Aventura mea de a-mi coase pantalonii între craci, care a dus la scindarea Universului în două croitorii identice, rezultând în sfidarea spațiului de către mine și în dilatarea timpului de către ele.
ISTORIA
Viața mea vestimentară se petrece pe de-a lungul al unor largi perioade, cuprinzând deteriorarea sălbatică a hainelor începând din clipita cumpărării și terminând sacadat pe la și uneori după dezintegrarea completă a unei garderobe preferate. Dacă nu cad cum cârpele de pă mine de uzură, nu consider că mi-am amortizat costurile.
Că altfel nu pot să port nimica, că mă nemulțumește. Pe deoparte, dacă-mi iau ceva, apăi îmi iau de nu se vede, cu o disciplină nazistă a achiziției; pe de cealaltă parte, la câtă ambiție am pus în investiția inițială, târziu și rar mai găsesc ceva care să egaleze alegerea făcută și cu greutate accept că m-am autodepășit.
Și vreau să fie mai mereu lucruri neutre, fără inscripții pe cât posibil, eventual câte-o hipstăreală sporadică duminica sau de sărbătorile legale, ca să poată ieși Pălărista cu mine în lume, fără să râdă colegii de clasă de ea că cine-i domnu’?
Pe când unii se ofilesc și reînfloresc sezonier, în funcție de cum privesc pe Internet, cicluri cărora ei le spun trenduri, la rândul meu evoluez în funcție de ceea ce eu numesc simplu cinci ani.
Până acum s-au scurs vreo patru astfel de ere:
– boarfele moștenite de la frate-miu;
– ciurucurile ce ni le-a adus tatăl Carcea din America, fiindcă a fost prin ’95;
– țoalele intrânde-n fund cumpărate de maică-mea la începutul liceului și care, dacă au fost bune la capacitate – ce – la bac am evoluat în vreun fel sau cum?!
– respectiv cele ce am început să mi le iau din băneii mei, câștigați cu sudoarea frunții, de prin facultate.
Recent mi-am mai peticit și eu ținuta cu câte-un hanorăcel-două și vreo șosetă sau ceva set de chiloți, nu fiindcă aș duce-o prost și sunt un copil sărman, pornit de la țară, zbătându-se să răzbească la oraș, ci fiindcă țin compania producătoare de lichior digestiv JÄgermeister pe piață prin consum și îmi iau laptopuri cu câte 2-3 inci mai diagonale decât e nevoie și cu câte 2-3 mii de lei mai scumpe decât e rezonabil, camere mai avansate decât mă lasă media online să public la momentul apariției tehnologiei, respectiv telefoane care mă obligă să umblu în puța goală, decât să renunț la vreun deget de pe multi-touchscreen.
PREZENTUL
Vă spun toate acestea, fiindcă – iată! – a venit și clipa tragică în care încerc să le salvez de la o aproape inevitabilă extincție pe cele două perechi favorite de pantaloni care mă mai fac fericit: niște blugi Diesel furați de la defunctul Artpi, blugi care nu mai valorează minutele gratuite necesare să mă sune ca să i-i returnez, respectiv niște budigăi de nici o firmă, de tip cargo, în care am șters pe jos tăte autostrăzile, porturile, benzinăriile, feriboturile, bordurile și TIR-urile în și pe care am șezut și am făcut autostopuri prin turul Europei.
Ambii au rezistat eroic și s-au rupt – culmea – în cur, abia de când frec șaua bicicletei cu care am făcut turul României. Ani de zile i-am tot cusut între craci, pe fiecare cu aceeași ață, să nu se certe între ei, ață care nu împărtășea culoare nici unuia și i-am tot adunat și strâns, până când, tot purtându-i, mi s-a format între picioare ceea ce putem cataloga vegetal doar drept un nou tip fruct.
O să ziceți dar de ce, Darius, de ce nu îți iei alții noi, alții noi fix la fel? Ei bine, pentru că, în conformitate cu metabolismul îmbrăcăminții mele, alții noi fix la fel nu se mai fabrică.
PRIMA DIMENSIUNE
Așa că, pornind de la situația descrisă în titlu și dezvoltată în paragrafele imediat următoare, am tot ținut-o așa, până n-a mai fost posibil să îmi alternez picioarele în vederea acțiunii de a merge drept pe stradă și a trebuit să îi duc pe pantaloni la o nană cusătoreasă, pentru a mi-i resuscita.
