Bambinele

sari la comentarii

Este o intenţie mai veche de-a mea să sacrific cu forţa un articol exclusiv pe altarul celor ce mi-au fost bambine, de-a lungul nefericitei treceri a timpului pe care şi l-au petrecut cu mine. Voiam în acest mod preţios să-i dedic fiecăreia propria liturghie, veche raportându-ne la când eram una şi nouă în funcţie de cum o privesc retrospectiv, ambele compuse din evanghelii după mine însumi.

Însă am păstrat această iniţiativă pentru momentele de slabă inspiraţie care mă vor fi încercând. Precum se-ntâmplă deja cam de prin 2010 aşa, haidem să recurgem şi la asta.

Dacă sunteţi muşterii bătrâni şi-aţi descoperit Jegele de pe dial-up, probabil veţi fi cunoscând faptul că s-a născut din dramoleta de puternică încărcătură pornită în sânul relaţiei mele cu Lia Puşcaş, zălăoancă de pân zona Dumbrăvii, care s-a cărat la acea vreme la Cluj şi s-a combinat cu altul mai bun, cu care încă îi şi la a căror iminentă nuntă sper să mă şi prezint, invitat sau nu neapărat. Să se reţină că atunci a-nmugurit suferinţa, care-a debordat în istorisirile de acum, care vă îmbucură vouă tristeţea.

Puţini însă, inclusiv fericitul cuplu, anticipau spirala infinită de deznădejdi pe care urma să le adun, despre care v-am mai şi relatat succint. Toate aceste lacrime rostogolite pe obrazul meu s-au împletit cu surprinzătoare armonie într-un perpetuu roman pe care-l lecturaţi voi zi de zi de zi, chit că eu îl scriu mai mult lună de lună de lună.

Totuşi, am observat că am omis să mă mai concentrez anume pe donşoricile în sine şi să le adaug la rubrica definitorie Eu, unde le e locul. Câtorva mai spălate dintre ele.

Acolo se regăsesc deja Cătălina “Păstaie” Călin şi Paula Alexa, care ambele s-au cerut prin glas propriu individual şi multiple terţe intervenţii să fie date jos din corcoduşul online, cu puţini sorţi de izbândă. Dar restul nu. Sigur, şi pe celălalte le-am amintit sporadic, când făceau gesturi necugetate (cum ar fi că se pupau cu mine), dar n-au rămas la condică, caligrafic, cu amintirea veşnică a zăbovirii lor sentimentale, ca să nu-i zic neapărat stagnare emoţională sau vid spiritual.

Să le luăm, aşadar, în ordine cronologică.

Lia Puşcaş (pe care am uitat-o înainte cestorlalte două, poate fiindcă mă-nşelase cu unu’) este o tânără fizio-terapeută ce-şi petrece serile spartă prin discoteca Boiler şi ne place de soră-sa mijlocie, Raluca, deoarece este mai frumoasă.

Lia fiind mezina familiei, ne place şi de soră-sa mai mare, Gabriela, dacă nu ne-ar bate cu bocancul peste gură bikerii cu personalităţile încă neconturate care mor pe capete dându-şi drumul de pe muntele Meseş către cartierul Brădet, ca să-şi demonstreze masculinitatea.

Cel mai mult din familia ei ne place oricum de mă-sa, tanti Luţa, de profesie să-i facă lui Darius de mâncare ori de câte ori vizitează Zalău în istericalele cetăţenilor. Însă, într-un paradox fericit, ea la rândul ei este căsătorită chiar cu tatăl împreună cu care le-a şi făcut pe cele trei ieduţe, astfel încât odată ce s-a încercat cu una, pe cale de consecinţă, s-a eşuat cu întreaga familie.

În perioadele de cruntă mahmureală, în restrânsul interval de timp în care se-ntoarce din Boiler acasă, ca să vomite în buda proprie şi să se prezinte a doua zi la datorie reîmprospătată ca un ghiocel, Lia are ca ocupaţie să primească sarmale şi alţi troscoţăi alimentari de la părinţi şi să le îndese în Vlad Molnar, tipul de caracter care mi-a suflat-o şi pe care-l felicit cavalereşte pe această cale.

Cam atât despre ea, perioada de recuperare a fost cam de un an de zile, până am putut-o iubi pe Păstaie şi să-ncep să fiu respins de ea. Pe ea o ştiţi, după ea a urmat Paula, la fel de binecunoscută, mai ales de emoticoncerturi şi de care m-am despărţit ca să mă întorc la Păstaie, cu scopul de a-mi spune şi mai clar că nu mă vrea.

