Darius Hero

Știi cum zic?..

Ș

Există puține câteva criterii stricte și unice după care eu îmi ghidez trăirile într-un mod echilibrat. Pe mine mă liniștesc o mână de aspecte care-mi definesc sistemul de valori, iar ele nu se amestecă printre plăcerile și mulțumirile toante și ridicole ale societății.

Iată mai jos esența vieții, care mă face pe mine fericit, bine?

Eu vreau un vas de toaletă în care să se tragă sănătos apa. Să se risipească vreo 60 de litri la fiecare scaun, în exces. Oricum reintră ea în natură. Și cu jet dintr-ăla de reactor, care spală pereții buzii și erodează smalțul și instalație dintr-aia care ajunge până în centrul Pământului, transformându-se în magmă. Și să vâjâie așa, a turbină, vreo patru minute, încontinuu, în timp ce rezervorul se reumple dintr-alt rezervor, secundar, sub presiune.

Deci nu closet din ăla ramolit, în care se prelinge apa-n el și nu e mare diferență că s-a tras sau așa picură de obicei și la care oricum e făcut fluxul recursiv și mai mult se amestecă în sine, decât pleacă.

Ci din ăla, să trebuiască țevi duble, dacă există așa ceva. Din ălea, care dacă se strică, nu sunt făcute ca să poată fi înlocuite, fiindcă nu se strică.

Asta-i bine. Așa vreau să fie.

Apoi vreau scurgere la vană (pentru bucureșteni, e cadă) care are vârtej. Periculos. Semnalat public, de către administrația locală. Care te trage în străfund, dacă nu ești atent. Să fie o legendă marinărească, scurgerea mea.

Deci nu dintr-aia cu ochiuri bulbucite, în care să se adune flocii și părul lui Dacian picați de pe el și-ncâlciți, să-mi stea apa până în genunchi, cu gojonelele plutinde. Să aibă un fel de suflu-invers scurgerea, formidabil, care nu își găsește explicația științifică. Să se fi pierdut sonde de cercetare teleghidate în scurgerea mea, care nu au mai trimis semnal înapoi pe Terra. Să fie o gaură mai mult decât neagră.

Apoi o chiuvetă adâncă, un hău. În care să spăl una câte una farfurii, singulare și separate, fix în abis la capăt, acolo jos. Cu un furtun de pompieri și tot să nu dea pe afară, ca să băltească marginile; pe care nu le are.

Și o perdea la duș din pelerina lui Superman confecționată. Care iese direct din cărămidă și intră direct în cărămidă.

Iar podeaua fiecărei camere care are acces la apă în orice stare de agregare să fie în formă conică inversată, abruptă. Fără nimic aderent.

***

Eu am certitudinea că frizerului meu nu îi place da’ deloc cum sunt tuns – o situație oarecum confuză mie, în condițiile în care el este cel care mă tunde.

Aproape constant, mă duc să-mi aranjez frizura mea selectă la un același domn care are prăvălia cosmetică într-un gang de pe lângă Sora. Spre interiorul acestui gang arată clar o firmă din tablă, cu majuscule din autocolant: FRIZERIE/CALCULATOARE – >

Când intri în incintă, există un cuier cu publicații de citit pe etajera lui, cum ar fi niște ziare, depănând povești cu copii căzuți de la etaj și purtați spre supraviețuire de aripi de înger (citat exact) sau diverși fluturași alb-negru cu reduceri la încălțăminte din piele, aduși de pe stradă și altă literatură din asta contemporană.

Sub cuier, niște scaune cândva ergonomice, probabil noi – când s-a deschis sala de net din care au fost mileniul ulterior moștenite. Mai încolo, drept în față, șade (tot pe un scaun egonomic, dar care se și lasă jos cu manetă, probabil aparținând în trecut administratorului de rețea) o doamnă cu părul alb. Netunsă. Niciodată. Aceasta citește invariabil un roman de dragoste cu basorelief auriu pe copertă și mănâncă în permanență un măr, în permanență golden delicios de grădină, deci nu din ăla de import, că scofâlcit, indiferent de sezon.

În cealaltă cămăruță mă așteaptă frizerul meu, surprinzător de neras pe ceafă și mereu ras perfect pe față și gât, până la linia aleasă pentru începerea părului de pe piept. Lângă el, o frizerită tânără, mereu alta.

