Darius Hero

Sunt un corp gras, captiv într-o fire slabă

S

Frate-miu Dacian îmi arată spre monitor și m-anunță magistral că “tre’ să-l împuște pe ăla care duce flame-throwerul la“, după care mi-am pus înapoi căștile pe urechi. Câteodată, când termină misiunea, se-ntoarce spontan către mine și mă-ntreabă: “Ce, mă?!” Eu nu zisesem nimic de ieri.

Maică-mea, de când nu-i mai răspund din două-n două apeluri la telefon, îmi intră excesiv de des pe messenger cu diverse întrebări mai mult sau mai puțin debile. Fiindcă pe net chiar sunt martor captiv, n-o pot da pe silent, tre’ să chiar văd cum se deschide fereastra aia sau cum se agită minimizată, am decis s-o trosnesc de fiecare dată cu câte-o dilemă în stilul: Cum ar fi să te duci la o serată selectă și cu papion și cu cravată? Până recent n-a reușit să-mi răspundă mai mult decât printr-un emoticon. Când le-a epuizat pe toate, mai de curând, a îngăimănat un “vezi de examene, nu mai avea numa’ gărgăuni, nu rata vreo dată, nu umbla prin birturi, face rău la siluetă“.

Taică-meu mă sună să verifice dacă am pus pulpana de curcan ce mi-a trimis-o la cuptor și, desigur, dacă a fost bună. Încă n-am pus-o la cuptor, dar a fost, desigur, bună.

Sunt plin de ambiții și vin multe deadlineuri. Între timp, nu-mi iese nimica. Trebuie să-mi găt licența, ca să tacă maică-mea aia din gură și să poată să mă cicălească cu altceva. Trebuie să mă readuc în matcă, motiv pentru care țin un fel de regim ce mi l-am dezvoltat eu mie, care-mi permite scăpări ocazionale. M-am gândit eu să fac sport, dar afară e frig, așa că utilizez parchetul și casa scărilor pentru niște serii de exerciții ce tot eu le-am inventat. Am început atâtea cure, că ar fi trebuit de mult să mă evapor. Poate n-au funcționat pentru că nu le-am finalizat.

M-am apucat de atâtea lucruri, de nu mai pot termina măcar unul, dar, de fapt, sunt atât de mult un eșec, încât nici nu reușesc să mă dau bătut. De pildă, am pasiunea de a vedea toate filmele James Bond ce-au fost produse. De aia în urmă cu vreo lună și ceva am început să-mi închiriez DVD-urile. Am văzut cam până la a 8-a continuare, iar de atunci tot închiriez 9, 10, 11 și nu pot trece de ăla care are dinți de fier și rupe lanțuri cu ei. Din 4 în 4 zile merg acolo, râde ăla de mine, plătesc amenda c-am întârziat o zi și taxa ca să le păstrez.

*** DeciAdministrative

[chesenem seipen, Corci]

***

Am citit la blogul lui Alexandru “Subiectiv” Mihăileanu o povestioară nemuritoare despre cum s-a dus el cu compiuterul portabil marca Apple ca să-l repare, doar ca să aibă de unde veni înapoi. Și, în speranța că pe mine și pe Alexandru ne vor citi copiii voștri la școală din manuale, iată că vreau să adaug o istorisire pentru culegerea populară în formare.

Acum câteva luni – să zic vreo șase? cam așa – mi s-a stricat iSight-ul (webcamul) de la Macbook Pro. Cum să vă explic cât mai simplu în ce sens s-a stricat? Păi, nu mai mergea, așa cumva s-a stricat. O problemă care, răsfoind forumurile, e destul de frecventă, da’ nu-i nici un bai, că se schimbă, scrie acolo.

Bine. Mă duc la reprezentanța iSight din Cluj, în Polus Center, iSight fiind compania care asigură garanția pe Apple în țara noastră. Îi arăt domnului responsabil de magazin cum s-a stricat webcamul nemaimergând și-i explic că aș dori, ca o favoare personală pentru faptul că nu zic cât de tare pute în magazin și că am impresia că-i de la el, să aflu dacă există vreo metodă lejeră prin care să fie cât mai redus timpul de ședere pe tușă a laptopului, uitat pe la ei prin depozite, fiindcă mie mi l-ar cam trebui, că de aia l-am procurat.

