic a scris articol nou si eu ma lupt aici cu ploiestencele.

  117. August 13, 2009 la 17:54
    link permanent

    e la singular. o clatita si inca jumatate dintr-o alta !
    cantitatile sunt spuse separat, desi ele formeaza un intreg.;)

  118. Iunie 25, 2012 la 21:08
    link permanent
    Gia zice ca:

    Tocmai mi-am amintit si eu de discutia asta, pornind de la niste articole. Recitind, nu vad unde am clarificat-desi trebuia- ca, desi am luat la cunostinta argumentele de genu’ “nu poti afirma despre distanta ca are o infinitate de puncte”, respectiv ca exista o diferenta intre discret si continuu sau ca infinitul poate fi “injumatatit” la nivel de corespondenta, tot mi se pare ceva arbitrar si circular in toata discutia. Zicea si Darius daca nu eram io clara ca cineva a cam prea fortat conceptele si nu mai au coerenta. In ceea ce priveste paradoxul antic, nu cred ca notiunea de limita l-a chiar “rezolvat”, in mod concret, paradoxul fiind tocmai expresia faptului ca exista o frantura de logica. Bineinteles, nu vorbesc in termeni materiali, fizici, ci pur matematici. Poate gresesc.

    Oricum, interesant, clar imi scapa si mie multe chestii (sau le-am uitat din liceu, ca desi l-am gatat, nu-s o baza de date si mai si uit), da’ sper ca am evoluat si-s gata sa recunosc :D

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)