Darius Hero

Untitluvafimereumaibineapreciatdacăreușeștesăseîncadrezeîntr-unsingurrând…

U

Cu ce se ocupa fratele lui Houdini? Aflați răspunsul la sfârșitul acestui buletin!

Noaptea trecută am visat timp de aproape o jumătate de vis o întâmplare cu un chelner pe o terasă cu specific românesc din localitate. Adică o terasă care este în România, iar patronatul și clientela sunt în marea lor majoritate de etnie română, pe pereți fiind expuse farfurii specifice moștenirii lor culturale, ca o întărire a autenticității. Deci românesc totul. Iar eu visam, dormind.

Și zic deci că juma’ din visul care a durat toată noaptea – vis în care poate tre’ia să mai și cuceresc și eu imaginar vreo fată, că de aia mă culc, să trăiesc și eu un pic – chelenerul ăla m-o ținut la masă nemâncat, în vis zic, ca să-mi vorbească despre advertising. Că știa că lucrez la Vitrina. Nu știu cum o aflat, că io nici în vis nu i-am zis. Să vă explic, că poate nu mă înțelegeți: deci eu dormeam, iar în somn mă grăbeam spre ceva mai erotic, “zappam” (fără legătură directă cu cititoarea cu același nume) printre opțiuni și scenarii, da’ nu așa pe burta goală, dacă tot îi să visez ce vreau. Și mă ținea pe loc, la mine-n vis, un chelner…

Și când am reușit și eu să direcționez câte un pic conversația despre branding spre cum aș mânca eu un bab gulaș, ăla o-nceput să ia la întrebări perplexe că ÎNCĂ o porție de bab gulaș? Oarecum revoltat că i-am întrerupt firul vorbei ca să se ducă să-mi aducă ceva.

Da, mă, vită, două porții de bab gulaș, că de aia visez, ca să pot să mânc cât și când vreau io, ca să nu mai zic că ce, ș-asta fără să mă fuți tu la cap, în loc să-mi iei comanda, care, fie vorba între noi, ar trebui să o știi, fiindcă tot în mintea mea ești creat, ca și ea. Dar, desigur, nu i-am zis chiar așa, că eu, în vis fiind, eram politicos, că doar în felul ăsta îmi pot forma personalitatea imaginară perfectă după bunul plac.

Și i-am răspuns, deci, liniștit că da, desigur, pe a doua porție vreau să o mănânc, fiindcă mi-era încă foame, având în vedere că prima porție n-o mâncasem în visu’ ăsta, care începuse fix după ce o terminasem. Și că da, cu ceapă, îl rog, mai ales că la cealaltă porție nu-mi adusese ceapă, deși eu în vis comandasem (știu că așa începuse visul, cu această nemulțumire, că nu-mi adusese), că pot comanda ce vreau eu și să nici nu-mi pută gura, dacă am chef.

Moment în care o uitat subit de publicitate și o-nceput să-mi spuie el mie în visu’ meu că de ce nu mănâncă el cu ceapă de o vreme și cum îi afecta acest lucru stomacul, până când a luat decizia corectă de a se menține sănătos. Și stau io și ascult, visând, toată teoria și cum mă face el să mă simt de căcat că mănânc cu ceapă, ferească-mă, a doua porție de bab gulaș și vreau și cu ceapă, că ceapa nu face bine, astea toate în visu’ meu, pe care-l visez eu, cu chelnerul făcând parte din el. Și-l las frumușel să termine, că nu puteam să mă gândesc la altceva, că eram deja în gândul meu, ocupat.

Și la sfârșit îmi dă un ultimatum, că siiigur vreau bab gulaș iară și cu ceapă pe deasupra, că el mi-o zis, că acizii, că mă arde la burtă, că așa mai departe, tot felul de informații de astea pe care să mor io dacă pot să-mi explic de unde le știu, că să i le pun în vis în gură unui personaj pe care mi-l imaginez?! Și eu că sigur. Bab gulaș. Fierbinte. Și cu ceapă.