Așa că am ales o unitate comercială specializată și cu experiență, a unor oameni care știu ce înseamnă valoarea sentimentală, dovadă stând însuși faptul că nu și-au decorat (sau atins în vreun fel) vitrina dughenei, de când s-a deschis aceasta, cândva înaintea invenției pe care o cunoaștem drept electricitatea.
Fiindcă totul acolo se face manual. Și manual s-a luat și domnuca de fiere, când i-a fost dat să vază oroarea ce i-am adus-o. Doamna, să-i zicem Mariana, m-a somat – cu vocea ei victimă a unui poc de Carpați pe zi, până la prânz, scărpinându-se în barba un pic mai lungă decât a mea – să-i spun de urgență ce căcat am încercat să fac.
I-am zis să-mi spună prețul maximal al cât va costa per total să mi-i dreagă și să mă lase cu povețele, că și io, dacă o duc pe Internet și o lăs acolo singură, nici ea nu cre’că o să se descurce mai bine.
Asta era joia trecută. Joia trecută fiind pe 6 ianuarie, nu joia trecută ieri. Bun. Și mă-ntreabă cum mă cheamă și îi zic și mă trece pe două bilețele: Darius Marți. Și îmi zice: să vii marți. Și pe unul dintre bilete îl prinde cu ac de gaci (adică tag, ca să știți și voi) și pe celălalt îl prinde cu alt ac de o perdea din spate (deci pe dashboard).
Marți după lucru desigur că nu am reușit să ajung, deoarece am avut nimica altceva de făcut. Și m-am dus miercuri, adică alaltăieri.
Intru în croitorie, dau bună ziua, mă prezint, Darius Marți, am venit după lucrare. Ce lucrare ? Pantalonii. Noi nu lucrăm pantaloni aicia. Mă uit în jur. Croitoria. Mă uit la ea. Dar ce faceți? Ea confuză la mine. Și îi pică fisa, ca prima dată, de parcă nu i s-ar mai fi întâmplat niciodată asemenea încurcătură hilară: Nu cumva la fetile de lângă?
CEALALTĂ DIMENSIUNE
A, poate. Ies din croitorie. Merg exact 3 metri. Și intru. ÎN ACEEAȘI CROITORIE! Poftim?…
Da. În aceeași croitorie. Pe aceeași ușă. “Nu e posibil”, pe naiba! Vă rog…
Da?! Singura diferențiere e că una e a Marianei Mod și cealaltă a lui Tulconfe!
Încercând să-mi reacomodez funcțiile senzoriale la realitatea că demonstrasem practic teoria relativității, mă gândsc că cel mai indicat ar fi să repet procedura, ca să nu stric cumva oareșce: Bună ziua, Darius Marți.
De după o perdea amplasată identic ca la croitoria Mariana, iese o persoană umană de sex feminin care poate fi cel ai ușor descrisă ca o copie fidelă a Marianei de cu câteva secunde înainte, chit că eu pot să jur că era fix aceeași persoană. Arătarea nu reacționează ca dublura ei precedentă, ci purcede la a se holba la mine preț de 15 secunde fără să clipească, ceea ce eu am primit pe ca un sistem de recunoaștere facială digital, așa că nu m-am clintit deloc.
După ce m-a validat și-a amintit spontan: A, băiatu’ cu pantalonii care și i-a cusut singur? Marianăăă!
Înlemnesc. Apare Mariana. Da. Era o clonă. Nu trădez cu nimic detaliul că mă trag din altă existeță. Mariana, familiară (nu mă deconspirasem): Jaj, dragă, hát tătă ziua am descusut la ei. Fac eu rapid un calcul în mine, de joia trecută până marți, ca să-mi dau seama de ce descususe ea doar toată ziua, de atunci, însă decretă fără să particip: Că doară hai mai bine mâne, no, bine, dragă?
Cu pași înceți, fără să mă întorc cu spatele la ea, confirm ieșind în stradă. Mă uit în jur. Părea adevărată.
Joi, adică a doua zi, adică alaltăieri, am terminat ce nu apuasem să nu fac marți, așadar nu m-am dus.
SUFLETUL SACRIFICAT
Mă duc vineri. Nimeresc dimensiunea. O Mariană se formulează din neant și, fără memorie stocată, îmi face iar scanarea. Mă regăsește. O a doua Mariană (nu știu câte îs în total) se înființează lângă prima. Repet solicitarea: Darius Marți. Pentru pantaloni. A, pantalonii care încercaseși să ți-i coși singur, da, pantalonii care încercasem să mi-i cos singur.
