Darius Hero

Vreau totul. E prea mult?!

V

Ca optimist convins, am realizat plin de speranță că e mai promițător să fiu pesimist. Până și pesimismul ăsta – cât de rău poate să iasă? Care-i cel mai riscant lucru ce se poate întâmpla? Să devin iar optimist?

Da, cred că v-ați dumerit. Trec printr-o perioadă de teribilă încercare. Mă citește șeful meu cel direct, îmi spune cum el trăia într-a 5-a articolele ce eu abia că le scriu acum, mă ascund pe invisible de deadline-uri și datorii la prieteni, dezvolt o fobie la spoturi radio, iar el mă chinuie, mă forțează la mai mult. Știu că e felul lui să-mi declare iubire profesională, dar, vedeți și voi, mă simt inutil, m-aș gândi să renunț la tot, dar din nou intervine gânditul ăsta și mai bine continui așa. Mă compătimiți, așa-i? Lui nici că-i pasă. Chiar și acest tâmpițel joc de cuvinte va fi o mare dezamăgire, mâine când ajung la lucru sunt convins c-o să aibă pentru mine un draft pentru un script la o firmă de construcții, în care-o să trebuiască să fie sunet de pickhammer.

Așa că vă-ntreb: dacă “Prima dată, femeile și copiii!”, atunci semnele pentru evacuare de urgență de ce ilustrează niște bărbați mâncând pâmântul pe scări în jos? Și, la fel, de ce doar bărbații cu handicap au unde parca? Din câte văd eu în jur, singurul loc în care au voie și femeile este la budă. (Nu eu dictez lucrurile astea!) Bine, femeile au voie și să treacă strada prin loc nepermis, în fugă, cu copiii de toartă, dacă e marcat printr-un semn special, ca să fie sigur că nu murdăresc mașinile bărbaților. Că la semafor știm deja care-s condițiile: ești bărbat verde – mergi, ești bărbat roșu – stai, ești femeie – la budă!

Și fiind încă în această “cameră” a articolului – de fapt, cea în care este creat Jegul – ca un produs firesc ei, înainte de-a fi “canalizat” pe Internet: Ce nu riști să auzi nici intenționat într-o toaletă de bărbați, da’ riști să auzi “din greșeală” prin pereți, dintr-una de femei?

Știu, o întrebare dificilă, vă asigur că răspunsul e pe măsură, se întâmplă la 8 din 10 cazuri și am fost expus lui, împotriva voinței mele: “Da’ dă-ți ciorapii jos de tot.

Nu accept chestionări suplimentare cu privire la acest subiect, singurul motiv pentru care-l cunoașteți este fiindcă m-a sfătuit psihiatrul meu să renunț la el prin metoda dezvăluirii în public. Mi-a spus că o să mă facă să mă simt puternic și stăpân pe sine. Ei bine, mă simt gol, violat și murdar.

Revenind la categoria patentată de acest website contemporan de societate, aceea de – atenție! – recenzii de nunți, am participat recent la regretata cununie a încă unui camarad, pornit spre calea nefastă a măritișului și vieții de familie, Sergiu Biriș, belfer-asociat majoritar la Trilulilu (unde, cum bine știți, dețin 1% din acțiuni). Am așteptat două săptămâni să vă zic, doar deoarece speram ca omul să-și revină. Dar nu. M-am uitat în ochii lui. Nu mai e nimic acolo.

Vom sublinia că magicul eveniment s-a comis – ca să zic așa – în localitatea tomnatecă Gherla, care găzduiește și o înfloritoare pușcărie, pe lângă că prețuiește aceste valori de stirpe. Vă este, poate, în acest fel, justificată lista ce-o vom formula, mustind de tâmpenii pentru care ar trebui să mai facă Jandarmeria câte-un raid, sâmbetele, pe la biserică și cantine, încercând deșart să prevină viitoare astfel de întâmplări nefericite.