Și de aici încolo am visat 30 de minute pe ceas CUM AȘTEPT!!! Deci m-am visat stând la masă, plictisindu-mă, jucându-mă cu lucrurile, mărunțind scobitori și punându-le-n sarea din solniță, mirosind care-i ulei și care-i oțet, adunând fărmituri, mergând la budă să mă tot spăl pe mâini.

Nu știu dacă și-n timp real a durat atâta din noapte, da’ se prea poate, fiindcă la sfârșitul visului nu eram cu noaptea-n cap, era ziuă, lumină, da’ știu că juma’ de oră cel puțin în vis am stat la masă. Până mi-o adus măgaru’ un coșuleț cu pâine de casă, ceea ce-i semn că mai îi încă pe atâta.

Bă, și de n-am vrut să mă ridic io de la masă și să mă duc fără să plătesc, lua-l-ar mama și tata dracului să-l ieie și pă el și pă patron și pe cine i-o făcut, da’-s de bun simț și am stat. Pfoai, și pe când îmi aduce bab gulașu’, tătătăt mă perpeleam de foame și numa’ ce iau o înghițitură ȘI MĂ FRIG! ȘI MĂ TREZESC DE LA DURERE! Să bolunzesc de nervi, nu alta!

În opinia colegilor, singurele lucruri mai stupide decât ăsta ar fi fost (Camelia) să visez că dorm, respectiv (Călin) să visez că visez.

***

Am decis să încep să-mi arunc lucrurile importante în momentul achiziționării lor; de exemplu, bilețele amoroase, viitoare amintiri, vederi și felicitări, obiecte la care urmează să țin. Pentru că am dedus că sunt gunoaie în devenire. Deoarece, la un moment dat, dintr-o simplă curățenie de sărbători, statutul lor se schimbă din cele mai prețuite posesii în lucruri de aruncat. De aia nu-nțelege maică-mea de ce am coji și ambalaje și farfurii sleite și sticle cu flegmă și reziduri și gogoloaie de păr din diverse zone prin tot apartametul; păi, din două motive foarte solide: sunt singurele materii cu adevărat sincere din univers (rebuturi direct de la mama lor) și, mai important, fiindcă mi-e lene!

***

Țineți minte când teoretizam că dacă aștepți destul de dimineață într-un birt, ca să funcționeze cu o fufă, pentru că la o oră destul de devreme și în același timp târzie TOATĂ lumea se cuplează și, desigur, atâta timp cât și ea e oarecum surghiunită în același loc cu unde-o convingi tu, sigur o să funcționeze c-o fufă? (aici v-aș da și un link, ca să țineți minte mai bine, dacă aș fi în stare să-l caut; Iulia?) Orișicum, chestia-i că m-am înșelat: toți care citiți Jeg, luați aminte, informațiile de aici s-ar putea să… n-aș zice “fie greșite” ci “funcționeze doar în cazul meu”.

Lumea, dacă-i destul de târziu în devreme, se va cupla fix cu cine NU trebuia până la sfârșit. O să ziceți că e o defulare necontrolată, că mi s-a întâmplat mie; greșit! Deja știm cu toții că cu mine nu s-ar cupla nimeni, în nici o condiție. Dar am studiat într-o seară spre a târziu în a doua zi destule cupluri cât să mi se confirme. Că eu aveam vreme, nu mai rămăsese nici una liberă. Și să vedeți ciudățenie, s-au cuplat amestecat față de cum se dădeau unii la celălalte. Ceea ce mă surprinde, că erau cu toții în aceeași situație penibilă: unul se dădea la una, în timp ce aia se dădea la altul, care se dădea la o a doua, ce umbla după un al treilea și tot așa. Mă-nțelegeți? Totuși ei au reușit, alegând din aceeași oală de sarmale deșirate, să se asocieze omogen.

Era magician.

***

Probleme

[mulțumim pentru pozele din sejurul său în Șimleu’ Silvaniei domnului doctor Daniel Angelescu Augustin]

127 comentarii

  • bai imputitule, jegosule, perversule, grasule, pufosule, coaie de arama ce esti! nu ti-am zis ma ca e prohibit (nu vine de la prohab) sa nu cutezi sa mai scrii toader cu majuscula? bab infam ce esti ca am cautat pe gugl ce e aia bab gulas si am gasit ce ai pierdut tu la urgente.