În acest sens, m-am decis să schimb naţionalitatea, recurgând la vulnerabilitatea unguroaicei Jozsa Jutka, în mare parte pentru că oricum nu prea înţelegea ce vorbesc cu ea şi îi era mai simplu să creadă pe cuvânt orice tâmpenie, decât să facă efortul să o traducă.

Bucuria cu ea fost dublă. Odată că am descoprit cât îs de sălbatice sexual maghiarele şi am folosit această informaţie şi în alegeri ulterioare şi, în al doilea rând, fiindcă mă ura din rărunchi întreaga ei familie până la grade şi alianţe îndepărtate şi-n general toţi prietenii recitând manifeste de automonie, o situaţie cum nu puteam cere mai tensionată, din care mă hrăneam fanatic cu orice ocazie şi a cărui victimă rămânea tot biata Juţu.

Contribuţia mea a fost s-o aduc de la stadiul de elevă din clasa a XII-a B, corpul de unguri, la un excelent orator român şi viitoare arhitectă, care ştie lega două cuvinte în limba ţării în care se află.

După care m-am şi despărţit de ea, imediat ce Păstaie dădea vagi semne că s-ar simţi singură şi are nevoie de cineva cu care să şteargă pe jos, până sclipeşte ceva-ntr-altă direcţie.

Splendid! Odată ce mi-a intrat bine în cap că Păstaie e o curvă nemernică pe interes, a urmat o perioadă de confuzie gravă, în care i-am futut cât mai tare şi combinat cât mai multe dintre prietene, în afară de Sorana, desigur, ferească sfântu’.

Neşansa (ei) mi-a adus-o-n cale pe Silvia “Sia” Lungu, pe care toţi aţi apreciat-o la vremea ei, fiindcă se băga ca musca-n pizda vacii şi avea ţâţe, pentru prima dată în haremul meu. Pentru că atât de superficiali sunteţi. Vă este străin faptul că dădea cu lucruri după mine prin casă, incluzând cu Pamfil, ca o nevastă psihopată.

Aţi omis şi detaliul că, după ce ne-am despărţit (în sensul că ea dând cu agrafele de prin cap după mine, fiindcă am avut inspiraţia să o anunţ pe tren, unde n-avea nimica altceva la îndemână), s-a mutat în Israel admirabil de repede, rămânând şi gravidă într-un termen îngrijorător de apropiat cu încetarea noastră ca cuplu.

S-a înfăptuit în sfârşit şi regăsirea magyarasagului şi fiica sa Timea Mátyás. Mna, aicia timpul s-a oprit în loc, aşa, vreo şapte luni.

Nimănui, în întregile mele cruciade relaţionale, nu i-am repugnat într-asemenea hal cât Timeii. Doar datorită a ceea ce numesc un miracol sexual aproape dat jos de pă cruce şi limbii mele dibace a rezistat unguroaica într-o relaţie cu mine, pe care o subevalua şi submina cu orice pretext şi oportunitate.

La fel de absurd, nicăirea altundeva nu s-a făcut atâta risipă de energie şi finanţe pentru a mulţumi în definitiv o singură pipiţă. Cât return of investment putea fi scos de-acolo, raţional gândind? Nesemnificativ.

Nici o concesie nu s-a făcut de la a antama toate resursele, de la demnitate la umileli necontenite. Până când s-a luat decizia de onoare de a se despărţi într-un final de ea, nu înainte de a-i rezolva de lucru, de durmit şi purtat prin ţările calde, să vadă cum arată papucii moderni, unde mi-a şi rupt de altfel prepuţul, la cea mai mică intenţie de-a o atinge, păţanii despre care aţi putut lectura mai în detaliu mai demult.

S-a rămas în relaţii bune, că nu ştii când mai are nevoie de mine. Şi s-a trecut la pălărista Ada Marcu, dintre cele mai îndrăgite de Gimel, un cititor care vrea să-mi fută cu perseverenţă toate prietenele, anticipând parcă vremea când fiica sa de 2 ani (cred) se va pârgăli, cam fix pe când nu mai am io trecere la aproape minorele din prezent.

Ada Marcu este hipsteriţă profesionistă şi, dacă nu ar fi descoperit ochelarii de soare cu rame colorate, ar fi fost pasionată de ceva productiv. Însă a ajuns să se perfecţioneze a-şi face poze singură în care arată “ca din întâmplare” şi a pune filtre lomo pe deasupra. Este colegă mai mică la arhitectură cu fosta Jutka, deşi susţine că le-ar putea bate pe toate fostele mele iubite, în formaţie, dacă-i necesar, dar nu e cazul, fiindcă chiar nu are nimica cu ele, mai ales cu Timea.