Of, da’-poi că Mariana îi la înmormântare, că nu, tu, Mariană? Ba da, confirmă Mariana: Mariana-i la o înmorântare.
Era limpede: Mariana omorâse pe cineva. Probabil pe Tulconfe. Ceea ce urma să mi se întâmple și mie, dacă mai insistam prostește cu pantalonii pe care încercasem să mi-i cos singur.
Că doar hai mai bine luni, no, bine, dragă? recită Marianele, în cor.
***
De la începerea redactării acestui articol, croitoria Mariana Mod s-a diferențiat vizual de colonia sa profesională, Tulconfe, odată cu misterioasa dispariție a proprietarului celei de-a doua. Am făcut o poză la fața locului și am adăugat detaliul în plus pe deasupra, pe calculator. Să vedem dacă îl dibuiți.
Da, într-adevăr, este un afiș de promovare a spectacolului de binefacere pentru susținerea lucrărilor de edificare a Centrului de Îngrijiri Paliative “Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca.
ai uitat de cele primite de la sepuci
ba, ce rasa ma-tii!? tocmai cand incepusem sa dezvolt o oarece complicitate cu palarista, tu vii si imi furi numele de alint cu care o alintam si imi futi toata complicitatea. acum pana imi cladesc eu alta complicitate… mai bine ma dedau la mighty mo asta, ca pare mai fara pretentii, vrea doar sa fie nitel bruscata.
@ toader
Cum fără săpat… Păi nu ştiţi versurile?
No dii, bai plavane, bai
No go home
Am sa-ti cant un cantecel
Ca sa mergi mai lejer
E vorba despre legenda lui Sandel bai
Baiet de-al nostru, de-aici din popor
Care s-a jertfit ca Romeo pe altarul lui
Eros
Io-te, zice cam asa:
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Draga Stela…
Iti scriu pentru a sapte-a oara direct din
patul de spital
Am invatat sa scriu cu stanga, la dreapta
sunt lovit mortal
C-am interceptat cu gura o potcoava prinsa-n cuie
Pe un picior de cal!
Ne stim de cand eram copii, de cand eram uite-atatica
Te fugaream prin cimitir la-nmormantarea lu’ bunica
Ti-aduci aminte, fiindca eu n-o sa uit nicicand
Piedica mea si tu cazand cu capu-n piatra de mormant
Cand te-am vazut plina de sange mi-o parut asa de rau
Si mi-am jurat sa te iubesc toata
viata
Sa moara eu!
Steluta, la cuvantul meu, te rog, ia bine seama
Si raspunde-mi la scrisoare, ca daca nu, ma tai cu lama
Te-as iubi dac-ai vrea mai draga sa-mi cosasti
(asti..asti)
Iarba din ograda
Sa-mi prasasti
(asti..asti)
doua-trei hectare
Fiindca vezi (vezi..vezi bai)
buruiana-i mare
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Iti scriu a zecea mea scrisoare si vreau sa-ti zic (mi-esti draga)
Mi s-o aprins calcaiele dupa tine si cu mine nu-i de saga
De dragul tau ranesc la vite de parc-as fi nebun
Duca-se-n pustia neagra, da-te ca tre’ sa-ti spun
Eu stiu ca tu nu tii la mine, ca de Gerula-ti place
Si te vad intrand cu el in sura,
da’ ce pusca mea iti face?
Si te-am asteptat trei ceasuri la caminul cultural
Dar tu beai votca cu Gerula in crasma de pe deal
Versuri Fara Zahar – Te-as iubi
de pe http://www.versuri.ro
Am incercat sa fac orice numai sa-ti fiu
pe plac
Mi-am invatat pana si calul (sa dea din cap pe hip hop)
Dar tu neah neah neah, Gerula si iar Gerula
De parca scopul tau in viata era… (mai) pardon, saru’ mana
Ma rog la bunul Dumnezeu ca sa te faca sa-ti dai seama
Ca-s mai tare ca Gerula si-o sa-i zici “pa pa” lu’ mama
Si daca dupa toate astea n-o sa ma iubesti deloc
Jur pe tot ce am mai sfant ca beau benzina si-mi dau foc
Te-as iubi dac-ai vrea mai draga sa-mi cosasti
(asti..asti)
Iarba din ograda
Sa-mi prasasti
(asti..asti)
doua-trei hectare
Fiindca vezi (vezi..vezi bai)
buruiana-i mare
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Salut, ma cheama…
Cum?