  • ce tot minti ba pula;fratele lu hudini e mort ca cand erau ei mici s-a oferit sa fie cobai pt numaru lu fratesu’ cu taiatu cu drujba in doua;nu i-a iesit ca era la prima scamatorie(oi fi visat!?).

  • În timp ce unii visează câte două porţii eu îmi aduc aminte în viaţa reală că nu am mai călcat într-un restaurant de cel puţin doi ani… poate trei, şi de atunci fac eu foamea. Iată că micii ăia ar fi fost bine veniţi…
    Cum să intri în acest spaţiu ceva mai elevat decât blogul politic şi pentru care trebuie să ai o anumită stare însoţită de o anumită construcţie psihologică, da că nu ai ce-ţi trebuie? Nu am vrut să umplu de impunitate ideatică, dacă mi se permite inventarea acestui context, prin starea mea din ultimul timp. Recunosc că de câteva zile alerg în jurul mesei o mare criză de nervi şi dau din paroxism în paroxism până la aporia totală a stării mele de cretinism impus. Este clar că m-am transformat într-o cultură biologică de generaţii emo încât lama din vene a ajuns un organ separat cu rol în gândire.
    Cam atât.

    PS.
    Cred că toţi au observat pisoarul după uşă, dar câţi au observat că uşa are ditamai geamul?

  • Ah, s-a intors Bibli. Ca sa nu inteleg nimic, ca de obicei. Ce bine, bine ai venit inapoi.
    Bibli, p.s. intre timp am renuntat la boicot, poti sa vorbesti normal.
    Daca vrei, evident.
    Sau daca poti.

  • O fo’, la articolu’ trecut, nu cre’că a lipsit vreun subiect mai tâmpit din lume, pe lângă cele expuse.

    Biblio: Amu’ geamu’ ca geamu’, că poate-i fumuriu, da’ cre’că ideea-i să fie ceva opritor moale să nu se spargă, cum ar fi un corp uman. 🙂

  • parca mariansky intreba ceva de premii, bibli ceva de micii pe care ii datorezi si alte chestii .

    in alta ordine de idei ai scris gresit :

    [mulţumim pentru pozele din sejurul său în Şimleu’ Silvaniei domnului doctor Daniel Angelescu]

    lipseste Augustin.

  • Bibli, ai tăi sunt micii, ţi-am zis. De îndată ce ajungi în inima Transilvaniei. Unde vieţuieşti matale?

    Reţineţi vă rog că Darius nu vrea să-şi aleagă premiu. Oferta expiră azi. Să nu ziceţi că premiile mele nu se dau, da Marianschi? 😉

  • corectie la corectie la corectie la inima ardealului. de fapt zalaul e vechea citadela. acum jucu este locul care il reprezinta.
    deci, ce sa caute bibli la jucu?

  • @ Hudrea
    Eu nu vreau să trec prin Ardeal, vreau să mă stabilesc în Ardeal, cât mai la nord. Doar că nu am bani pentru o asemenea aventură. Poate pică o moştenire, un câştig la loto… ceva… cineva… cine ştie.

  • Oh Marian S. Ce exprimare horror.
    Doresc sa multumesc sortii pentru faptul ca m-am nascut in Arad. Multumesc. Gata. Am multumit.

  • @ Marian S.
    Păi are o soră virtuală şi pentru mine? Eventual cu o casă virtuală şi o mică curte virtuală? Eu mi-s pregătit să mă fac agricultor, mai precis zarzavagiu, legumicultor. Nu mă pot apleca de burtă să dau cu secera, cel mult să mulg o vacă sau o capră.

  • Măi Zappy zăpăucă mică, de ce mă faci tu să cad in păcat…
    Am lîngă mine un înger şi un drac. Ingerul trage de mine si-mi zice: stai măi dracului că e prea mică. Aşa că mă uit la drac. Iar pezevenghiul ăsta zice: întreab-o mă, că dacă vrea buletin de Bucureşti nu mai pleci la Timişoara.