A bătut recordul la despărţiri de mine, atât la categoria cu, cât şi la fără motiv. Acest obicei a fost însă stârpit, mai ales că se petrecea deja de-un an bun, urmând o serie lungă de despărţire a mea de ea şi regretat aproape între fiecare două shot-uri de Jäger.

Dar cum băutura digestivă clăteşte o întreagă paletă de noi posibilităţi, uitându-mă-n stânga-n dreapta, s-au mai găsit unele, altele.

Pe Olga Podar şi Alexandra Sîntămărian le vom discuta împreună, fiindcă atât au durat fiecare separat. Ele sunt din Turda şi Zalău, iar una este maseuză şi cealaltă are maşină, alegeţi-vă care, că erau la fel de benefice ambele. Le plăcea viaţa, dar nu cu mine, însă de complezenţă şi deoarece nu era altceva la televizor, se mulţumeau cu sexul meu oral, despre care probabil aţi citit de prin presa de specialitate.

Tot ăstea de pe urmă par să şi fie cam singurele de caracter.

Am mai adăugat pe una-alta la rubrica Eu.

22 comentarii

zi si tu ceva
  1. Iulie 8, 2011 la 18:09
    link permanent

    @ Marian S
    Eu sunt mai radical, vreau fes-bucul des-fiinţat. 😀

  2. Iulie 8, 2011 la 21:32
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Cica jucau patru scheleti poker noaptea in cimitir. La un moment dat, de sus din deal, se aude o voce cantand.
    – Ba, ia du-te si vezi ce-i ! zice scheletul cel batran catre unu‘ mai tinerel.
    Se intoarce asta dupa vreo 2 minute:
    – Sefu‘, e unu beat ranga.
    – Pai du-te si sperie-l, ce tot ne deranjeaza?!
    Dupa vreo 5 minute:
    – Sefu, io m-am dus, am urlat la el, am topait, m-am strambat, da‘ asta nimic.
    – Pai nu asa ma, du-te, aseaza-te langa el si cere-i o tigara.
    Cand iti da tigara, cere-i si un foc. Asta o sa-si aprinda bricheta si atunci o sa-ti vada fata.
    Se duce scheletul, se asaza langa betiv, ii cere o tigara, dupa care si un foc.
    Omul nostru aprinde bricheta si atunci ii vede fata.
    Ramane asa pe ganduri cateva secunde, dupa care-i zice:
    – Mai baiete, daca nu-ti face bine, de ce nu te lasi?

    -Fiica dumneavoastră, zice doctorul, are o nevroză. I-aş recomanda multă distracţie.
    -De ce gen?
    -De genul masculin!

    – De ce te plimbi prin benzinarie?
    – Vreau sa ma las de fumat…..

    Se intalnesc 2 prieteni vechi, care nu se mai vazusera de 10 ani.
    -Salut ! Ce mai faci ?? Baaa, ce te-ai ingrasat !!
    -Da, am pus ceva pe mine…
    -Ce ma, esti obez !
    -Putem spune si asta…
    -Da is curios, ti-o mai vezi de burta asta??
    -Auzi, adevarul e ca n-o mai vad. Da daca o vezi tu, pup-o din partea mea…

    – Care-i deosebirea dintre un vibrator şi 100 g de soia?
    – Niciuna. Amîndouă înlocuiesc carnea!

    Ion cu soția în vizită la Gelu…
    Jucând carți la masă, Ion scapă o carte sub masă și când se apleacă s-o ia bagă de seamă că soția lui Gelu nu poartă chiloți.
    După ce termină ei jocul, aceasta îl prinde singur prin bucătărie și-l întreabă:
    − Ți-a plăcut ce-ai vazut sub masă? O poți avea pentru 100 €.
    Vino sâmbătă dupa-amiază pe la două că Gelu lucrează…
    Trec zilele, sâmbătă la 2 vine Ion, îi dă 100 €, își face de cap cu ea și pleacă mulțumit.
    Pe la 4:30 vine și Gelu acasă:
    − Nevastă a fost Ion azi pe-aici?
    − A fost… zice ea cam cu juma’ de gură.
    − Ți-a dat 100€?
    − Mi-a dat… zice ea, cu teamă că Gelu o fi “mirosit” ceva.
    − Bun! A trecut azi dimineață pe la servici și mi-a cerut 100€ împrumut zicând că ți-i dă ție după-amiază..

