Darius Hero

Răspuns? Întrebare.

R

Notă: Adrian Ciubotaru i-a făcut blog lui Liiceanu. Salut și susțiu.

Am primit două teme de casă de la două persoane diferite în aceeași zi: “Cum vede Darius Groza blogul românesc peste 2 ani?”, m-a-ntrebat primul nenea. Imediat după aceea, o tanti, care s-a luat după primul nenea, m-a somat să-mi pun ca pentru sine altă întrebare – da’ s-o scriu și să-i dau să vază: „Am (niște) notorietate, ce mă fac cu ea?” Așezându-mă în locul cuiva dintr-o sală probabil goală care ar aștepta de la mine să-i lămuresc aceste trebușoare, m-aș fi pierdut cu siguranță între atâtea răspunsuri.

Așa că o să ridic eu altă dilemă de-nceput, mai firească, la care știu sigur răspunsul și apoi o să o iau de acolo cu judecățile: „Da’ cine dracu’ este ăsta, în primul rând?

Mă numesc Darius Groza. De ce spun asta? Pentru că e probabil prima oară când numele meu înseamnă ceva. Înseamnă ceva pentru că, dacă-l spun, poate-l cunoașteți. Dacă nu-l știți – mai bine: înseamnă ceva cu atât mai mult cu cât vă-ntrebați (alături de mine, hehe) „Cine-i Darius Groza?”, totuși continuând să citiți aceste rânduri, iar eu continuând să le scriu.

Sunt un anonimeni promițător. Poate, dacă-mi dau mult silința, ajung chiar un veritabil nimeni consacrat. Iar primul pas e cel mai greu. Și, așadar, îmi creez reputație. Sau mi-o dă cineva. Sau îmi cade-n cap sau o găsesc pe jos. Cum vreți voi, irelevant. O am. O ridic, o scutur de praf, mă uit la ea. Ce fac? Păi, evident, trebuie să-mi folosească, precum orice alt lucru primit pe degeaba. Da, pe degeaba. Trebuia să fi fost tâmpit să-mi fi spetit șalele pentru ea. O duc la nas s-o miros, fac o mutră acră și-o arunc cât colo? O donez în scopuri caritabile? Scriu acest articol?

Nu. Știu exact ce fac cu ea. În primul rând, să-mi intre foarte bine-n cap că e a mea și nu cumva s-o-mpart. Ba mai mult, nu spun la nimeni. Credeți că de voi mă tem? Nu, voi n-aveți „norocul” ăsta. Dar sunt destui care se confruntă cu aceeași problemă. Dacă găsesc eu soluția, ce, îs fraier să le-o zic lor? Ia nu-mi mai poarte toți de grijă. Era un vechi proverb al unui autor necunoscut dintr-un popor al cărei limbă a murit de mult (nu știu cum l-au tradus) și zicea: când cineva îți vrea binele, nu ți-l lăsa luat.

Ah, toată chestia asta de mai sus se vroia un îndreptar. Doream un fel de analiză în derulare, pentru ca mai târziu, alții… Da’ bine că m-am prins pe parcurs. Aș zice „pe curând”, da’, dacă toate merge conform planului, n-o să ne mai vedem niciodată. Pe voi, prietenii mei cei mai dragi, o să vă uit primii.

Ș-atunci ajungem la cealaltă problemă. Cum văd eu blogosfera de acum în doi ani… Păi, eu mi-o imaginez cu un viitor strălucit: de pe insula mea, care are acoperire wireless pe toată suprafața ei. Care-i problema? Întrebarea se referea la mine.

Da’, uite, las cocktailul jos și fac o concesie: prima dată tre’ să zic ce cred eu că-i dânsul un blog. Eu consider doar cele asumate personal a fi bloguri. Desigur, pe diverse direcții, când, de exemplu, persoana mea e un jurnalist, un om politic, un cetățean sau un puță, ca mine. Orice dincolo de asta (de corporație, de grup ș.a.) sunt doar variațiuni sau mutanți (nu într-un sens neapărat rău), trecându-se de la utilitatea directă a unui mod de comunicare dintre cineva care vrea sau de la care se dorește a fi spus ceva… la o anume necesitate sau utilizare instrumentală pentru imagine, promovare și alte strategii comunicaționale avansate de tipul hop-și-eu.