  • exista vreo activitate agricola care sa implice si altceva decat o capra? un “umeri-craci”, de exemplu.

  • cu regret va anunt ca iau o pauza de jeg.
    hudrea, al carui cuvant e litera de decret pentru mine, m-a anuntat ca nu mai scriu lucruri demne de luat in seama pe jeg.

  • Hudrea tătă ziulica şede pe privat şi comentează. Şi apoi vine pe Jeg şi comentează. Dacă era să ascult de el de câte ori m-a sfătuit inept, amu’ cin’ ştie pe ce coclauri îmi beam o Monă mică la şaişpe mii.

  • Deci bă dragă Bibli. Ce exprimare tendenţioasă in răspunsul Dvs. Unde-i argumentul ştiinţific ? Unde-i analiza sintactică şi molfăilogică ? Sunt total dezamăgit.

    Dar nu simţ supărare, pun totul în seama galopului hormonal, desigur.

    Iar la capitolul doi, nu văd de unde aţi înţeles că ma refer la fizicul Dvs. când menţionez aşezatul în poziţia capră. Eu personal apreciez doar o formă feminină in asemenea instanţe. Spre deosebire.

  • @ Basty
    🙂
    Stimate stimabile… ţi-ai luat-o. Nu o mai da la întors.
    🙂

    Eu pot “să întorc” vorbe din astea “de cartier”, dar nu-mi face plăcere şi, în ultimul timp sunt deprimat, am gânduri sinucigaşe, m-am transformat în EMO… nu-mi mai vine să râd, cel mult să zâmbesc amar, mai mult ca un rictus de memorie. Nu fac analizele pentru mine, ci pentru ca cei din jurul meu să descopere că este o altă lume în spatele aparenţei pe care o văd toţi. Cât despre analize “sintactice şi molfăilogice”, nu am făcut nici în şcoală astfel de analize, uram şi urăsc gramatica. Eu nu mă refer decât la sensul cuvintelor, sensul natural, ritual, cognitiv, ocult, ascuns, suav, fin ca un parfum scump, abia simţit… Este un fel de perversiune intelectuală, gândirea fără subiect şi predicat, fără elementele de comparaţie… doar substanţe decantate de-a lungul timpului prin gândirea colectivă a zecilor de generaţii de preocupaţi.

  • Ce te agiţi atâta Groza maică să tot afli lucruri noi, că nu ştii ce descoperi.

    Uite, şi eu aflu că mi-am luat-o şi nici măcar nu pot spune dacă mi-a plăcut sau nu.

  • Moare un om şi ajunge el în Iad. Acolo îl întâmpină Dracul şi-l întreabă:
    – Tu ce fel de iad alegi, iadul normal sau iad studenţesc?
    Omul nostru stă, se gândeşte ce se gândeşte şi alege iadul normal. Ajunge el acolo, toată ziua distracţie cât cuprinde, însă seara vine Dracul şi îi bate un cui în fund. În zilele următoare la fel, ziua mega-distracţie, seara venea Dracul şi le bătea tuturor câte un cui în fund.
    După mai mult timp, pentru că nu mai suporta, omul se hotărăşte să se transfere în iadul studenţesc.
    Prima zi a trecut în distracţie totală, iar seară nu a mai apărut Dracul să bată cuie în fund. A trecut aşa o săptămână, o lună, două, trei, patru… Când, deodată, în toiul nopţii se trânteşte uşa de perete şi în prag apare Dracul cu o ladă imensă de cuie şi cu un zâmbet satisfăcut le spune:
    – Trezirea, băieţi! În noaptea asta e sesiune!

  • Bibli. Bibli. Râdem, glumim, plecăm relaxaţi. N-ai observat incinta ? Ca în banc.

    Lasă sentimentele de vinovăţie pentru când păţeşte Groza ştii tu ce.

    Oups. Nu trebuia să zic asta.

De Darius Groza

Sociale