  3. Iulie 9, 2011 la 00:27
    link permanent

    Poate că distracţia este de gen masculin, dar să nu-i spună nimănui lui Funeriu, că se repede în aula Parlamentului să o facă cunoscută… că nu ştie multe.

  4. Iulie 10, 2011 la 14:35
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Uhio – am mai lămurit că nu-s un bărbat adevărat.

  5. Iulie 10, 2011 la 22:35
    link permanent
    Marian S zice ca:

    53 si un trackback.
    Hai, inca unul de la mine, ca nu mai ajungem la 69 in veci.

  6. Iulie 12, 2011 la 08:08
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    La o scoală în Cluj învățătoarea de la clasa
    a doua vine după pauza mare și îi întreabă pe copii :
    -Ce ați făcut în pauză ?
    Gigel, care era mai răsărit, ridică mâna :
    – Eu m-am jucat în cutia cu nisip.
    învățătoarea, ca să dea un exemplu ce bine este
    să înveți bine și constant spune :
    – Brava Gigel, dacă scrii frumos pe tablă fără
    greșeală cuvântul nisip, poți pleca azi cu două ore mai repede acasă.
    Gigel merge la tabla și scrie frumos și caligrafic
    cuvântul NISIP fără greșeală.
    – Bravo Gigel , poți sa pleci azi cu două ore mai
    repede acasă
    Acuma se întoarce învățătoarea către Petrică și îl intreabă :
    – Tu, Petrică , ce ai fîcut în pauză ?
    – Eu m-am jucat cu Gigel în cutia cu nisip !
    – Perfect, dacă scrii frumos pe tabla cuvântul cutie poți pleca și tu cu
    două ore mai repede acasă.
    Merge Petrică la tabla și scrie frumos cuvântul CUTIE .
    – Bravo Petrică , și tu poți pleca astăzi cu două ore mai repede acasă.
    Într-un sfârșit se întoarce învățătoarea către Janos, și îl întreabă :
    – Tu Janos ce ai făcut în pauză ?
    – Eu vrut joci și el la baieții cu nisip, dar ei nu fost draguți la Janos și spus : ” merge în pula mea de bozgor ” !
    – Vai , dar asta este o discriminare a unor minorități naționale cu
    influențe negative asupra psihicului unui copil.
    Dacă scrii frumos pe tabla ” discriminare a unor minorități naționale cu
    influențe negative asupra psihicului unui copil ” poți și tu să pleci cu două ore mai repede acasă…

  7. Iulie 12, 2011 la 22:02
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Vezi tu, dragă Familie, acu` m-am lămurit de unde vine expresia “a se juca cu puţa în nisip“. Dacă scrii frumos la tablă echivalentul lui “puţă mare şi adevărată“ poţi să pleci şi tu mai devreme acasă.

  8. Iulie 12, 2011 la 22:55
    link permanent

    Chiar nimeni nu sesizează că a pleca cu două ore mai devreme acasă este o discriminare? Adică în cazul fratelui maghiar profesorii stau la şcoală şi-l învaţă carte, să ia apoi bacalaureatul şi să fie şi el un intelectual, iar pe români îi trimite acasă, răpindu-le din serviciul de educaţie pentru care părinţii plătesc taxe şi impozite… astfel încât să rămână fără şcoală, pe drumuri de golănie, şi, după ce ajung traficanţi de colţ de stradă, ba cu o ţigară fără timbru, ba cu o roşie de import vândută ca fiind românească, să aibă maşină de 30 de mii de euroi…

  9. Iulie 13, 2011 la 23:35
    link permanent
    alexa zice ca:

    Draga Darius,
    noi, voyeurii, iti multumim ca ne-ai primit la tine-n dormitor 🙂

  10. Iulie 14, 2011 la 15:43
    link permanent
    jimerino zice ca:

    nu te bucura ca prostu’ ca ti-a intrat una in dormitor, intai vezi ce inseamna ce zice ea acolo. astia sunt o secta, sunt d-aia care se uita da’ nu pun gura. deci, degeaba.

  11. Iulie 14, 2011 la 16:20
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    @marians
    Pula calului în vârful dealului.
    Poate fi echivalentul a ce vrei tu.

  12. Iulie 16, 2011 la 11:55
    link permanent
    Marian S zice ca:

    62.

    Cred că Eminescu se gândea la jeg atunci când a scris:
    Era pe când nu s-a zărit / Azi îl vedem şi nu e.