Dacă lui Năstase i-am făcut eu blogul, nu-nseamnă că și l-a luat în scârbă. Credeți că stă săracul constrâns, iaca să mai bag o vorbă, să nu mă fac de cacao? Sunt convins că va profita de el până pică jos și bine face. Băsescu, la fel. Îl va lua, cu siguranță, când îi convine lui și nu nouă. Depinzând de ce consilieri are, îl poate lua mai târziu, codaș, când începe să iasă-n pierdere, ca Microsoftu’-n fața lui Apple, sau acum, efervescent, și se-mpacă înlăcrimat cu „puiuțul de comunist”, își arată fasolea la un bliț, pupă un bebe în timp ce tastează parola și, dup-aia, ce-l doare să scrie 2-3 paragrafe și să izbuncnează lumea-n urale, respectiv înjurături? Nu se schimbă cu nimic situația. Ba mai mult – se extinde. Ceea ce nu poate decât să-i ajute. Și, de acolo, are oameni plătiți să se extindă bine. (Deși poate-i plătește degeaba.)

Dacă aruncă un ochi pe blog la Năstase, vede acolo câta traficu’ (pentru un „Care era, băi, Năstase?”, după cum îl considera până acum) și poate se mai gândește. În schimb, dacă ajunge Năstase să-l detroneze (putem ști?), indiferent din ce punct de vedere, degeaba vine peste-o lună, două, un an cu „hopa, că eram la piscină ș-aveam apă-n urechi, ce blog ziceți voi acilea?”…

Mai clar, cum văd eu blogul, când blogul înseamnă ceva ce ține de sine, prezentat liber? Când detaliile viețiie mele, ce pot fi expuse pentru conștientizarea lor de către altcineva, care vrea să le afle, se găsesc în link-uri sau referințe ce i le pot da. Astfel încât, dacă cineva poftește să mă-ntrebe orice, iar eu să nu pierd vremea reciproc, fiecare răspuns al meu poate să-nceapă cu www.

Într-o cugetare recentă, estimam că blogosfera se va mări. Dar am impresia (și sper!, acum citând direct din mine) că exponențial vor crește mai mult ca număr cititorii, nu autorii. Și fluxul ce va veni se va împărți, răsfira. Blogării mai vechi, mai ex-controversați, tronează în mare parte din inerție. Situația se va echilibra (nicidecum răsturna, deci care veniți pentru culmi, o să ajungeți la juma’, fără să mai fie coroane), iar succesul (al irelevantului trafic „de moment” și fără exponenți valabili sau pur și simplu al mulțumirii personale) va consta în conținut propriu. Ș-atunci, cititori noi, blogări noi. Iaca să se răsfire ei încoace, încolonați. De unde și necesitatea de conținut propriu, care să vibreze dincolo de „hai să ne linkuim între noi”. Eu am băftoc: mă seacă preluările. Ergo, produc (pe degeaba, dar după rețeta proprie) o prăjiturică virtuală bunicică, deci am expunere și lumea vine cu sorcova. Implicațiile și presupunerile de la aici înspre încolo sunt absolut derizorii. Iaca, deci, mi-am zis și eu trei paragrafe de păreri, că, dacă se adeveresc, mă citează Bobby la radio peste câțiva ani, iar, dacă nu, oricum nu mai ține nimeni minte până atunci.

Apropo… nenea era Victor Kapra, iar tanti era soția lui Ciutacu. Da, să știți, suntem deja o familie, dormim îmbrățișați în același pat și folosim aceeași hârtie igienică. După dejunul cu rugăciune, mă duc să-i colind lui Năstase „Steaua sus răsare” și să iau nuci în valută de la PSD. Încerc acum, pe la spate, să trag ceva și de la Băsescu, să mă asigur. Săriți.

***

Și a zis Carcea: “Da’ Mirmen ce merit are să fie la echipă? Eu nu? Na, să-ți dea ea bani de acum. Să vezi cum te falimentez.” Acesta este același Carcea, tatăl meu, care a insistat să-i fie făcut un tricou după cum urmează…

TatalPuiutuluiDeComunistDiacritice

***

Demonstrația că orice poate fi cumpărat…

Cumpar

Cum? Păr. Cumpăr!

20 comentarii

  • Să zici că nu ţin la tine, că imediat mă plăteşti pentru corecturi. Nici cântece de sărbătoare nu ştii. Şi tre’ia să faci naibii diacritic modificarea cu tac-tu. Iar ‘or sări proştii că-ţi schimbi cercul de prieteni falşi.