Toți asociații lucrează la niște mese dintr-alea din pal, inițial gândite pentru calculatoare desktop, cu găurică din aia căptușită cu plastic, pe unde să intre cablurile ordonat, probabil dintr-aceeași sală de net care îmi închipui tot mai convins că se afla în același imobil înainte să dea faliment și, probabil, să o găsească ăștia trei și să-i spargă ușa, să șteargă praful și să își deschidă salon. Firma de depanare de pe semnul de afară nu știu unde este. Că nici pe altundeva prin gang nu am dibuit-o. Probabil e aceeași și ea și au adăugat frizeri pe deasupra.

Înainte să evoluez stilistic, mă tundeam la bătrâna vie din anticameră. Știu că i-am zis cum mi-ar plăcea să mă tundă, ea a zis că bine și m-a tuns altfel, fix cum a poftit ea. Ciudat e că mi-a plăcut, încă o lungă perioadă. Mi-a plăcut mai mult decât ce vizualizasem eu inițial, până s-a gândit ea ce-ar fi mai bine, dar când am vrut totuși să-mi schimb freza pe care ea mi-o găsise mai potrivită, am știut că trebuie să trec la domnul, fiindcă era tardiv să îi explic iară femeii, ca să-nțeleagă ceea ce deja aparent convenisem și acceptasem tacit prin decizia ei exprimată practic, direct pe mine, care nu păream să mă opun, deci îmi convenea.

Și am ajuns direct la domnul. Căruia la fel i-am spus cam ce-aș dori, el face tot ce-i convine, însă spre deosebire de cealaltă, parte să nu fie mulțumit de sine.

Fiindcă eu îi tot repet, iar el pare să treacă cu oarecare sâcâială peste indicațiile mele cu care aș vrea să-l ghidez, să-i ofer soluții, că poate dacă ar încerca cum propun, nu știu, zic…

Așa că îi tot zic și el pare să se-nvoiască. Scurt pe lateral. Las așa sau cu trei? Mă face așa, ca să văd. Păi, dați cu trei că nu e destul. El, cu tragere de inimă, face o grimasă de parcă fie, acceptă. După care se duce-n altă parte a capului și nu mai revine unde sugeram eu că totuși aș vrea cu trei, măcar să vedem tura asta și se comportă de parcă aș fi zis o tâmpenie și noroc că e el acolo să ia deciziile importante.

În Zalău aveam un alt frizer, atent la detalii, scrupulos. Bine, că ăla era obsedat și mă bibilea vreo 30 de minute pe fiecare fir răzleț, când eu credeam deja că sunt gata de vreun sfert de oră.

Mna, domnul din Cluj termină brusc! Zâââng, pac, închide mașina de tuns în mijlocul raidului, o smulge din priză, îi rulează firu’. Începe să mă perie, să mă strângă de pe mine, să adune, să măture pe sub scaun. Își desface cearceaful de pe mine, de parcă i l-am luat deja prea destul. Așa, sigur pe el, că aș fi gata, că ar fi atins perfecțiunea.

Mai trag de el, să mai ia din față, parcă nu e simetric. Bagă foarfeca în scârbă, dar am impresia că mă minte, face așa, clic-clic, demonstrativ, mă dă în ochi cu spray-ul ăla doar cu apă, ca să se prefacă de parcă ar uda ca să mai tăie, dar nu scoate nimic, lasă cum îi place lui. Eu abia când ajung acasă și mi se uscă smocurile și mi se scămoșează părul îmi dau seama că a rămas cum considera el, nu după capu’ meu prost și implicat emoțional și subiectiv.

***

Pe mine mă înveselesc oamenii de la telefon care, când încep să le zic de-ncheiere că trebuie să fac ceva, deci voi închide, se reped și zic ei primii că bine, că mă lasă, că ei trebuie să facă ceva. De parcă nu am decis eu deja că s-a terminat. Când eu vreau să finalizez, practic eu mă slobozesc, asta insinuează, de parcă eu mă milogeam de ei să stăm la ureche.

Și mă mai înveselesc și oamenii care mă adaugă pe Facebook, apoi șterg adăugirea, ca apoi acceptul meu să devină ca un request și să se simtă ei bine să mă aprobe. Sărmanii.

203 comentarii

  • si acum, avand in vedere ca eu mai uit ca e logata shmeny si comentez cu numele ei, si conor zice c-o iubeste, pot sa deduc ca de fapt pe mine si sa trec o liniuta pe tocul usii, la “futute”?

  • Hehehe, Mariane eu mai stiu una:
    Attila mergand calare,intalni o apa mare
    Oparit la cur, la coaie,
    Vrea sa faca el o baie.
    Cand sa iasa el la mal,
    Pula haine, pula cal…
    Cine-a fost primu-n Ardeal? Na, cine-o fo’ primu-n Ardeal?