1. Cuplul ăla care moare să danseze la nuntă, fiind primul după nași și ultimul după ce pleacă personalul localului. (În Ardeal, partea masculină a acestui cuplu este mereu Groparu’.)
2. Nenea ăla care tot trage de soție-sa (personală, nu a lu’ Groparu’), ca să țină pasul cu primul cuplu (al lui Groparu’). De obicei e recunoscut după o cămașă bordo, foarte transpirat și în pragul infarctului. La nunțile responsabile, o targă cu doi medici îl așteaptă cu speranță lângă DJ.
3. “Prietenii de-o viață” ce s-au cunoscut la nunta asta.
4. Rude de gradul I ce s-au cunoscut la nunta asta.
5. Ăia care vor microfonul, ca să zică ceva (stofă de blogăr de nuntă).
6. Ăia care obțin microfonul (blogăr de nuntă).
7. Ăia care nu mai lasă microfonul (cred că ne e clar cine).

În cealaltă parte, lângă DJ, nu pot să mă abțin de la a remarca taraful all-inclusive. Ce este un taraf all-inclusive? Păi, la fel ca și litoralul bulgăresc, spre deosebire de cel românesc: include tot. Piesa de rezistență este, desigur, domnișorica aia care poate cânta absolut orice. N-am cerut AC/DC, da’-s convins c-ar fi fost doar o problemă de voință. Fata era așa de pricepută, încât cânta deja-remake-uri turcești, imitând totul la perfecție, până la accentul otoman în engleză. M-a entuziasmat într-un asemenea…hal, de chiar m-am ridicat de la masă și m-am rezemat de balustrada de la balconel, să-i văd pe alții cum se fac de mândră minune dansând. Este, totuși, un efort.

***

Scuzați-mă, a trebuit să fac o pauză de la scris, că iar a ieșit fomeia aia pe ring, care se-nvârte într-o manieră ce mă face să cred că poate opri timpul în loc. Nici nu cred că rămâne la același soț în cadrul unei singure melodii. Gata, a plecat. Acum îi pot admira în voie pe bărbații ăia ce-s beți când eu de abia că ajung, iar pe la mijloc deja-s turtă și dansează doar de aparență, într-un fel de rezemare pe soții, nimerind uneori ritmul din greșeală. Și tocmai am aflat că solista e plină de clasă: când s-a dus la budă, și-a luat poșetuța cu paiete.

Dacă tot ne-ntoarcem în această zonă, îmi pare că mereu, când merg la nunți, mă atașez de-un anumit separeu din WC, fiindcă mă inhib la pișoar. Mă retrag acolo o dată la prea multe bisuri la “Toate șogorițele“, să scriu paragrafe din astea, pe plicuri de pus banii în ele.

În alte statistici: am numărat – 7 femei în roșu complet, 13 nuntași care-și făceau poze împreună cu mirii, cu telefonul mobil, la sub 3 metri distranță de fotograful plătit pentru asta, 2 care făceau afaceri la telefon în timp ce se pișau și, surprinzător, 0 (zero) plângăcioși. La Andrei, în schimb… mult mai emoționant.

***

A pornit o nouă mâță pe bloguri, menită să facă nimic, dar un nimic la care să participe preferabil cât mai mulți oameni. Deci, zis și făcut (nimic, adică). Nu știu exact de unde a început, deși în reguli se specifică foarte clar că leapșa trebuiește să fie însoțită de tot cârnațul, din fundul curții, cu toți care-au contribuit la ea. Să zicem că n-am fost prea curios să dau scroll. Eu unul am primit-o de la Adrian Năstase, care a primit-o, la rândul lui, de la bla-bla-bla, dați click-uri, că nu v-oi pune mură-n gură. Tema este “Ce-ai schimba la administrația locală?” Imediat ce delimităm de care administrație locală nu-mi pasă cel mai mult, alegând între Zalău și Cluj-Napoca, putem să le schimbăm, între ele, trecând mai departe. N-o dau la nimeni, deși sunt convins c-aș putea-o lua înapoi de la destui.

