Darius Hero

“Aproape 7.000 de oameni vor petrece trecerea dintre ani cu Marian Vanghelie.”

&

Îi știre, deci trebuie să știți.

Eu nu am casă, fiindcă sunt un boschetar pretențios.

Motiv pentru care aștept sclifosit un domiciliu care să mă merite și să mă încapă, în întreaga mea exigență.

Dar, fiind un boschetar pretențios, refuz să locuiesc pe străzi, alături de boschetarii de rând, optând să vagabondez în adăposturile diverșilor oameni, locuințe pe care le accept siderat, că dacă nu m-ar constrânge împrejurările, n-aș trăi într-asemenea cocine.

Momentan pot fi găsit în căminul fratelui meu Dacian și al concubinei sale Daria. Exceptând faptul că-s nepoliticos de casnici și-s mereu amândoi călare pe apartamentul ăla,  eu sunt oarecâtva mulțumit de condițiile (e adevărat – precare) pe care mi le-am creat acolo.

Însă foarte rar se dezlipesc să plece de acasă, eventual doar ca să-i mai facă un set de poze Dariei în oser, sărind, îmbrăcată într-un palton galben și cu autoturisme Dacia pe fundal. Rarisimele clipe când binevoiesc să-mi dea nițică liniște…

Asta pe lângă că Daria îmi deschide ușa, când vin, mai mult dându-mă afară decât lăsându-mă să intru.

Când mai catadicsesc să se ducă, este un moment propice de a mă masturba și eu comod, altundeva decât în baie, cu pisica supraveghindu-mă nu foarte înțelegătoare.

Așa că m-am așternut confortabil în living și mi-am încărcat complet toate părțile din filmul porno cu actrița brutalizată care seamănă flagrant cu reprezentantul maghiar al delegației fostelor mele prietene, Timea și am început să mă satisfac ritualic, cum până la urmă doar eu mă pricep.

Să deosebim totuși o ambianță: la Dacian și la Daria, deci la Daria, tot ce se referă la el este un birou generos care-i conferă prin gabarit statutul de locatar. DAR ATÂT! Că reeestul este la mila Dariei. Căcaturi de manufactură artizanală împăștiate într-o neglijență calculată peste tot, având funcția unică de a ocupa, în aparența eșuată a decorării. Garderoba ei pentru făcut fotografiile expirate ca simțire amintite mai sus, niște perdele “în culori diafame”, ca să citez pe cineva care le-ar înțelege sensul (tocmai pentru că nu au unul) cam în aceeași măsură în care-i convin și plac mamei mele, Mirmen, o Darie bătrână sau invers – astalaltă o cealaltă tânără, fapt care prin sine le invalidează. Pe perdele.

Ce ziceam? A, și mă masturbam feroce. Ei locuiesc la curte. Moment în care, cu la fel de mult sens precât perdele, a venit foarte familiar, nu cu mine, ci cu ideea de a bate în geam, poștașul. Care s-a arădicat la nivelul fereștii, m-am privit adânc în iris, cât eu practic mi-o frecam cu virulență, cam pe la final, destrăbălându-mă de cât eram de bun, pentru a mă anunța că este urgent să primesc o foaie prin care se convine că e confirmată sosirea un colet, care nu mi-era destinat.

Lavinia este singura domnișoară pe care Darius a făcut-o să sufere și nu invers, din considerentul că este singura care l-a iubit înapoi și nu invers, cum se întâmplă te obicei, de și-o ia el în bot ca la nufărul. Bazându-se pe elucubrațiile lui iluzorii nedemne de orice crezare, Lavinia, dintre toate celălalte amețite, doar pe Lavinia și-a permis să o părăsească, dovedind – a câta oară? – evidentul – că el nu urmărește să i se dea ceva, dar cere, iar când primește este doar ocazia ideală să arate că nu merită.

Minuscula Lavinie va fi adăugată la rubrica eu.

Livia, cunoscută în anturajul potrivit drept minora, este o persoană din viața lui Darius care nu a împlinit încă 18 (optsprezece) ani.