Ma cheama…
Cum?
Ma cheama…Sandel!
Asta-i ultima oara cand iti mai scriu ceva
De-acuma n-o sa mai auzi de mine, sa
moara mama
A, stai putin. Mama-i deja moarta
C-am dat foc la casa si la sura si la grajd cu tot cu vaca
Tot ce-am vrut de la tine era sa-ntelegi cat de mult te iubesc
Dar tu nu tii la mine si-acuma eu gonesc
Cu peste 100 la ora in faitonu’ lu’ tata
Mi-am dat drumul din dealu’ Popii, ca mi s-o pus pata
Si rapa lu’ Andrei curand o sa-mi fie sicriu
Taci in pusca mea din gura, nu vezi
ca-ncerc sa scriu
Asta-i Gerula care urla in spate, l-am
legat de frana
L-am lovit cu levieru’ peste gura si
i-am rupt si-o mana
Steluta-i vina ta ca s-a-ntamplat ce
s-o-ntamplat
Si sper ca noaptea sa ai cosmaruri si sa te zvarcolesti in pat
Gata. Iti spun adio.
Mi s-o terminat imasul.
O, shit! Am uitat!
Cine-o sa-i dea scrisoarea lu’ nea postasu’?
Te-as fi iubit dac-ai fi vrut mai draga sa-mi cosasti
Iarba din ograda
Sa-mi prasasti doua-trei hectare
Fiindca vezi, buruiana-i mare
Baï tata, baď
In alta ordine de idei: bey, ti-ai cusut nadragii ? Intra acum ifonu` in buzunarul de la spate ?
Diferenta fiind ca domana Mariana nu s-o apucat de condus divizia media a Realitatea Catavencu (cam tot ce-ar mai lipsi acolo ar fi asa o doamna, ca aia de la Adevarul am inteles ca au una), in timp ce tu te-ai apucat sa “repari” cu miinile-ti nepricepute bunatate de Cei Mai Reusiti Pantaloni din Univers.
eu am auzit ca orgasmu’ se obtine si daca ii clipesti din ochi da’ mie ce-i drept nu mi s-a intamplat. la urma urmei daca sa poate din pupic…
Când încetați să mai vorbiți despre orgasme care nu vă aparțin? E ca și când m-aș pronunța eu despre cusătura darusiană și aș zice că autorul ar arăta înduiășător de romantic cu un ac în mână pe un balansoar din lemn, pe prispă, cu un apus de western pe fundal, dar nu mă pronunț. Că mă gândesc că e numai în mintea mea. Și dacă nimănui altcuiva nu i s-a părut ieșit din comun ce a iscălit Darius-san mai sus, înseamnă că nu mi s-au prescris medicamentele care, cum s-ar zice, trebuiesc.
odată am fost în stare s-o sărut pe una aşa de apăsat că am avut EU orgasm.
foarte plăcut dar kinda filthy afterwards.
de ea nu mă interesa deloc. (da, miţi, dă cu biciu-n mine că-s nesimţit..)
iar pe ea am avut impresia că a cam durut-o-n popo de ce i se-ntîmpla, adică nimic.
aşa că nu-mi spuneţi mie de orgasme!
mareane, mie mi-au plăcut alea 3 perechi din filmul polac, aşa de tineri şi de idealişti..
Otetefeseeule, mi-au plăcut şi mie puştanii. Sau, mai corect spus, puştancele alea poloneze… o bunătate, ce să zic !
Dar a venit rezebelu` peste ei şi i-a omorît, fir-ar el de rezbel să fie.
D`aia îi zic eu lu` mitzy să batem fierul cît e cald, dar ea nu şi nu, că Batman, că Paris, chestii, trestii… doar vezi şi tu că trage spre Paris, nu ?
Numa` să nu mă supere prea tare cu Parisu` că îi schimb numele în pitzy, zău aşa.
Talk to the hand!
nu ştiu, nu mă bag în Δ-ul vostru erotic.
voi sînteţi ca maxilarele foarfecii cu care i-au reparat lui xerxsesică
(apropos darius, ai văzut ‘300’? hăhă) răpănoşii ăia ai lui.
vă ştiţi, nu păţiţi nimica.
dar ia să mă bag eu la mijloc, să vezi ce hăcuit ies. sînge, mult sînge!
