“Aproape 7.000 de oameni vor petrece trecerea dintre ani cu Marian Vanghelie.”

sari la comentarii

Îi ştire, deci trebuie să ştiţi.

Eu nu am casă, fiindcă sunt un boschetar pretenţios.

Motiv pentru care aştept sclifosit un domiciliu care să mă merite şi să mă încapă, în întreaga mea exigenţă.

Dar, fiind un boschetar pretenţios, refuz să locuiesc pe străzi, alături de boschetarii de rând, optând să vagabondez în adăposturile diverşilor oameni, locuinţe pe care le accept siderat, că dacă nu m-ar constrânge împrejurările, n-aş trăi într-asemenea cocine.

Momentan pot fi găsit în căminul fratelui meu Dacian şi al concubinei sale Daria. Exceptând faptul că-s nepoliticos de casnici şi-s mereu amândoi călare pe apartamentul ăla,  eu sunt oarecâtva mulţumit de condiţiile (e adevărat – precare) pe care mi le-am creat acolo.

Însă foarte rar se dezlipesc să plece de acasă, eventual doar ca să-i mai facă un set de poze Dariei în oser, sărind, îmbrăcată într-un palton galben şi cu autoturisme Dacia pe fundal. Rarisimele clipe când binevoiesc să-mi dea niţică linişte…

Asta pe lângă că Daria îmi deschide uşa, când vin, mai mult dându-mă afară decât lăsându-mă să intru.

Când mai catadicsesc să se ducă, este un moment propice de a mă masturba şi eu comod, altundeva decât în baie, cu pisica supraveghindu-mă nu foarte înţelegătoare.

Aşa că m-am aşternut confortabil în living şi mi-am încărcat complet toate părţile din filmul porno cu actriţa brutalizată care seamănă flagrant cu reprezentantul maghiar al delegaţiei fostelor mele prietene, Timea şi am început să mă satisfac ritualic, cum până la urmă doar eu mă pricep.

Să deosebim totuşi o ambianţă: la Dacian şi la Daria, deci la Daria, tot ce se referă la el este un birou generos care-i conferă prin gabarit statutul de locatar. DAR ATÂT! Că reeestul este la mila Dariei. Căcaturi de manufactură artizanală împăştiate într-o neglijenţă calculată peste tot, având funcţia unică de a ocupa, în aparenţa eşuată a decorării. Garderoba ei pentru făcut fotografiile expirate ca simţire amintite mai sus, nişte perdele “în culori diafame”, ca să citez pe cineva care le-ar înţelege sensul (tocmai pentru că nu au unul) cam în aceeaşi măsură în care-i convin şi plac mamei mele, Mirmen, o Darie bătrână sau invers – astalaltă o cealaltă tânără, fapt care prin sine le invalidează. Pe perdele.

Ce ziceam? A, şi mă masturbam feroce. Ei locuiesc la curte. Moment în care, cu la fel de mult sens precât perdele, a venit foarte familiar, nu cu mine, ci cu ideea de a bate în geam, poştaşul. Care s-a arădicat la nivelul fereştii, m-am privit adânc în iris, cât eu practic mi-o frecam cu virulenţă, cam pe la final, destrăbălându-mă de cât eram de bun, pentru a mă anunţa că este urgent să primesc o foaie prin care se convine că e confirmată sosirea un colet, care nu mi-era destinat.

Lavinia este singura domnişoară pe care Darius a făcut-o să sufere şi nu invers, din considerentul că este singura care l-a iubit înapoi şi nu invers, cum se întâmplă te obicei, de şi-o ia el în bot ca la nufărul. Bazându-se pe elucubraţiile lui iluzorii nedemne de orice crezare, Lavinia, dintre toate celălalte ameţite, doar pe Lavinia şi-a permis să o părăsească, dovedind – a câta oară? – evidentul – că el nu urmăreşte să i se dea ceva, dar cere, iar când primeşte este doar ocazia ideală să arate că nu merită.

Minuscula Lavinie va fi adăugată la rubrica eu.

Livia, cunoscută în anturajul potrivit drept minora, este o persoană din viaţa lui Darius care nu a împlinit încă 18 (optsprezece) ani.

Este relevantă în conturarea lui Darius întrucât, deşi el nu şi-ar dori, face parte integrantă din însumarea unui număr tot mai restrâns (adică una) de exemple care-i alimentează latura sa maternă. Darius înşală bănuiala socială, nepângărind-o, ci crescând-o ca să n-o aibe nimenea cine n-o merită.

Pentru asta investeşte în Livia ceea ce până la urmă se rezumă la hrană, pe care de cele mai multe ori o împarte copilăreşte (cum o şi caracterizează) cu Darius şi alcool, pe care îl consumă tot el, că ce ştie ea, ţucu-i sufletu’?

Bun, şi cea mai recentă descoperire este Alice Strete. La momentul scrierii acestor rânduri, stă-ntr-o rână, să cedeze, nu mai durează mult. Este de-o fineţe şi animaţie covârşitoare, chiar şi când priveşte-n gol. Unii ar zice că i se uită ochii în părţi diferite. Eu cred că e cel mai probabil doar unul dintre atuurile ei, deşi să lămurim că nu i se uită.

***

Dar, în principiu, să ne amintim şi de mama!

9 comentarii

zi si tu ceva
  1. Februarie 9, 2012 la 16:16
    link permanent
    babuinu' zice ca:

    se schimba pana si guverne…pe aici fix pula

  2. Februarie 9, 2012 la 16:25
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Tăăăhăhăhăhă. Vedeți, mo, măcar ăsta-i distractiv.

    Și Marian, pe alocuri.

    Și Biblel, da’ el nu vrea.

  3. Februarie 10, 2012 la 12:51
    link permanent

    Încă o dată întreb, Pamfile de la la Capatos e rudă cu Pamfil?

  4. Februarie 12, 2012 la 11:31
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Hai, băieţi, să punem mână de la mână şi lopată lângă lopată şi să-l de(s)zăpezim pe ăsta micu`. Uite, un prim pas ar fi să ne dăm silinţa şi să ajungem la 69.
    Hai, că se poate!!! 🙂

    PS: domnu` Bibli, s-ul ăla din paranteză trebuia pus în cuvînt sau nu?

  5. Februarie 13, 2012 la 20:59
    link permanent

    @ Marian S
    Eu tare l-aş pune între paranteze. Ba aş schimba şi sensul cuvântului de la a zăpezi la a zapa… dezăpezim ar însemna atunci a nu schimba postul la TV, adică a sta ca boul pe un singur program fără nici o intenţie de zapare şi să nu vezi ce e pe celelalte posturi. Ca pe vremea lui Ceauşescu. 😀

  6. Februarie 16, 2012 la 22:54
    link permanent

    Mai intru pe aici sau nu… că mă înnăbuşă praful şi păienjenişul.

  7. Februarie 17, 2012 la 01:07
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mno, mă, bine-i?! Aț’ vrut scandal.

  8. Martie 3, 2012 la 00:41
    link permanent
    crip61 zice ca:

    Superb. Mai sxrie ceva.

  9. Martie 3, 2012 la 00:42
    link permanent
    crip61 zice ca:

    Superb. Mai scrie ceva.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)