În cuvintele înţelepte ale lui Dragoş Lixăndroiu, din copilărie: garantez sută-n mie!

sari la comentarii

Sunt convins că Dragoş Lixăndroiu nu era conştient, la vârsta de 12 ani, că sută-n mie e un şubred 10%. Cum mai mult ca sigur n-a calculat nici până în prezent.

Într-unul dintre multiplele mele peripluri amoroase efectuate în scop prospectiv prin  judeţul vecin Alba, unde incidental s-a şi născut şi a copilărit iubita mea Ada, s-a organizat – printre alte activităţi întreprinse de către cea anterior menţionată, ca să mă mulţumească şi întreţină – o citire sub control strict a jurnalelor sale de când era mică, adică din anii recenţi.

În atenta ei supraveghere menită să descurajeze transcrierea formulelor exacte sau realizarea de fotograme, am avut privilegiul să parcurg la prima mână inepţiile de neimaginat de o valoare psihiatrică inestimabilă pe care le poate genera şi documenta aşa zisa minte obscură a unei domnişoare tipice contemporanului.

N-o să intru în dedesubturile îngrijorătoare caracteristice memoriei mai bine lăsate ascunsă a tinerelor din ziua de azi. Poate eventual am să le folosesc drept pârghie în ce-o mai rămâne din relaţia noastră sau în scopul unor şantaje de ordin carnal ulterioare, începând deodată cu inevitabilu-i sfârşit. Însă mi-a reţinut atenţia o anumită procedură foarte eficientă de analiză pe care o folosea în trecut actuala doamnă Jeg, cu scopul de a-şi cataloga cu precizie băieţii de care era mai interesată, în detrimentul celor de care era mai puţin interesată comparativ, de-a lungul trecerii vremii. Băieţi ai confuziei sale emoţionale care se găseau altfel în număr atât de larg, încât necesitau o structură mai bine organizată.

Fata avea o metodologie de calcul la finalul căreia rezulta o estimare exactă a clasificării pretendenţilor ei, în cifre procentuale după două scale:

1. pe o scală, de fiecare îi plăcea în măsură de x% dintr-un total de 100%, total în care trebuia să se încadreze cumulativ toţi băieţii

–  aşadar, la sosirea unui termen de evaluare, să zicem fictiv vara lui 2008, îşi nota că îi plăcea, după caz, 50% de Bogdan, 20% de Cori, 20% de Alex şi cu indulgenţă restul, cei 10% rămaşi, de Adi – o situaţie aparte în care, deşi s-a comportat frumos cu ea în cele 48 de ore de relaţie cu puternică încărcătură consumată în tabără, a ajuns ulterior să se mai cupleze prin rotaţie pe termen mai lung sau mai scurt cu marea majoritate a grupului feminin de prietene apropiate a cărui membră este şi Ada (exceptând una dintre luni în care a fost exclusă din gaşcă, în urma unei dispute independente)

2. pe o altă scală, de fiecare îi plăcea în măsură de y% dintr-un total de 100%, total care de această dată reprezenta maximum a cât putea să-i placă de acel individ luat separat, în condiţii de laborator

– procentul din această valoare este unul dinamic, considerând că se schimba frecvent,  scăzând sau urcând la fiecare subiect influenţat de tot felul de parametri care interveneau pe parcurs, ba că uita câte unu’ de ea prin pizzerie şi se vedeau următoarea dată la ziua cuiva cu care se cuplase, ba că “da’ ăla că ce, credea că-s proastă?!” şi alţi astfel de factori decizionali fundamentaţi care îi permiteau Adei să schimbe numerele după formula începând de azi am decis că nu-mi mai place de băiatul cutare decât z% (din totalul alocat lui), acest procentaj neinfluenţând economia totală raportată la tot restul înscrişilor

***

Scurt anunţ de la administraţie, sper să nu vă disturbe lectura…

[nu mai reţin cine mi-a trimis-o, dar îi mulţumesc pe această cale]

Ei bine, folosindu-mă de această ecuaţie sănătoasă şi care nu lasă loc de echivoc vreau să-mi orânduiesc şi eu viaţa, acum că am învăţat-o.

Astfel: mie de acum încolo îmi displac în proporţie de 90% familiile care mai fac şniţele neînţelegând că într-o lume ideală pané înseamnă cu pesmet, conform indicaţiilor clare oferite de Dicţionarul Explicativ Român Online.