şi nu de-ăla, ştii tu de care. de-al meu!
miţi, hold ur fire. era pentru marean.
Bine că meționași că acu săream la gâți.
Am o dilemă. De ce bărbații înțeleg totul pe dos? Că io făcui o listă neagră (locul I toader cu t mic, locul II jimerinovici, locul III virusoralis) și tocmai cu ăștia mă asociați? Să vă fie rușine. Dar știți cum? Rușinea a de pe urmă.
Huh ! Deci nu sunt pe lista neagră. E semn bun, tre` să am răbdare.
În altă ordine de idei: 65. Băgaţi mare, revin după vreo 3 comentarii.
De ce comentează atâta lume aici cu diacritice? nu vă este greu sa scrieţi cu diacritice? :)) Am încercat şi eu acum dar jur că e ultima oară când comentez cu diacritice pe un blog.
N-ai pus virgulă înainte de conjuncția adversativă “dar”, dintre cele două propoziții principale ale ultimei fraze.
********************************
Mihaela Rus, proprietară a agenţiei de publicitate Vitrina Advertising, cu o avere de câteva milioane de euro: „Protestul doamnei Rotta îmi dă un motiv de bucurie şi unul de tristeţe. De bucurie pentru că, cunoscând familia Rotta şi ştiind că nu au grija zilei de mâine, cred că doamna Rotta a dat dovadă de curaj atunci când a decis să protesteze în acest felş de a-şi spune opinia fără nici un interes meschin, personal. Ar trebui să fie un îndemn şi pentru alţii. Partea tristă este că am ajuns în Cluj la un asemenea gest. Demersul doamnei Rotta ar trebui să producă un efect. Vă daţi seama ce-ar însemna dacă jumătate din clujenii aflaţi pe stradă mîine la ora 17, să zicem, ar avea pancarte agăţate de gât?“.
***********************
inteleg ca de aia te inversunezi contra lui base. te-a cumparat mafia.
cu tot cu jeg te-a cumparat. unde pui materiale subversive cu diverse.
@ Măi Darius
Am citit mai sus ceva scris de tine (căutam un film). Vreau şi eu o consultaţie în gramatică… şi iau un exemplu la întâmplare, fără legătură cu realitatea (orice potrivire bla bla bla) Dacă spun “Jos Băsescu Dictatorul!” trebuie să pun virgulă înaintea conjuncţiei dintre “Jos” şi “Dictatorul”, adică “Băsescu”, dat fiind că, în mod evident, conjuncţia “Băsescu” este adversativă? Ar trebui, în consecinţă, să scriu “Jos, Băsescu Dictatorul!”?
Să fim bine înţeleşi. Am ales acest exemplu doar pentru că, cu totul şi cu totul întâmplător, mai sus domnul toader vorbea despre demersul doamnei Rotta, la TV se vorbea despre demersul doamnei Rotta… nu am rezistat şi am cedat violului mediatic.
PS.
Apropo, tot nu am găsit filmul… Dar nu renunţ, îl voi mai căuta.
Apropo. Cum e corect, “orgasme” sau “orgasmurmuri”.
Păi, Toady, eu când am fost în clinciuri cu Băsel și îl blogosloveam pe Năstase… hát nu lucram, draghe, la Vitrina. Să-nțeleg că m-a cumpărat pentru servicii retroactive, desigur, cu tot cu Jeg, pentru când vine protestul acestei doamne (să mă ajute cineva cu un link, că nu o followesc pe această protestatară pe Twitter și nici n-am primit vreun friend request)… Că dacă e așa, vreau să reevaluez investiția, raportat la noul preț al carburanților.
Biblel: așteaptă și vei găsi. Băselul nu e parte de vorbire.
@ Bibli: pentru unii (si unele) e corect atit: orgasm.
La singular. Macar la singular.
Lasa-l naibii de plural, deja te duci prea departe, s-ar putea ca unii (sau unele) sa nu inteleaga deloc despre ce vorbesti.
@ Dariusel Grozael Glăduş Bijel de Mirel
Cum să nu fie Băsel parte de vorbire când zilnic pune câte o parte de vorbire la TV? Nu este nici vorbire întreagă, ci doar o parte, că altfel ar fi un Eugen Simion al Administraţiei Prezidenţiale… or nu este.
