Trebuie să știi sfârșitul lumii cui să fii

Nici eu nu înțeleg titlul, sunt întru totul de acord cu voi la aspectul ăsta, dar e ce am găsit între ciornele mesajelor scrise de pe telefon, dimineața, după o noapte profund creativă, ale cărei capodopere nu le mai țin minte, dar, precum orice obiect al artei perfecte, merită să fie uitate în mormântul surpat al inconștientului.

Primul paragraf mi-e la fel de clar ca linia pe care-o urmează, de altfel; totuși, ca să vă țin la curent cu ultimele defășurări de evenimente, cura mea de slăbire, având scopul suprem al scăpării de burtică, a fost sever perturbată cu ocazia vizitei mele în urbea natală Zalău, unde principiile stricte ale dietei sănătoase ce-o urmam au fost spulberate fără pic de regrete de-o magistrală beiută cu inflexiuni ardelenești alături de alcoolicii mei cei mai apropiați, locatarii permanenți ai Tavernei cu același nume precum cel scris cu majusculă în această propoziție, culminând cu o sesiune prelungită de mici suculenți, cu muștar și multă pâine, în miez de noapte. Îmi cer iertare celor care și-au pus speranțele în această inițiativă a mea, aflată de la început sub semnul incertitudinii. De fapt, vă și scriu aceste rânduri acum, dimineața, înfulecând cu trei mâini o porție dizgrațios de mare de clisă (slănină, dragii mei) – două feluri, una mai grasă decât cealaltă, dar nici măcar împreună la fel ca mine, însumi înfășurat într-o franzelă. Ba mai mult, îmi oficializez aceaste convingeri recente și fapte, pe care mi le asum în totalitate, prin prezența unui link de susținere a pub-ului cu pricina, dulce templu al degradării mele, căruia-i urez cât mai mulți adepți, sub preoția mea, echivalentul unor vizite cumulate și nu doar vizitatori unici, când marja de „mai poftiți pe la noi” să nu depășească utopic mai mult de 2-3 ore. Link-ul de care grăiam se află aici, dincoace și acolo, fiind același peste tot.

Și tot în Zalău am avut fericita șansă să văd un absolut bestial tricou cu paiete aurii GIGOLO 2007, model de care m-am decis să-mi procur și eu urgent. Deși, dacă e să investesc, o să-mi iau ceva mai înspre GIGOLO 2009 sau chiar 10, să știu că mă ține. În acest sens, încep să am discuții tot mai profunde, încât nu-mi ajunge un singur prieten pentru finalizarea rațiunilor din care se compun ele. Tre’ să încep cu unu’, să trasez niște idei, direcții și parametri, după care concluziile să le trag independent, în compania altuia, căruia i-au fost aduse la cunoștință toate detaliile necesare. (În curând, când vom avea un forum public Jeg, în piața centrală, din trei în trei luni – poate mă ajută Băsescu să mai lase sonorizarea câteva ore, n-o să mai pot scrie nimica aici, fără să știți toți deja ce s-a povestit.)

Astfel, într-o coproducție Ciprian-Darius-Mana, am ajuns la decizia că nu mai are rost să-mi caut ceva să mă împlinească, o dragoste supremă, o ideală. Nu pentru că n-ar fi, n-aș putea sau nu se găsește. Ba din contră, sunt destule, e-n regulă.