Trebuie să se înţeleagă foarte limpede că şniţelele fără pesmet, doar în făină şi ou, sunt prea uleioase proaspete, scoase din tigaie şi nu se scurg, respectiv umede şi scofâlcite odată ce s-au răcit; practic, în ambele cazuri, nu sunt nimic mai mult decât exteriorul greţos de la bundáskenyér, peste nişte carne. Care bundás kenyér are pâine, justificând omleta construită în jurul lui, făcându-l bun, pe lângă şniţelul fără pesmet, pe care l-am determinat mai sus ca fiind de căcat. Şi să nu omit – şniţelele făcute crocante prin fulgi de porumb sunt un fals!

În opoziţie, îmi mai place de familia mea doar în proporţie de 10%, pentru că nu face salata de vinete şi cu maioneză, aşa cum îmi place mie mai mult şi aşa cum o fac – în mod paradoxal, dar corect – aceleaşi familii care nu fac şniţele cu pesmet.

La fel am decis că îmi plac/displac în măsură echilibrată de 50% oameni, de obicei doamne respectabile, care îşi ţin telefonul adânc în plasă. Ca să contracareze acest efect de astupare, ele au mare grijă să îşi seteze soneria stridentă, aproape la fel de stidentă ca şnuruleţul decorat de care urmează să-l pescuiască pe telefon din străfundul plaselor şi să-l bălăngăne prin autobuze ca pe-un peşte alunecos, până reuşesc să-l mânuiască şi să răspundă, în mod uzual zbierând din toţi rărunchii ca nişte descreierate. Îmi mai place de ele pe jumătate pentru că nici una, invariabil, nu îşi aminteşte să se mai ţină de interiorul autobuzului aflat în mişcare, astfel încât conversaţia nu se prelungeşte până după prima frână sau curbă mai bruscă, odată cu care sunt nevoite să se culeagă pe sine de printre călători, dimpreună cu conţinutul plasei cu care acoperiseră în prealabil telefonul.

Am descoperit şi că vreau să gândesc măsuri şi nu soluţii pentru aceste probleme. Măsurile sunt mult mai distractive, fiindcă, deşi nu implică rezolvarea problemei, aduc cu sine pedepsirea făptaşului post-factum, ceea ce oferă o anumită satisfacţie şi asigură nerepetarea ticăloşiei. Tot de aceea, dintre măsuri, le doresc pe cele post-mergătoare, nu cele de prevenţie, ca să mă pot bucura de urmările nefaste.

Pe cale de consecinţă, în cazul şniţelelor fără pesmet cu care voi mai fi confruntat, le voi întreba politicos pe gazde dacă pot să-mi mai prăjesc un pic porţia mea, folosind firimituri de pâine ca să le repar. Acestea vor fi expuse umilinţei şi nu vor mai suferi ruşinea unei dăţi viitoare – a greşelii, că de venit mă duc eu şi neinvitat.

În cazul salatei de vinete fără maioneză, le voi drege cu nişte muci netăiaţi, în prezenţa musafirilor, până când mai’-mea şi tai’-miu se vor învăţa minte.

În cazul zăngănitului telefonelor ca lanţurile din fundul iadului, voi începe să asist intim la conversaţiile care se anunţă zgomotoase, de la distanţa mai mică de 5 centimetri între feţele noastre, ale participanţilor.

***

24 comentarii

zi si tu ceva
  1. Octombrie 6, 2010 la 12:08
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    Pârțâi-m-aș în ochii tai bulbucați. Cu grosciol. De ce crezi că vreau să fac glume cu tine, ungur îngălat?

  2. Octombrie 6, 2010 la 12:54
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Somnul naţiunii provoacă somnul raţiunii.
    Somnul raţiunii naşte monştri.

    Băi, ăsta micu`, se vor sparge toate în capul tău. Cred că ai prins mesajul: articol nou sau film, ca să ne treacă plictiseala.

    Bibli, nu zic bine ?

  3. Octombrie 6, 2010 la 13:09
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    hai, nu vă opriţi, haliţi-vă pulile încă vreo 200 de posturi.
    şi înjuraţi dracu’ mai cu foc că deja e plicti!
    doar e jeg.ro ori, nu căcat.ro.
    ăla micu’ cre’că se dixtrează tare, d-aia nu mai scrie nimica.
    sau o fi crăpat? fă, dac-ai murit zi-ne şi nouă, să ştim.

    şi care-i treaba cu filmele? că o tot spuneţi şi eu sînt mai nou, n-o pricep.