Dacă de film nu e timp… măcar o poză cu Călin, Miha et “Co Vitrina Mansarda Colectiv”. Sunt convins că-n ajun de rebelion s-au făcut poze tip “memento” la locul de muncă. Aveţi toţi telefoane de jdemii de milioane şi nu puneţi şi voi ceva poze pe blog… RUŞINE! RUŞINE! RUŞINE să vă fie! Măcar pentru câtă reclama am făcut vitrinei “pe gratis” şi merit, din când în când, câte o poză de acolo.
@ Marian S
Se spune că Dumnezeu a făcut femeia şi bărbatul şi a împărţit calităţi fiecăruia. La final Dumnezeu s-a uitat la bărbat şi constatând că este un pic dezavantajat i-a spus…
D-zeu: Băi, Adam! Mai am două chestii de împărţit. Iată, eşti dezavantajat şi te las pe tine să alegi. Primul lucru, dacă îl alegi, îţi va permite să faci pipi din picioare. Al doilea lucru…
Adam: Eu! Eu! Eu! Eu vreau pipi din picioare… EU, EU, EU…
D-zeu: Stai măi, nu are rost să te grăbeşti, aşteaptă să-ţi spun ce anume este al doilea lucru. Al doilea lucru este…
Adam: Doamne, eu vreau pipi din picioare! Te roooooog!
D-zeu: Bine măi Adam, tu pipi din picioare, Eva orgasm multiplu.
Chestiunea este că în timp ce acest “pipi din picioare” rămâne un avantaj, povestea orgasmului multiplu rămâne, pentru cele mai multe femei, o simplă poveste. 😀
daca se pune toata lista neagra pe lucrat la mighty mo, de doua poate iese. toadere, garantezi unu?
Mitszy,voiesc scandal!Pai pan’ cand ?Nu te mai tin sub pulpana mea..Te-ai razvratit..!
Ooooo, jimerino prietene, acilea erai? Îmi pare rău să-ți comunic, dar e cam târziu să faci apel la toader. Eu merg pe principiul divide et impera. Sau cum ar veni, scoți unul afară din turmă și-l mănânci. Îți vine și ție rândul, nu te grăbi. Avem timp pentru toate.
Sub plapuma ta viruse, cum să-ți comunic…, nu am aer.
Pentru Bibli și Darius care se pare că au preocupări ceva mai serioase- personal sunt monarhistă. Dar din aia democratică. Și liberală, da’ numa’ pe ici pe colo, pe la punctele esențiale.
@ mitzy_mo
🙂
Şi pe cine aţi vedea domnia voastră monarh de România?
@clona: Ești prea pragmatică. Eu sunt nostalgică. Nu înseamnă că știu pe cineva care ar fi potrivit și nici că ar fi cel mai bun sistem pentru România actuală. Dar dacă insiști să-ți dau un răspuns concret atunci aș zice că o combinație între prințesa Diana, mult rege Solomon și puțin de Hernic al VIII-lea ar merge pentru noi. Poate că atunci ar exista mai mult respect pentru valorile naționale, am avea o entitate cu care să ne mândrim și să ne idetificăm. Acea entitate, fiind un rege, ar fi educată la un anumit nivel, ar fi cunoscător al artei diplomației și ne-ar reprezenta fără să ne facă de cacao.
am ras Darius… sa stii ca am ras…
Dragă cititori,
Astăzi, 20 ianuarie 2011, la orele 16:37, ora comentariilor, blogul Jeg şi-a împlinit scopul pentru care a fost creat.
Vă rugăm să citiţi ultimele articole, din arhivă, în funcţiile de propriile amintiri, pentru ca apoi să îl putem şterge de pe Internet, acum că nu mai are un sens.
Darius,daca-i adevarat ce spui,mie imi pare rau…Cat am navigat printre amicii tai de blog ,m-am simtit bine,iar tu ai fost o gazda primitoare si far de ascunzisuri..Multam pentru gazduire si, daca renunti la scrierile blogosferice ,iti doresc impliniri si sanatate oriunde te-ai afla…
@Mitzi-sa nu uit,ca poate nu mai am cum sa-ti dau raspuns..Ai zis de Solomon?Ti-l dam noi pe Aurica Solomon din Banie….