  • @clona lu’Bibliotecaru
    Scrie clar in text “magyar hazánk”, adica patria noastra maghiara. Cauta si tu prin biblioteca vreo carte mai acatarii despre Kossuth Lajos, na. Szervusz.

  • gimele trece-ma, daca vrei, in catastif, intrebarea mea e: o fo’ memorabila treaba? ca sa stiu.

  • Fratilor, am un banc la care razi plangand sau plangi razand, la alegere.
    Dar nu-l pun aici, sa-i stric baiatului relatia cu hostingul, mai faceti-l praf si pe al meu, ce mama naibii !

  • Cine-a fost primu-n Ardeal
    N-avea haine, n-avea cal
    Pe Attila l-a văzut
    Şi drept în cur l-a futut !

    N-avu bani ca să plătească
    Plăcerea împărătească
    Pe român el l-a luat
    Haine şi cal că i-a dat.

    Şi de-atuncea, dragii mei
    Se tot spune-n puii mei:
    “Şi futut in cur de alţi
    Şi cu banii tăi luaţi“

    Notă: Chestia de mai sus e o glumă şi nu cred că se găseşte cineva care să se simtă ofensat. Aici râdem, uneori poate cam deplasat, dar cine nu rezistă la tăvăleală …

  • ( ba baieti, eu cred ca asta e gia si scrie cu pseudonim ca s-o iau si pe ea amanta. ca data trecuta nu a reusit. ptiu drace)

  • Lumea se chinuie pe aici sa va faca sa rideti in aceste vremuri de restriste si voua va arde de amante. Iar asta micu` cred ca e la TIFF, sa vada cum se fac filmele, ca el n-a mai facut de mult unul. Este, Bibli ?

  • toader, semper fidelis!
    totusi, sa fim binevoitori si sa-l lasam pe gimel sa-si scrijelesca-n grinda fapta ipotetica.

  • da, toadere, asta fac io, ma plimb pe net cu alte nume. acusi, acusi te baga fiica-ta la casa alba cu restu’ de senili.

  • @ Marian S
    Am găsit un site de filme vechi ruseşti, filme care nu au totuşi subtitrare în limba română. Cum limba rusă nu o cunosc, păcat că am găsit filmele dacă nu înţeleg ce spun oamenii aceia în film. Pentru mine cam aşa este şi “asta micu`”, un artist neterminat… ştie cum, are cu ce, dar nu face. Soluţia? Ar trebui să facă filme de artă cu femei goale şi toalete… eventual filme cu femei goale la toaletă… aşa şi-ar satisface şi plăcerile perverse concomitent cu actul artistic.

  • Bibli, îl au şi pe acela numit… uite că nu mai ţin minte… “Moscova în lacrimi. Nu crede!“ sau “Moscovă, nu crede în lacrimi!“ sau cam aşa ceva ?
    Uite sugestie pentru ăsta micu`: Romania în lacrimi. Scenarist şi regizor: Băse, regizor de platou: Boc, în alte roluri …

  • Mariane, e “Moscova nu crede in lacrimi”. Un film tulburator, fresca a societatii sovietice, imn al deznadejdii omului tulburat si regasit prin iubire. Un film superb, premiul Oscar. Altul e “Gara pentru doi”, o poema asa zicand, despre viata, dragoste, speranta si disperare. Na, care regizoriu nu-ar fi mandru de asé capodopere? Na ma, eu ma cam duc la asé, depasirea alui de-al treilea deceniu de viata becisnica, ca canii n-ar manca-o, da’ inca am un dor. Nu ca conu Mihály Eminescu, ci numa’ ase’ sa merg cu trenul prin Uniunea Sovietica. Na, sa ma urc tantos pufaind din lulea cu tutun Tilbury, cu un pince nez pus strategic sa n-adorm, in Transsiberianul sau cum dracu-i zice. Sa beau vodca in vagonul restaurant si sa-mi cinstesc companionii cu tigari de foi Backwoods Authentic si cu Havana Club! Na si sa calatorim asé, in infinitul Siberiei si in adancul sufletului rus. Sa bem vodca si sa-i citim, fiecare pre limba lui, pe Tolstoi (epilogul de la Razboi si Pace e recomandat), pe Dostoievski cu Sonia, invierea lui Raskolnikov, pe Nikolai Zatrapeznii… Sa suiere trenul prin taigaua siberiana, iar noi sa bem ceai, vodca si rom si sa discutam, sa discutam in toate limbile pamantului si in toate intelesurile vietii noastre. Sa ne intalnim cu Doctor Jivago si sa-l incalzim la sanul nostru, unde ard fara flacara file de viata. Sa-i lasam un semn lui Soljenitin, ca ne-ntoarcem si avem ce ne povesti, intre o secunda de durere si cateva decenii de certitudine. Sa suiere trenul acesta dragi prieteni, si afurisit sa fie daca n-o avea toalete pe masura lui Darie Groza! Pana la Pacific, pana la Vladivostok o sa suiere trenul asta al nostru, dragii mei, pana la Pacific si pana la zorile ude de roua, viata si inceput.