El, foarte amabil, îmi zice că am dreptate, s-a stricat, da’ și fiindcă el e de treabă, uite, le dă mai departe vestea celor de la București, care îl anunță imediat înapoi despre piesa necesară, iar eu voi trimite computadorul direct acolo (da, pe banii mei, nu vă minunați, că la Cluj n-au atelier). Și o zi va merge pe curier, o zi vor trebălui ăia cu camera nouă, iar a treia zi mi-l trimit înapoi. Rezonabil. Deci prin iulie să fi fost, da?…

Măi, și dacă nu mă-nfuriu eu o dată de-mi ies din pepeni sărindu-mi țandăra de mă scot din balamale și sun eu acoloșea la telefon la ei, așa printr-un septembrie târziu să fi tot fost, amintindu-mi că nu-mi merge webcamu’ de f’o 3 luni… Și ceau! și ce faci, cum ești, auzi, da’ ăștia ai tăi, colegii de la București, zic, au Internet, da? Iar tu, aici, îndărăt la noi, în Ardeal, ți-ai pus și tu un dial-up, ca să stai pe-un messenger cât nu ai clienți că toate-s prea scumpe, nu? Mna, în această ordine de idei, ce s-aude cu iSight-ul?

Păi, n-a venit… N-a venit, am văzut și eu că n-a venit, știi unde-am văzut că n-a? Altundeva decât pe webcam, acolo am văzut. Ah, din Olanda? Da’ tre’ să vină din Olanda. Oaoăleo, din Olanda?! Păi, uite, eu am fost în Olanda anu’ ăsta cu autostopu’ și a durat o lună, cu tot cu oprit la Londra și băuta scurtă de la Madrid. Pe care parte a Globului vine piesa, din Olanda, mă refer? Păi, să vezi, că el ce vină are?…

Și mă lovește cu întrebarea pe care nu cre’că ați auzit-o vreodată de la un service, oricât de nesimțit ar fi, chiar și din București, unde-i capitala României și a nesimțirii din ea: “Și io ce vrei să fac?!” Așteptăm… Când vine, îți zic. La care eu replic versat: uite, eu am mai avut un laptop ce s-a futat și l-am trimis să-l dreagă, iar ei mi-au spus că nu poate să stea mult, fiindcă n-ai voie să ții un produs peste 30 de zile fără să-l înlocuiești; dacă renunț la ideea mea cu să-mi vină repede, mă încăpățânez și-l trimit când vouă nu v-a venit piesa din Olanda, nu vă vine în vreo lună, iar eu solicit altul întreg? Și el: Da’ unde scrie că nu ți-l putem ține cât vrem? Îl ținem până vine piesa din Olanda. Iar eu am închis, c-am observat între timp că-și bate joc de mine pe minutele mele.

Prin decembrie, așa, că tot era reducere la globuri, mai merg eu în Polus și trec și pe la iStyle, ca să-mi duc mouse-ul la garanție (da, Apple, ghici, se stricase; al doilea). Omu’-și amintește oarecum vag de mine, parcă mă știa de undeva… Prima dată că-mi ia mouse-ul stricat și zice că-mi cere altul de la București (via Olanda), chiar dacă în momentul în care l-am achiziționat pe bani, de la Cluj de pe stoc l-am luat. După care începem noi doi să depănăm clipele de mult trecute, rememorând cum mi-a zis el că-mi cere piesa și George nu mai vine. Și parcă-parcă ne regăsim și se minunează la fel de revoltat ca mine că nu-mi merge încă webcamu’. Și promite să se ocupe personal. Și personal îmi vine piesa din Olanda a doua zi, să-mi crepe inima-n chept. Și fac eu demersurile să trimit laptopu’ la București, fără să mă-ncurce prea tare promptitudinea cu care operează băjeții. Și în week-end îmi zic că n-are rost, lunea să rezolv un calculator temporar la lucru, cu… cu… Windows…, marți sun la curier. Da’ de nu mi-o trimis amicul de la Apple câte un mail în fiecare zi, să mă-ntrebe îngrijorat dacă am trimis laptopul, că ei au nevoie de piesă și la altceva! Să se noteze că Protecția Consumatorului îi o guerilla de bătrâni porniți, care CHIAR fac ceva, fiindcă de-abia așteaptă. Cu orice ocazie puteți apela la ei, eu am testat cu vechiul Iulian.

***

Maică-mea tăt ne jignește spunându-ne că începem tot mai rău să semănăm cu taică-miu, care, într-o întorsătură a sorții pe care uneori cre’-c-o pierde din vedere – îi chiar soțul ei.

***

[tatăl meu utilizează constructiv noul aparat foto]SemnatAlin

 În speranța că Alin a fost cât se poate de limpede…

***

Stimată doamnă Brudașca,

Într-o zi vă veți explica poate căile prin care am ajuns să vă scriu, dar până atunci asta va fi cel mai puțin important. Vreau doar să știți de pe acum că intențiile mele pentru fiica dumneavoastră sunt absolut onorabile. De fapt, citindu-mă, ați putut descoperi până în prezent că sunt un băiat de caracter și o fire construită pe multe principii, toate drepte.