@ mitzy_mo
Şi dacă vine pe tronul României un “tulburat” obţinut prin multă consangvinitate? O dată instalată monarhia, nu veţi mai putea spune NU unui rege care nu vă este pe plac? Atunci ce veţi face? Riscaţi să instauraţi o monarhie în care nu alegeţi cine este rege pe o perioadă de o mie de ani? Regii nu se aleg, sunt pe viaţa… Pe viaţa lor şi a urmaşilor lor. Şi avantajul care este? România a avut mai mulţi principi şi regi dictatori decât preşedinţi dictatori.
@clona: mă gândeam la o monarhie constituțională cum e cea din Anglia unde regele e mai mult formal, iar adevăratul conducător este primul-ministru ales prin vot direct de cetățeni. Mă rog, partidul lui. Și da, e adevărat că poate te procopsești cu un dobitoc, dar ar avea obligația să conducă constituțional. Ar fi mai mult simbolul puterii, parlamentul ar avea obligația să răspundă în fața lui, iar el ar conduce în funcție de cetățenii lui.
@virusoralis: ăla să te conducă pe tine, dragule
@Darius-san: Dragă cititori? Că dacă ziceai dragi cititori ce avea? Și parcă promiseseși nemurire JEG-ului. Doar parcă?
Dariusica, ce ai, bre, ai luat etnobotanice ?
@ Bibli si/sau clona lui: vezi, suntem de aceeasi parere. Cu orgasmul.
Cu regalitatea insa… incep sa-mi aduc aminte ca stiu sa fac pipi din picioare.
bai, mitzu m-a satisfacut. gata, m-a parasit. e libera ca pasarica cerului.
@ mitzy_mo
Casa Regală a Marii Britanii are un buget de cheltuieli anual de cam 40 de milioane lire sterline, adică cam 50 de milioane de euro. Nu ştiu exact la cât este evaluată averea casei regale şi a întregii aristocraţii britanice, dar bănuiesc că depăşeşte Bugetul României…
Stimată doamnă,
În Marea Britanie nu uitaţi că există un sistem monarhic vechi care vine de pe la 1600. Sistemul lor democratic nu poate fi la noi pentru că noi nu mai avem o aristocraţie reală. În statele unde a revenit democraţia după republică există o aristocraţie funcţională, cu palate, cu domenii, cu o structură de tip feudal… Pentru că monarhia implică, fără doar şi poate, o structură de tip feudal.
Acolo, în Marea Britanie, vorbim de un sistem parlamentar bicameral, o cameră care defineşte aristocraţia, House of Lords, şi o cameră care defineşte cetăţenii, House of Commons.
Sistemul lor este bipartid, adică total diferit de al nostru, care are la bază facţiuni mici care definesc politica, vezi actual rolul UDMR şi UNPR şi chiar minorităţi şi independenţi.
Statul britanic are la bază o hegemonie definită religios, iarăşi total diferit de cazul nostru. Camera lorzilor are o componenţă care probabil ar părea românilor cu totul şi cu totul ciudată… aristrocraţi care transmit locurile în parlament pe baza rangului lor, pe linie de sânge, lorzi laici (juriştii) şi lorzii din rândul bisericii, înnobilaţi.
În lipsa unei structuri a aristocraţiei, coroana nu este altceva decât un fel de preşedinte numit rege.
Chiar şi în Marea Britanie monarhia este pe ducă.
Nu în ultimul rând, eu chiar nu văd de ce am avea în acest moment un rege, şi încă unul care nu este pământean, pentru că, deşi există o casă regală “de România”, ea provine dintr-o casă străină României (adică vechilor vlahi şi moldoveni), doar numele Hohenzollern nu prea sună româneşte, în concluzie nu este nici implicată dimensiunea bisericii româneşti (dat fiind că teoretic regi de azi ar trebui să fie descendenţii primilor regi ai acestui neam).
După toate considerentele defavorabile de mai sus, ce avantaje am avea cu monarhia?
@ Marian S
Sunteţi pro-monarhic?
@clona: mă, tu vrei să mă bagi în vreun partid…
@toader: plăcerea fu de partea mea
@ mitzy_mo
Un pic mai rău de atât…
http
bibliotecarul.blogspot.com/2010/12/14-am-nevoie-de-10-milioane-de-romani.html
Cat de curand , o sa dorm reacu si io linistit.Cu inarmarea asta globala, am noaptea numa’ extrasistole la creier.Noroc cu expertii care ne reprezinta in Parlamentu’ European si ne apara cu scutu’ si trei baterii…Sa intram odata si noi in cordonanta cu lumea alalta…
http://www.youtube.com/watch?v=QV6WuHHJRXM&feature=related
Astăzi promovez următoarea poezie…
Numb
I feel nothing at all.