  • @ Pulica ala micu`: bai, ai intrat si tu in greva ?
    @ ugyved: maestre, data viitoare cind mai fac din astea pun eticheta pe ele: gluma.
    L-am vazut in tinerete, l-am revazut acum citiva ani la nu stiu ce post TV si l-as mai revedea daca, atentie:
    @ Bibli, ai mila de cultura noastra cinematografica precara si da-ne si noua linkul, saru` mana. Mai ales daca e acolo si “Laguna“ sau “Golful“ sau cum naiba ii zice, acum chiar nu glumesc, nu mai tin bine minte titlul. Acesta se gasea la un moment dat la download pe un site, cu tot cu titraj, l-am avut si cind sa-l vad… a crapat HDD-ul !
    A, stai !!! OSTROV se numeste, mi-am amintit. Sa-l intrebam pe goagal, deci.

  • Mariane, stiu ca-i cu gluma, si ma raz cu placere. Eu l-am vazut prima oara cand eram mic, mic de faceam baie in ibric, la hotel Montana sau Sinaia, din Sinaia, unde eram incartiruiti. A doua oara l-am vazut intr-un cadru asa zicand institutionalizat, adica intr-un centru cultural. A treia oara l-am vazut in tara, nu mai stiu pe care post tv. “Gara pentru doi” l-am vazut prima oara pe la 7-8 ani, cu un prieten cu care plecasem, in pantaloni scurti si vai de capu’ nostru, sa cautam inghetata. Ne-am hotarat sa vedem un film, si am intrat, asa soiosi si jerpeliti, cu cate o inghetata din aia, nu stiu cum ii zice acuma, cu lingurita de plastic in ea. Apoi l-am revazut de nenumarate ori, pe VSH, dar tot cu ochii de copil cu genunchii plini de bube si cu “tenisi” scalciati in picioare.

  • Ébredj román, ébredj halotti álmodból,
    Melybe sűlyesztettek barbár zsarnokok!
    Most, vagy soha, teremts magadnak eljövendő sorsot,
    Melynek kegyetlen ellenséged is meghajolni fog!

    Most vagy soha, bizonyítsd be a világnak
    Hogy még folyik a római vér ereidben
    És hogy szívünkben még őrzünk büszkén egy nevet
    Csaták győztesét, egy nevet: Traianus

    Nézzétek ti kísértetek: Mihály, István, Mátyás király
    Román nemzet, a ti dédunokáitok,
    Felfegyverkezve, a ti tüzetekkel ereinkben
    Mind azt kiáltjuk “Élet szabadon, vagy halál!”

    Papok kereszttel az élen! Hisz a had keresztény,
    A mottó a szabadság, a cél szent,
    Inkább meghalunk csatában, teljes glóriában,
    Mint hogy újból rabszolgák legyünk régi földünkön.

    Cine traduce versurile astea are o strangere de mana calduroasa de la mine si o audienta la Corneliu Vadim Tudor. Na, sa va vaz dragii miei.

  • din cauza la faze din astea am ajuns sa ma tund (de fapt sunt ajutat sa ma tund) acasa.
    mi-am luat masina de tuns si gata. un pic in fata din foarfeca si e bine.
    sunt la primul comentariu, asa ca nu ma bateti de dormeza. salut jeg-ul si echipa

  • ceva imi pare gresit aici si as dori sa intervin, daca se poate (cred ca da).
    la prima data nu bate nimeni be alta/ul cu capul de dormeza. e necivilizat, incomod si un efort inutil.
    decat… dar sa nu intram in detalii.

  • @ccd, lasa-ma sa raz un pic. Asa traduce Google translate? ‘ai de capul lor! Cum dracu’ sa mai aiba careva incredere in serviciul asta? Cred ca nici din engleza nu le nimereste… “Trezeste-te romane, trezeste-te din somnu-ti de moarte”, binecunoscut drept “Desteapta-te romane din somnul cel de moarte”. @ccd, primesti marele premiu si drept bonus simpatia mea!