Dar până să se ajungă la aia… Mă uitam în jur. Vedeam tot felul de relații în declin. Îi invidiez. Să ai așa ceva și să nu poți aprecia. Să nu te bucuri c-a dat peste tine. E blasfemuie, de-a dreptul, o ofensă și o sfidare. De aia vreau să construiesc un eșec perfect din start. Să nu fie nici măcar posibilă reprezentarea evolutivă a ei într-un grafic. Nici măcar să n-aibă un apogeu, ori luxul de-a decădea. Îmi trebuie să-mi găsesc pe cineva cu care să fiu încontinuu sub cea mai joasă treaptă. O spărgătoare nemiloasă de nervi. Nu o imposibilă, ci o foarte realizabilă și pricepută inepție sentimentală. Să ne țină împreună doar orgoliul de a ajunge să câștigăm disputa, care să fie, desigur, interminabilă. Să fie atât de macabru, încât să nici nu ni se termine minutele și să facem cost, pentru că nu ne-am suna vreodată, de ură. Ne-am da bip-uri ca să ne întâlnim. Și am da întâmplător unul de celalaltă, fiindcă am lua din greșeală aceeași rută, doar ca să ne certăm dup-aia că „evident că vin pe sus, nu pe jos, că-i mai scurt”. Să avem o chirăială relațională la nivel de lexicul și topica unei fraze deranjante, nici măcar conținutul sensului ei.

Da. Asta vreau. Și s-o lungim inutil, până ne exasperăm familiile și apropiații, iar apoi să ne despărțim în rețeta de „măcar să rămânem prieteni”. Bine, să ne despărțim de mai multe ori, evident. Și să avem pasiunea să ne dea celălalt papucii, nu noi înșine, doar ca să fie ceva de reproșat.

D-ale taicii…

Uitându-ne la poze…

Tati: Mna, ni, ăstea-s Babele.
Eu: Da’ de ce-s înconjurate de gard?
Tati: Ca să nu se urce Carmen… Da’ tăt s-o urcat.

În telecabină, la 50 de metri înălțime…

Tati: Uită jos, Carmen. Dacă se-ntâmplă ceva și se rupe asta și cădem de aici, tă-tă-tăt ne zgâriem în brazii ăia.

În vârf, aeru’-i mai rarefiat…

Eu: Da’ cum o intrat să se urce?
Tati: O sărit gardu’. Și dintr-o dată, era c-o babă-n plus.

Într-o discuție cu tâmpitul de Valeriu, am avut o revelație. Deoarece el este un bou, iar eu deștept. N-are importanță care-i revelația. Doar vă ziceam…

Da’, într-o altă ordine de idei, Iulianbook Pro-ul meu marca Măr a sosit festiv în capitala țării, cu o aeronavă cargo special rezervată, ce urmează a fi avionul prezidențial, după ce cacă Băse mărunțeii. Aterizând pe aeroportul Băneasa, care-a fost închis în așteptarea sa, cu pretextul că există două vile nou construite (de mine) în drumul pistei, va fi ridicat de către mine personal, din mâinile neiubitoare ale Manei Ciutaca, soția soțului ei, căruia-i poartă numele de familie, deoarece el nu se descurcă singur.

Deci mă voi deplasa într-o nouă delegație la Bucales, pornind mâine, pe la zece și-un sfert și ajungând la șapte fără douăș’ unu seara. Voi prelua agregatul și vom opera după următorul program:

Luni
19:00 Ajungere și preluare MacIulian. Stat cu Mana și îmbrățișat prelung mulțumit, c-o mână pe MacIulian.
22:00 Văzut cu RalucaTV (cu juma’ oră prealabilă) și cu Ciubotaru și Bobul. Cam atât, restu’ nu.
La cumpăna dintre nopți, prăvălit la iubitul Sepuk, zeitatea divină și eterna casă departe de casă a Jegului. Dus pălincă, desigur.

Marți
10:00/11:00 (depinzând de fusul orar) Trezire. Mers la ROTLD, băgat chitanță sub nas, somat activat domeniu, rupt mobilier.
13:00 Văzut Manuela.
15:00 Văzut Ciutacul și domn nea Danul, eventual Dobre, de binevoiește. Mâncat la bufetul cretin.
16:00 Văzut Ecaterina.
19:00 Condus la gară.
19:30 Plecat.

Observați o mică ameliorare în densitatea programului. Asta deoarece șed doar puțintel și nu pot permite mai multe mâini decât ale mele să atingă pe MacIulian, într-un interval limitat de 24 de h.

Poftă mare…

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/Jeg/9ca1ceee1b05a1[/trilu-video]