Jurnalul Editorialistic de Groza

Zice lumea că vrea cont, unde să trimită banii.

IBAN RO44 BTRL 0130 1201 H987 93XX, Banca Transilvania Cluj, Darius Groza

Și dacă vrea să mi-i dea în mână, să mă anunțe să viu eu după dumnealor, să-mi scrie aici, că vin.

Contextul

Eu stăteam acum câteva zile pe Internet, acolo unde locuiesc eu de obicei și căutam nişte filmuleţe făcute pentru proști, din care să învăţ mecanic să cânt fals un cântec proaspăt la ukuleaua mea, prin mijlocul căreia înșel audiența că eu aș avea înclinație muzicală și vreo anume sensibilitate față de frumos. Tot aşa, căzând din click în link, am descoperit-o sub un bolovan digital pe Najmah Salam, care este o tânără drăguțică de origine singaporeză, studiind arte la Melbourne, Australia.

Pentru că ea cântă foarte frumos (am să vă arăt), iar eu cânt foarte urât şi o consider direct responsabilă, am contactat-o, ca să îi comunic indivia mea nestăvilită. Puterea socializării dimpreună cu șarmul meu atent confecționat ne-au adus însă împreună, mai aproape, unde ne-am cunoscut mai bine, împrietenindu-ne. Am reușit să trec cumva peste ura pasională față de talentul ei nemeritat, care mi s-ar fi cuvenit mie.

Ne-am povestit unul altuia emoţiile trăite cu omologii noştri de sex feminin şi masculin. Eu i-am împărtăşit ei cum o cunoscusem pe noua doamnă Jeg prin birt, cam torpilată şi m-am înfierbântat cardiac, rostogolindu-mă necontrolat într-o deosebită dramoletă de amor, care-a implicat-o fără posibilitate de crâcnire. Asiatica mi-a zis despre cum ea îl cunoscuse pe imbecilul care o fermecase pe Chat Roulette, într-o sesiune unde ambii îşi căutau sex imaginar şi-au sfârşit prin a se iubi în mod de-a dreptul tâmpit, cu decizii pripite ba de a veni ăla la facultate la ea-n oraş, în preț de un an de zile, ba a se deplasa ea dramatică în Americă şi a rămâne părăsită în terminal.

Și iacă așa am tot rezonat noi doi împreună. Cert este că dulcegăria asta siropoasă a lor este de-un patetism oribil, care mă face să plâng de compasiune, ca să nu vomit de greață.

Pe cale de consecință, voi avea inițiativa distructivă de a o tăvăli pe mica idioată prin realitate, cu toate costurile financiare și consecințele emoționale adiacente. Mai ales că mie îmi merg toate surprinzător de bine în viaţă, da’ până la ultimul detaliu, aşa că m-am decis să dau înapoi societăţii, unde în acest caz societatea înseamnă pentru mine să fac idila ăstora să funcţioneze, deşi n-are cum…

Apropo, ea e Naj.

(şi, din câte am priceput, ăsta e mucosul)

Să-ncepem!

Ea, din nefericire, n-are vreun diabet sentimental sau altceva, ca să licităm de urgență niște perechi de chiloți de vreo 2000 de dolari, să se ducă ea să se opereze sufletește în altă țară. Nici pe un sponsor pe care să-l amăgesc cu diverse beneficii din această epopee nu aș dori prea mult să îl implic.

Scopul final al deplasării fetii este de-o stupizenie profundă. Să se ducă cineva să se împreuneze cu vreunul agățat pe defunctul mIRC s-a mai întâmplat, dar distanța implicită era maxim Zalău – Șimleul Silvaniei, făcută cu Dacia break și nu se compară cu două continente diferite, între care trebuie să schimbe două avioane. Speranțele lor sunt deșarte, iar șansele vreunui happy-end sunt nule spre minus.

Dar de ce să nu-ncercăm? Mare scofală. Voi face rost de bani ca să îi finanțez prostia în felul următor: în lunile care urmează, ca o ocupație permanentă adiacentă vieții mele personale, voi începe să cer împrumut câte 3 lei de la fiecare persoană pe care o cunosc în viață, bani pe care cel mai probabil nu-i vor mai pupa vreodată, decât dacă sunt dispuși să aștepte toată durata vieții mele, până ajung înapoi la ei!

Dintre toți oamenii care au avut neșansa să își ciocnească existența cu accidentul destinului care sunt eu, tot găsesc măcar un număr de 1000 care să nu se gândească în mod activ la această sumă neglijabilă, când va fi cerută în cele mai improprii momente, bani pe care oricum nu se așteaptă să-i înapoiez și o să trebuiască să se țigănească o prea lungă perioadă, cât să merite.

Pe parcursul acestui efort mediocru, lăbărțat pe atâta amar de timp, că doar nu ne grăbim nicăieri, voi mai face cunoștință nefastă cu amicii, rudele și persoanele apropiate acestor amărâți nefericiți, în număr de încă vreo mie, inconștienți în ce se și îi bagă. Ce, ei n-or fi având câte 3 lei fiecare?!

Până când strâng suma totală. Dacă se oferă cineva s-o dea pe toată pe degeaba, eu o să o accept fără să apuce să se gândească ce alegere neinspirată face, cum ar fi Dan Voiculescu sau alt amețit.

Rezumând

– nu cred că va funcționa, probabil iubirea se va risipi între cei doi, înainte să apuc să strâng toți banii
– cred că, dacă reușim (plural), vom fi strâns suma degeaba, că – cine știe pe ce criterii – se va întâmpla vreun eșec, odată ce se văd
– 3 lei fiecare
– voi nu trebuie să faceți nimic în mod activ, că vin eu; deci nu-i musai cu dat mai departe sau alte căcaturi, doar dacă vă trece neapărat; altfel mă descurc și singur, ajung să iau banii
– nu, ea nu știe de chestia asta, știe Jegu’, dar e în română și am scris cât am putut de alambicat, ca să nu reușească să-l traducă cu vreun motor online

Mna, cam ăsta e mesajul, mai uitați-vă la muzică.