  • Ei poftim, bine ca n-am putut sa scriu pina acum !
    E “Desteapta-te romane“ toata ziua. Si n-am apelat la Google ci la o persoana cit se poate de reala. Dar ce-ti veni sa o traduci in maghiara, asta trebuiie spusa in romana !!!
    Altminteri iese ca in poanta aia cu Mariko, in casa careia a murit Gyuri si a trebuit sa dea declaratie:
    Gyuri ieri venit la mine
    Eu la el facut un tort.
    Mincat bine, futut bine,
    Dimineata sculat mort !!!

  • @ Marian S
    Moscova nu crede-n lacrimi, sau, cum se numeşte ea pe ruseşte, Москва слезам не верит, este şi pe net cu tot cu subtitrare, uşor de găsit. Eu vorbeam despre filmele de început al Rusiei…

    oziunclip.blogspot.com/2010/05/copilaria-lui-maxim-gorky.html

  • Marian, milenara prietenie intre natiunile maghiara si romana mi-a dat ghes in a posta imnul Romaniei in varianta maghiara. Trebuie sa recunosti ca suna bine… Cand va juca nationala de fotbal a Romaniei finala campionatului mondial, adica cat de curand, la momentul in care se va canta “..acum ori niciodata…”, o sa poti zice si pe ungureste “most, vagy soha” (se pronunţă muşt vodi şuho) si-ti va sarea inima din piept de mandrie, na.

  • @ Bibli: Multumesc frumos, mai stiam eu cite ceva despre yandex dar nu chiar tot.
    Uite si replica mea: http : // www. arhiva – ortodoxa. info / (pricepeti voi cum e cu spatiile false, da?) Acolo se gaseste filmul OSTROV cu titrare (si multe alte chestii interesante).
    @ ugyved: Am dat poezia “in lucru“ unei vorbitoare native de limba maghiara. A ramas placut impresionata la prima vedere si a spus ceva de genul: autorul este un om de cultura, nu e o traducere simpla, e aproape o poezie de sine statatoare. La citeva cuvinte a trebuit sa caut un dictionar ! Dar ce i-a venit sa faca asta ?
    Avind in vedere ca mai are si alte treburi (!) i-am zis sa o lase balta, deocamdata, dar e posibil sa ma razgindesc ! Si revin cu intrebarea ei: chiar asa, ce ti-a venit ? Prea multi care sa-ti aprecieze gestul n-ai sa gasesti. Si de-o parte si de cealalta.

  • @ Marian S
    🙂
    Şi eu ştiam de această arhivă ortodoxă, numai că ultima data când am vizitat-o nu era chiar atât de populată cu fişiere. Înţeleg că vă referiţi la Ostrovul “nou” şi nu la cel vechi.

  • Inca un cantec/poezie in ungureste de la ügyvéd ,postata-n comentarii, si m-am dus !

  • parca si eu imi amintesc de un film Ostrovul, insa mai vechi, anii 70? parca de pe cand era si Mihalkov tanar. Nikita Mihalkov

  • # Loda Says:
    Iunie 4th, 2010 at 14:27

    Darius Groza, mai !
    #
    23
    Spartakus Says:
    Iunie 4th, 2010 at 14:38

    @eraser: niet! :mrgreen:
    @Loda: s-a cantat Bingo! Dar oare el si-o fi dat seama despre cine e vorba in propozitie, ca de doua zile tot vine la Lovin pe blog sa scuipe si sa dea cu mucii pe peretzi 😳

  • ait ait ait….
    Mna, si la primul comentariu al meu pe jeg voiam sa ii si dau Dariusului solutia la problema vietii lui, dar nu cred ca se mai integreaza in context acu.
    Incerc norocul: Darius, buda vietii tale o gasesti in trenul sageata albastra(sau alba?). Da, pentru prima data, solutia vine de la CFR. In trenurile astea noi sunt, omule, niste bude de numa ai sta acolo tata ziua tragand apa. Genial. Fascinant. Pe gustul tau as zice

  • Vezi că eu plec de acasă pentru câteva ore și când mă întorc trebuie să fie ceva nou pe jeg. OR ELSE!

  • eu pe Ioana tot as frige-o o data !!! pula noastra,pare corporatista perversa,ce sa facem?! stii cum zici ?

  • as schimba si numele, da’ mi-e lene. atat, sa injur si eu nitel, s-o mai compromit pe femeie. deci, sloboz pe marul lu’ adam si muie la gargarite.

Sociale