Nu trece o clipită, de când am văzut-o, să nu mă gândesc la ea. Sau dacă trece, e numai fiindcă mă cufund în muncă, să pot cândva să-i asigur traiul bun pe care-l merită și cu care v-ați dat viața s-o obișnuiți. Sau mă gândesc la alte fete.

Veți fi citit, de asemenea, și că nu am de gând să încep o relație până prin luna martie, din motive climaterice. Sunt dispus să renunț și să fac și acest compromis, fiindcă aș renunța la orice pentru Maria. Mai puțin câteva lucruri, care sunt multe. Dar trag speranță că vă puteți face o concepție generală despre ce vreau să spun, fiindcă-mi place să cred că de la dvs. își moștenește micuța inteligența. Cu tatăl aș dori să am o altă abordare.

Cu deosebită considerație,

Darius

***

Da’ mai ales, tre’ să pun pulpana la cuptor. Sper să mai fie bună.

128 comentarii

  • pai mirceo popescule, crainicul de la el de la vitrina, cel care l-a inlocuit pe degenerila in inima parintilor sai, il face raspunzator, normal, cu insile ele dumnealor coaiele pe subalternul sau autoantenumit jeg in ceea ce priveste proiectele de i le incredinteaza (nu are legatura cu credinta ci e o figura. de stil. si el e o figura dar nu importa acum. in sensul ca nu intereseaza nu ca este cu schimburi internationale).

    drept urmare jeg a incercat sa se sinucida fiindca fiecare proiect incredintat lui a esuat. si cum nu s-a descurcat prea bine nici macar cu chestia asta nu a reusit decat sa isi scranteasca un dumnealui, un boasha. daca nu esti lamurit pune mana si citeste arhiva prezentului blog.

    monica, ai vezutu’ tu cate virgule bagat-am in prima fraza? ei? maistru nene.

  • acu tocmai ajunsei la partea cu porumbatul.

    hai sa citez ce-i imortal : Azi m-am trezit răcit, iar singurul lucru ce mă ţinea deolaltă erau mucii ce n-am avut puterea să-i suflu şi care s-au întărit în mine, salvându-mi viaţa.

    si acu, sa nu mi se interpreteze gresit, dar pe unde am fost eu la firme in general raspunderile se dau in zile de concediu si de la salar, cu ce se ocupa firma astora de le taie organul impregnativo-copulator ? la sexi club lucra ?

  • a si fugit odata in jurul europei de la serviciul ala. i-au tinut colegii si doliu si alte cele. in arhiva blogului poti vedea. pana si ungurii il regretau. dar, ca de obicei, a esuat. si a ajuns din nou la vitrina.

  • @hudrea
    ne potolim, da? şi în plus ne sforţăm cu o atitudine didactică şi pedagogică, cum ne fu înţelegerea, eee ce ţî-i şî cu profi din zîoa die az’…n-ai cu cine…

  • Uite d-aia am urit eu facultatea… Mirmen, iti citesc apelul cu lacrimi in git. Asa m-am chinuit si eu sa-mi dau licenta, izbindu-ma de atitudini d-astea nedidactice, necum pedagogice, d-ale aparatului universitar. Vedea-l-as stricat, mama lui de aparat! 👿

  • Mai, mai, ce chestie, Hudrea ARE DREPTATE. Au schimbat bulangii astia pina si legile de protectie a consumatorului. Cica asa e in UE, sa le dam noi ceva cu “m“ la inceputul cuvintului. Pe cuvintul meu de pionier ca in vechea lege romana se prevedea un termen mult mai clar, ceva de genul : daca produsul sta la reparat mai mult de 10 % (parca?) din termenul declarat de garantie se inlocuieste sau se restituie contravaloarea. Am facut eu treaba asta pentru ditamai masina de spalat de 14 milioane (la banii din 2004). Nu mi-au dat banii inapoi in numerar dar mi-au dat un bon valabil in acelasi hipermarket cu care mi-am luat alta masina ce merge si azi.

    Ca sa nu ma lungesc prea mult: ceea ce vreau eu sa va spun, dragilor (pe linga faptul ca “Mac sucks“) este ca NU intotdeauna ceea ce vine de la UE e mai bun decit ceea ce avem noi. Si e pacat.

    Incep sa cred ca au priceput si ei semantica cuvintului cu “m“ in faţă si ne ofera mereu cite o portie, ca sa nu uitam cine suntem si cit valoram.

  • Maria…deci…
    Pentru ca tin la tine enorm de nefondat, o sa ma bucur. Sa dea Domnul sa vina martie si sa te vad cu fata pe bicicleta, iubindu-va. In public, ca eu ce nu vad ,n-am cum sa miros, deci nu cred.

  • Chirutza draga, da, asa! Dar, stai!, nu se poate sa faca asta. Pentru ca ar avea nevoie de triciclu, care sa sustina greutatea a doua persoane. [ma rog, mai multe persoane, daca se urca si Darius…]

  • Mai, mai, la cite femei puteai tu sa dai de mincare cu banii de pe mac-mac… nu se mai batea nimeni pe tine acum, veneau si se asezau cuminti la coada.