  4. Octombrie 6, 2010 la 15:39
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    @jimerino, manca-mi-ai si tu pula, asa ca esti simpatic. Ma gandeam ca atunci cand @jimerino sau @clona sau @Marian sau @Gia or sa se simta deranjati de lungile, agasantele, si enervantele mele postari, nu voi mai scrie nimic. Na, e timpul sa zic la revedere!

  5. Octombrie 6, 2010 la 16:03
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    http://www.youtube.com/watch?v=A4Mod8Yx0iA

  6. Octombrie 6, 2010 la 16:33
    link permanent

    V-au ras ăştia pensia.

  7. Octombrie 6, 2010 la 17:34
    link permanent
    jimerino zice ca:

    da’ nu postarile tale ma plictiseau. mai mult lipsa altora. pula mea, e poponareala rau treaba.

  8. Octombrie 6, 2010 la 22:47
    link permanent
    hedadi zice ca:

    darius, ii buna?

  9. Octombrie 6, 2010 la 22:50
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Deci, ce?

  10. Octombrie 7, 2010 la 03:10
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    @Familia Pîrţîşă, tu am reusit sa facem un evenimentul. Tu am facut sa revenim bozgorul nesimtitul doar pentru 45 de minutele. La tine estem ochiul bulbucatul? Tu vrem sa facem pîrţul? Tu am mancat multa fasolea su acum avem momentul ontologicul? De cer vrem tu sa facem pîrţul in publicul? Tu stim bine limba romana? Te rog, dupa ce mancam fasolea sa corectam pe bozgorul ingalatul. Bozgorul ingalatul facem mult dusul cu Lotto. Tu cu cine facem dusul? Cred ca tu facem dusul dimineata cu piatrul poncele. Tu estem un imputitul care facem misto de bozgorul ingalatul.

  11. Octombrie 7, 2010 la 15:29
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    “clona lu’ Bibliotecaru zice ca:
    V-au ras ăştia pensia.”

    :)) fă, eşti mare_super_tare.

    xerxese, nu mai scrie articol nou (mareane, nu-njura că nu-i frumos) că văd că se-ndreaptă treaba încet-încet.
    blocu tău a devenit un forum interesant cu tot felul de caractere.

  12. Octombrie 7, 2010 la 18:28
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Garantez sută-n mie că ăsta micu` vrea 1000 de comentarii la acest articol.
    Eu zic să-i dăm nişte M.M.M. Staţi cuminţi, că vă explic mâine ce e aia.

  13. Octombrie 7, 2010 la 23:10
    link permanent
    toader zice ca:

    sugyved:)

  14. Octombrie 7, 2010 la 23:32
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    Păi dacă i-o trage lotto ăla în cur la fiecare duș…
    Ce să mai zic?

  15. Octombrie 8, 2010 la 10:41
    link permanent
    ovophobie zice ca:

    Şi cum zicea Valery despre cititorul său: “Tu es, donc j’existe!”

  16. Octombrie 8, 2010 la 16:45
    link permanent
    Cris zice ca:

    Calitatea comentariilor și numărul acestora sunt invers proporționale.

  17. Octombrie 8, 2010 la 18:14
    link permanent
    Andi zice ca:

    MoOnWorM? Vierme de lună? CuM, dArĂ? :lmeo: (laughing my eyes out, duh)

  18. Octombrie 9, 2010 la 10:17
    link permanent
    valeria zice ca:

    fii , dom’le , serios !

  19. Octombrie 9, 2010 la 16:53
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Am zis M.M.M, n-am zis M.W.M !

  20. Octombrie 10, 2010 la 01:05
    link permanent
    Dragoş zice ca:

    MMM is bomboanele alea? M and M?

  21. Octombrie 10, 2010 la 11:55
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Nu măi, în miticie e prescurtarea de la “multă muie maximă“.

  22. Octombrie 11, 2010 la 20:32
    link permanent
    ali bali zice ca:

    mama. si eu care nu stiam unde sa caut fantezia.

  23. Februarie 5, 2011 la 23:09
    link permanent
    yute zice ca:

    ii buna pagina asta oare o fi blog :)) ‘ ? pardon

  24. Iulie 26, 2021 la 21:45
    link permanent
    Kina zice ca:

    Do you have a spam problem on this blog; I also am a
    blogger, and I was wanting to know your situation; we have
    created some nice methods and we are looking to exchange techniques with other folks, please shoot me
    an e-mail if interested.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)