Este relevantă în conturarea lui Darius întrucât, deși el nu și-ar dori, face parte integrantă din însumarea unui număr tot mai restrâns (adică una) de exemple care-i alimentează latura sa maternă. Darius înșală bănuiala socială, nepângărind-o, ci crescând-o ca să n-o aibe nimenea cine n-o merită.

Pentru asta investește în Livia ceea ce până la urmă se rezumă la hrană, pe care de cele mai multe ori o împarte copilărește (cum o și caracterizează) cu Darius și alcool, pe care îl consumă tot el, că ce știe ea, țucu-i sufletu’?

Bun, și cea mai recentă descoperire este Alice Strete. La momentul scrierii acestor rânduri, stă-ntr-o rână, să cedeze, nu mai durează mult. Este de-o finețe și animație covârșitoare, chiar și când privește-n gol. Unii ar zice că i se uită ochii în părți diferite. Eu cred că e cel mai probabil doar unul dintre atuurile ei, deși să lămurim că nu i se uită.

***

Dar, în principiu, să ne amintim și de mama!

59 comentarii

  • Da, acum e clar la ce te gândeşti tu.
    Păi cere-o, mă. După aia o fuţi, după aia te răzgîndeşti. Ce dracu`, e schema veche de când lumea. Şi mergeeeee…

  • Să zicem că îs contabilizarea rezoluțiilor de anul trecut păntru ăsta și iată ce rezultate mulțumitoare!

    (Flavie, mintenaș trimet. Că numa’ pentru bani mă vrei. Banii tăi, da’ oricum…)

  • ioi ma, ca tat m-am cacat pe mine de ras ascultand-o pe doamna mirmen. sa aiba ani multi si fericiti in continuare

  • I like this post. Spuneţi-mi şi mie(fără emoţie), de ce la români şi numai la români, expresia ‘eşti varză’ e defăimatoare? ca să mă exprim aşa. Ce are varza? cum e varza şi nu e morcovul, a apărut după auz? De exemplu la ruşi капуста, în expresie e folosită drept ‘bani’.

  • de cand e jegul loc de urari de An Nou? hai, reveniti-va si treceti la comentat pe langa subiect

  • La cum arata berbecul ala, de parca era un mic brontozaur ars in grota, prefer potarnichiile mancate direct cu fulgi si pene.
    Sa am pardon, nu sunt cine stie de cunoscatoare de berbecuti. :))

  • Ce-aş mai cânta cu voce de Artan…

    JEG-ule, stai aprins, JEG-ule!
    Noi te iubim!

    E frig afară,
    Besna mă-înconjoară,
    Iar mă-ntorc acasă
    De la servici…

    Sunt doar un simplu miner
    Cu braţ vânjos şi cu voinţă de fier.

    Nici nu realizez:
    Sunt în mină sau visez?

    Dar… primvara va veni
    În concendiu vom porni…
    Concediul meu!

    JEG-ule, stai aprins, JEG-ule!
    Noi te iubim!

  • Băi, vezi că te-am lăsat cam mult de capul tau. Noi, cetitorii jegului.
    Mâine îl serbezi prin corespondenţă pe Andy Kaufmann ăla de care ziceai şi te îmbeţi regulamentar.

    După care scrii, ne-am înţeles?

  • Iubitule, stiu e unicul blog pe care-l citesti, intoarcete te rog! te iubesc. Multumesc.

  • Eu cred că Bija e la manifestaţii… nu-mi dau seama dacă în capitală sau în Cluj… Sau în amândouă? Mamă ce bune ar fi nişte potârnichi… Hmmmm.

    Darius… repede un LIVE BLOGING. Fă cu mâna să te văd unde eşti…

  • Ma, scarbilor, io nu mai beu alcool de f’o doua saptamani, merg la sala ca studentii arabi, n-am mai vaz’t un KFC de anul trecut…

    … crezi ca stau calare pe probleme voastre?