  • Nu-i nevoie de triciclu musai…are Darius si o bara groasa la bicicleta aia noua de capatat.
    Fara prajitura! Aia ingrasa.

  • moni!!! păi de ce n-ai prins ideea!! care era că nime’ nu mai emite nici o părere denigratoare despre beneficiile formale ale facultei de faţă cu ăla micu’ 😛 auzit-ai toadiere şi restu’ tutorilor ?!

  • mno, las’ să fie 2 ghiuluri acolo-şa pe degetele mici, tătă lumea şti’ că imaginea contează de cînd s-a emancipat conceptul “haina-l face pe om” 😛 toadiere, ţi s-a albăstrit guleru’ te-ai contaminat de socialism, fie el şi franţuz, bleah 🙂

  • daaa. uite, pe darius doar in posturi de stat l-as tine. asa, ceva de genul slujbei lui the hudrea.

  • În numele lui Darius, vă anunţ că şi-a anchilozat rău gâtul. Ştiu asta cu siguranţă, eu fiind chiar Darius, vorbind în numele meu, Darius. Sperăm să-mi revin curând. Până atunci, gândurile noastre să se îndrepte spre el, mine.

    Completare: totul s-a întâmplat în pat, ca precum şi coiul; în pat, singur.

  • ma, asta a scris o scrisoare unei doamne brudascu? cine e doamna brudascu? mama mihaelei vass? si, in cazul asta, de ce ii zice mihaelei maria? si cu taica-sau de ce vrea sa aiba o alta abordare?

  • Chireo – nu ştiu ce e, da’ e tot mai grav; deja mă doare fără să mă mişc, aşa, în spasme. O venit un prieten să mă îngrijească într-o relaţie nehomosexuală. Dacă nu venea el, următoare pe care-o chemam erai tu. Dacă nu mă lasă până mâine, o să contactez un medic.

    Toader – nu. Respectiv, eu vrea să am altă abordare cu taică-su. Ca să nu zică apoi mâţa că s-a lăsat prea uşor.

  • Ma asteptam sa ma chemi pe mine prima.Ca doar cadru medical ma cheama.N-am stiut, ca veneam singura.Daca e musculatura pune si niste gheata…noi asa am invatat la scoala.Si apoi unge.Cu lubrifianti farmaceutici medicali,nu din aia anali.

  • E un torticolis, bolovane. Te întorci ca lupii, ‘şa-i?

    Vezi, dacă ai luat numele domnului în deşert. ‘mnezo nu bate cu paru’.

  • Eu nu mai pot sa fiu vaca…sunt deja balega.Deci unul/una dintre voi e un fel de tata/mama pentru mine. Pot sa-mi aleg?

  • Trece de la sine in cateva zile. E ca atunci cand dai din capatana pe ritmuri de rock. Lasa-le in colo de lubrifii si alifiiii ca tot aia-i, trece… dar mai greu asa.
    A, daca conteaza, nu se moare din asta, deci, nu e chira asa de rau. 🙂

  • En cas de torticolis répétitif ou chronique

    L’arthrose cervicale est souvent en cause, notamment chez la femme de plus de 35 ans et au moment de la ménopause.

    Les accès de torticolis peuvent handicaper les patients et entraîner une insomnie. Leur répétition doit provoquer un bilan complet, à la recherche de causes plus rares, neurologique ou tumorale.

    Attention à des infections de la gorge ou des dents négligées. Le gonflement des ganglions du cou peut s’accompagner de torticolis.

    Le traitement de ces formes durables et gênantes est identique à celui d’un torticolis aigu. Seront adjoints dans certains cas particulièrement résistants des anti-dépresseurs et benzodiazépines. Attention à l’auto-médication et aux effets secondaires de ces substances.

    Les infiltrations anti-inflammatoires ont un effet sédatif et décontracturant temporaire.

    La kinésithérapie est un bon moyen de se soigner avec des méthodes très précises comme le biofeedback sensitif. S’adresser à un praticien formé à ces méthodes.


    m-a pus pe ganduri chestia asta cu artroza cervicala care apare la femei de peste 35 de ani si faptul ca trebuie sa il trateze cu antidepresive. daca e de antidepresive baietu’ ii clar ca e demoralizat rau. probabil din cauza licentei.

    uite, si chira se ofera sa ii faca masaj ca tot e recomandata kinesiterapia. care cuvant vine oare de la kinezi?

  • Seppuku: varianta nobilă a cuvântului vulgar Harakiri. A-şi tăia burta cu sabia. Deci nu cred că are legături cu Darius.

De Darius Groza

Sociale