Inside I am dead.
I hit the ground, but do not fall.
I’m lost within my head.
I swallow the pill that makes it go away.
I become numb.
I feel no emotion at all today.
I cringe at who I have become.
Is this what life has become?
A pill each morning so I can smile?
Cause I can’t smile when I feel numb.
Have I gone seanile?
This life has become unreal.
Lost in an endless stream of pain,
making it difficult to feel.
Death on my mind like a stain.
Will it ever go away?
Will I ever see the day?
I can’t breathe at all.
I can’t walk and can barely crawl.
I fell through my own grave today,
welcoming the skeletons of my past.
I wish it blew all away,
but I closed my eyes, the pain still lasts.
I cry in your arms, I am about to run.
I feel I am dying but I haven’t begun.
I thought that this was all done.
But now all I feel is numb.
Este o poezie scrisă de cunoscuta poetesă Brianne Lindline şi îmi place pentru că aduce cumva cu Pink Floyd, ştiţi voi… When I was a child, I caught a fleeting glimpse/Out of the corner of my eye./I turned to look, but it was gone./I cannot put my finger on it now./The child has grown, the dream is gone.//I have become comfortably numb.
Desigur, Brianne Lindline nu deplânge alienarea şi pervertirea individualului la patern-urile sociale, ci închină un adevărat imn soluţiei Prozac. Ceea ce vă promovez şi eu. 😀
e 24 de ore mai tarziu si tot nedemolat gasesc. lucrare pe ritm de cluj, pula mea. p u l a m e a.
@ Bibli: Eu monarhist ??? Ptiu, drace ! Imi cer scuze, acum am recitit cu mai multa atentie si am vazut ca pitzy… pardon, mitzy era pro si dumneata contra.
Deci suntem contra, pix !
@ Dariusica: Mai, spune drept, ti se vede aiurea site-ul in iphone si de-aia vrei sa-l stergi ? Hai, fii cinstit, ca se plang si altii de treaba asta, looool !
Prostea. Erao glumă referitoare la Bojog. De acum, ție și Verbului vi le voi explica pe mail, personal.
@clona: no, am citit tot. Acum ce fac? (cred că totuși este necesar să îți precizez că la fiecare român pe care îl admir există cel puțin 5 care fac tot posibilul să distrugă totul în jurul lor. Fără nicio legătură cu politica. Cu acești cetățeni vrei tu să lupți pentru democrație? Crezi că găsești 10 milioane? Dacă îmi explici, să știi că sunt toată a ta. Mai este variabila educației și a conștiinței naționale, dar bănuiesc că te-ai gândit și la asta…)
@Marian deS: nu înțeleg care e problema ta
eh. barbatii ie gelosi. mitzule, io te astept sa vii cu rata de dimineata. ajungi pa la pranz, iti aduc eu un sandvis si niste biscuiti. pleci spre seara. sa aduci tigari. cafea am eu.
@ mitzy_mo
Vă răspund cu un citat din Cartea Cărţilor…
Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.
Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.
Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele.
Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El.
Fiţi aşadar pescar de oameni şi, la rândul domniei voastre, îndemnaţi şi pe alţii să fie pescari de oameni. Nu trebuie să fie 10 milioane care cred în acelaşi lucru, ci 10 milioane care cred în ceva şi în ei înşişi.
mareane, dej nu po’ să cred că nu te-ai prins dă faza cu bojogu’.
de virus nu mă mir, că e oltean de-al meu, o vacă proastă.
fă proasto, xerxesu’ a dat pînă şi ora şi minutu’!
deci clar, te iubesc nespus. mi-am găsit femeea, în sfîrşit.
hî. şi hî. şi hî forever. nu-s cel mai prost dă pă pământ.
mareane. mă fac regizor polonez şi dă-i şi fute.o tu pe krysia.
mă pun garant, eventual şi saltea.
în rest, quiet pls. înafară de toader şi jime care se pare că vrea s-o suge zgomotos.
v-a dat clasă o femee, bă! e jenă, mi-e ruşine de regn şi de sex şi de tot.
(iar eu ştiu ce spun, am lovit rock bottom odată. am fost pe un forum cu ciutacu. aşa că..)