    Revin, ca trebuie sa-mi beau pastilele de Herbalife.

  • Din nişte scurgeri de informaţii de pe kiki licks am putut să refac textul original al răspunsului de mai sus, modificat între timp:

    Mă, scârbilor, io nu mai beu alcool de f’o două săptămâni, de când m-am făcut muci. Merg la sală CU studenţii arabi. N-am mai văzut un KFC de anul trecut, că oricum nu mai văd nimica, sunt cheaun şi acum.

    Credeţi că stau călare pe… Astea sunt problemele voastre?

    Mă duc să-mi beau pastilele de Herbalife, ca să-mi revin.

    Adaug eu: un film cu tine luînd pastile de Herbalife ar fi făcut record pă iutub, zău aşa. Mai ceva decât vreo colegă de-a ta la ukulelelelelele.

    Bibli, ai legătura.

  • Nu erau potârnichile, am uitat că aia a fost la revelion. Cred că şi-au dat ăştia foc pe la ştiri…

    Bre, Bija… nu lua herbo-botanice din alea că nu slăbeşti cu ele. S-a descoperit că cu de-astea mai mult te îngraşi şi au schimbat ambalajul. Acum se vând ca pastile de îngrăşare. Nici cu sala nu e cine ştie ce… costă mult şi transpiri mult. Cel mai bine e să schimbi femeia care te vrea slab cu una care te place rotofei.

    Eu nu cred că nici “ca” şi nici “cu”… cred că e “la”. Aşa slăbeşte, îl aleargă arabii pentru legături primejdioase şi indecente 😀 Din când în când îl mai prinde câte unul şi atunci slăbeşte la greu.

    Tot ar fi bun un live bloging, altfel există riscul ca domnul Bija să aibă o viaţă în afara blogului, or asta e grav de tot.

  • ştiam eu că n-am pierdut nimic de anul trecut încoace.
    între timp, d-l din titlu s-a dezvorţat şi-şi reface viaţa cu altă dobitoacă.
    bibli, care mai e treaba. a căzut proprietarul răpus în lupta cu bucureştiu’?
    mareane, ugy, mihai, ştefan, corvine! morţi toţi?

  • Bre otetefeseeule, îţi dai seama, a trebuit să-i dau telefon lu` ăsta micu` de pe numărul meu de voda pe numărul lui de orinji (zero virgulă nouăşpe euroi minutul, de recuperat în mililitri de palincă zălăuană) ca să-şi dea seama că nu-i merge blogul.

    Pe el îl durea în şaua de la bicicleta medicinală. Daca era şaua montată, mă rog…

    Şi, DA, ne-a părăsit. L-a învins miticia. L-o fi chemat înapoi vreo mândruţă ardeleancă. Nu ştiu, ştiu doar că am păţit-o şi eu cu ardeleanca mea. Asta a rezistat un an pe aici, că i-am tras-o bine. Abia acum îmi dau seama unde am greşit cu Darie.

  • Eu cred că a prins o boală din cele ruşinoase la degete (că unde altundeva) şi nu mai poate scrie. Ştiu că are telefon din cel cu internet, ar putea să scrie stând pe WC, că aşa la mitici, toate treburile creierului se fac pe WC. Iar faptul că-i place pe WC nu mai este o noutate.

    Bija, noi ştim că eşti pe WC… fă-ne un live blogging.

  • Ș-acuma urmează să chirăi, că de ce n-am scris tăt ianuarie, că așa-ncepio anu’ și tăte astea? O să, bine?! O să! Că nu-mi văd capu’ de treburi, unele mai neproductive decât celălalte…

  • Eu comentarii inca pot scrie (asta daca nu ma banezi — caz in care o sa pot scrie in alta parte sau eventual in notepad). Tu articole…? mai poti?

  • la multi ani, sanatate si fericire in noul an.
    noi, cititorii, am dori o rubrica horoscop si o rubrica meteo pe acest blog.

  • 1
  • 2
De Darius Groza

Sociale