  13. Iulie 16, 2011 la 16:32
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Coane Darie, in ce relatii esti cu Lorena Lupu, actrita si scriitoarea? A mandatat un obosit, pre nickul sau Ostap Bender pentru a-i avea grija de gospodarie in lipsa. Sclavul ala m-a intrebat acum cateva zeci de minute daca nu sunt eu ala de la jeg. I-am confirmat ca eu sunt ala. E prieten de-al tau, coane Darie? Zicea ca a dat mana cu tine incognito.

  14. Iulie 19, 2011 la 02:48
    link permanent
    toader zice ca:

    eu cred ca doar pastaie a tinut la tine intrucatva. ea imi pare cea mai plauzibila. pacat ca nu a beneficiat de circumstantele ultimelor doua.

    timea e interesanta/ place mie. jutka ii copil, nu inteleg.

    sia … nu.

    ultimele doua nu-s de iubit ci desigur, iti poti utiliza.

    frumos articol de incheiere la acest forum. nu zic nu.

    si mai tunde-te si tu.

  15. Iulie 19, 2011 la 21:49
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Io cre` că l-au prins astea şi l-au bătut pînă l-au luat cu smurdu`.

  16. Iulie 20, 2011 la 20:08
    link permanent

    Ia să văd eu specialiştii de specialişti. Cine ştie de ce, de la un timp, mi se blochează Lap-ţopul când ajunge în zona de welcome a Windows, aia ce practic nici nu se vede în mod obişnuit. Uneori porneşte bine, alteori ajunge unde trebuie abia peste o oră de aşteptări… alteori sucombă în lupta cu electronii.

    Asta e întrebarea de încălzire, doar să cern specialiştii.

  17. Iulie 21, 2011 la 05:42
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Asta pentru ca l-ai pus la treaba chiar de Sfantul Ilie, domnule clona de bibliotecar.

  18. Iulie 21, 2011 la 05:43
    link permanent
    Marian S zice ca:

    A, apropo, cica exista un tratament eficace. Se numeste Ubuntu!!!

  19. Iulie 21, 2011 la 05:45
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Fiindca nu stiu daca asta micu` ia in considerare si trackback-ul la numararea lui 69, mai luati de aici un comment. Acolo scria “baga“ si m-am gandit ca e bine sa bag.

  20. Iulie 21, 2011 la 17:30
    link permanent

    Eu vorbesc serios. Ştie cineva?

  21. Iulie 21, 2011 la 19:42
    link permanent
    ügyvéd zice ca:

    Aici facem un bozgorele specialistele recomandarea la domnul Profesorele Clona. Dam cu matura afara Windows si achizitionam un altul sistemul de operare OS, Mac mac mac. Alta explicatiune injinereasca estem ca am clacat bateria, care am fost suprasolicitatul de multa intelijenta de la utilizatorele Profesorele Stimatele. Bateria am zis jaj, si odata am datul cu caciula de pamantul, na. Departamentele de bozgorele colegile cu Radio Erevan dam un comunicatele de ultima ora Domnului Profesorele Klona Klonakievici Profesorovici: “Rugam la Dumneavoastram pentru testam ultima metoda sovietica imbatabila. Luati agregatele si scufundati in apa/vodca/ caisata/afinata/palinka fiarta. Iesim bulele? Nu. Rugam pe domnul Profesor Klona Klonakievici Profesorovici pentru scufundam in acelasi recipientul cu agregatele capitalistul Windows. Daca ieseam bulele insemnam ca agregatul estem functionalul. Daca nu mai ieseam Profesorele, insemnam pofta multa la apa/vodca/caisata/afinata/palinka.” Rugam pentru nu suparam domnul Profesor.

  22. Iulie 25, 2011 la 01:11
    link permanent

    Înţeleg că doriţi să scăpaţi de mine. Îmi sar IT-urile precum popocoarnele la macropeunde, sunt la ultima resursă. Dacă nu repar ceva rapid, voi rămâne permanent offline.

2 trackback-uri

  1. […] în care viața este scoasă la înaintare fără regrete și ezitare ca în acest caz – Bambinele sau ca în celebra suită de articole cu “turul țării” care încep cu jeg.ro: turul […]

  2. de la Simţul ridicolului pe Mai 31, 2015 la 13:34

    […] ce-am făcut până în prezent cu toate bambinele a fost exclusiv să le obţin, văicărindu-mă pe parcurs că-s rănit şi nedreptăţit. Doar ca […]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)