***

Și precum se pare că-s în spatele tuturor marilor biznisuri românești online…

Jeg in Blogaria NOT

24 comentarii

  • Pe langa faptul ca maine vei fi dat afara, pune si tu niste poze de la nunta lui Andrei. Asa te-ai laudat cu vreo trei posturi in urma. Eu am asteptat, am asteptat si inca mai astept, dar intrebarea mea e: cat mai astept? Sa astept, nu? Asa zici tu. Bine, hai ca astept.

  • Apãi io ma thinkui ca’sh va awaitãni la cel mai nesfarsit , comentariul, aprobarea 😛
    De la piftom ti se trage
    Si poate patzesti cate una-alta daca mai tot faci trackback-uri spre gropare si cel cu vantu de frig si ale lor nunti 🙂 🙂
    E chiar urlator la cer sa o tot comiti far’ de imagini (s-a discutat si putin mai sus :D) si sa il mai si arunci in negura uitarii pe ãl de l-ai facut om in …..blogosfera 😛
    Ashe carand, cum ar veni ?

  • Te dreacu’…

    Stau in pat, cocosat spre scaun, pe care il stii. Ca doar n-ai stat tu pe el, dar au stat sticlele de bere, si paharele de vin, pe care DeCe n-a omis decat sa le dea pe jos, sa le verse si sa imi pateze covorul. Deci e inca cu urme.
    Dupa cum ziceam, st…

  • Care trist, fă?! Ia-mă-n braţe.

    (Oană, o să pun şi de la Crivăţ, da’ era filme compromiţătoare şi nu cu el, mirele. Da’ îs putoare.)

    În schimb, WhiteWolf fra’-su pricepe ce-o mai zis iară… Că el îmi comentează aşa, retospectiv, cu referinţe, da’ nu pune note de subsol. 😀

  • inca odata, ne dai dovada de profesionalism si multa meticulozitate( cred ca am scris bine). sugetia mea. Pune-ti o fata de om interesat cand vb seful cu tine, dupa care ia fata si cd cu vb care ti le-a zis si arunca-le la cos. asa fac eu. in ceea ce priveste nunta…alea in rosu erau frumoase macar? salutari

  • Erau în roşu. Mă dureau ochii să mă uit la detalii. Pe una am văzut-o într-o reflexie şi era să orbesc. Sunt convins că nu erau nici umane, la o analiză mai profundă.

  • Deci bah, nu am ramas dupa ce or plecat chelnerii, asta sa fie foarte clar, finca la final am loat la dans ospatarii, si nu le-am mai dat voie sa plece! Si cand or iesit la interval, exasperati, fluturandu-si cutitele din dotare, am fugit acasa. Da’ tot inaintea lor.

    Tu nu aveai cum sa vezi asta ca erai napadit de femei frumoase care iti cereau sa le dai autograf pe sâni, si tu nu si nu, ca de pe sâni se duce. Pai treaba-i asta?

  • ba… era vb de autografe nu de partile in care se impart picioarele cand faceti sex! …..darius, da macar erau frumosi sanii? 😀

  • Io nici nu-mi dau seama despre CARE sâni era vorba, da’ nu îmi permit că fac diferenţiere, frumoşi/urâţi. Sâni să fie.

  • Cu riscul de a primi picioare in fund pt faptul ca ti-am calcat pragul ……da` ce aveti fratilor de toti asociati Gherla cu “facultatea roz”!??? Gherla inseamna mult mai multe ….da-i un search pe Google , fa o plimbare pe Wikipedia si n-o
    sa-ti para rau ( o gherleanca …care nu a fost la nunta ).
    Niciodata nu e prea mult…..

  • darius…. ma lasi fara replica… din ce ai zis tu acolo poate rezulta ca ori nu ai mai avut “contatc” cu asa ceva de foarte mult timp, ori, ceea ce as vrea eu sa fie, esti prea satul de ei… deci?

De Darius Groza

Sociale