  • Ce să fac diacritic, doamnă? (şi vezi că la corecturi eşti în hală cu încă câteva sclave neplătite… care se adună de vreo 10…)

  • Scapari freudiene mai Dariuse,,,, data viitoare se ne anunti din timp cand ai ceva pe saracu-ti suflet de confesat ca sa nu ne speriem in halul acesta, dar ce Dumnezeu?

  • 🙂 Desigur, dragă.

    Apropo, mulţămim (că ne obligă) Valeriului c-a făcut eforturi de Sisif să pună două diacritice pe poză.

  • Putin cam elitiste, putin (mai mult) la misteaux si putin joc de glezna practicat in asa fel incat sa nu se supere nimeni. Da’ poti zice ca e din cauza examenelor.
    Te-ai damblagit de la caldura sau nu mai vrei polemici pe anul in curs, cel putin, nu inainte de incheierea vacantei ?
    Zic si io… nu neaparat din spirit de Gica Contra da’ zic; cand ai emis parerile despre viitorul blogosferei ai luat in calcul si faptul e e posibil sa nu se stinga neamul celor cu imaginatie sau spirit de Che Guevarra la tine ? Asa, brusc si dintr-o data, imaginatia nativa a romanului se plafoneaza, nimic nou nu se mai produce sub soare si fiind din ce in ce mai mult content, raman ziaristii fara painica ca toti isi fac lectura de cafea (sau ceai) pe bloage?
    Prea sumbre previziuni ca sa pot accepta ca erai cine stie ce sharp la mintzuri atunci cand le-ai emis. Cu atat mai putin ca s-ar fi terminat coronitsele si ca mai sus de buricu’ broastei nu se va mai sumetzi nimeni. Mai ales in situatia in care cei …old, asa cum zici, deja sunt pe crestele inertiei.
    Da’ ma rog, poti incerca sa o tii pe a ta pana la adanci batraneti cit ca, numai de anul trecut si pana acum, s-a ridicat o intreaga generatie de new commers, nu putini cu idei , content si tehnica de a urca si fara link-uiri reciproce.
    Cu bune si rele, ramane de pareciat ca te-ai invrednicit sa le raspunzi, totusi, oamenilor.

  • Dacă te referi la faptul că zic şi de Nasty (uneori critică), să nu crezi că o zic pentru echilibru. Ce scriu pe Jeg încerc să fie din porniri ce le-aş avea indiferent de context. Am zis până acum de scriitură şi de cum îs conştient (şi el de asemenea) că blogul propus îl ajută, până acuma i-a adus un puseu de re-popularizare şi că, dacă-l ştie folosi, poate câştiga mult cu el. Ce dracu’, nici nu i-aş respecta inteligenţa, dacă n-ar fi aşa.

    Cât despre politică – am decis să mă las omul cel mai greu de convins. Alţii, în afară de el, inclusiv Băsescu, m-ar acapara mai uşor ca votant. Năstase, dacă vrea să-şi pună-n cap “fiecare vot contează”, apăi pe mine, dat fiind că-l ajut cu moderarea şi toate celălalte apropieri, va avea cel mai mult de muncit. Deoarece-mi impun să nu mă las influenţat prin a opune cât mai mult rezistenţă. 🙂

    Blogurile am spus că vor evolua prin blogări noi, dar cu un public crescând comparativ mult mai mult decât autorii. Ş-atunci nu zic că moare rasa mea, mor eventual eu, cei la fel. Vin alţii, cu idei de moment, care prind, care influenţează pe termen scurt sau lung, dar apoi alţii şi alţii şi alţii. Boom-uri, cum s-ar zice. Să-mi ajută jegvinitatea să le am şi eu continuu. Dar ziceam că SIGUR nu le vom avea toţi şi vor tot apărea din diferite şi multe-variate direcţii.

    Iar când am zis de “oldies”, mă includeam din politeţe, deşi sper să rup gura la nesfârşit la oricine, nou sau vechi. Că în general oldies nu-s ăia cu ideile. Îs ăia din inerţie, cu youtuburi, cu porn, cu “eu aşa zic, eu îs vechi, deci am dreptate”.

    Dar, rezumând conclusiv: să pută polemicile până la veci (dacă-s calitate), să vină newbies până nu mai apucăm să ne uităm în toate direcţiile de atâtea focuri de artificii deodată (dacă-s calitate) şi dacă articolele încep să devină serioase (da, mi-a mai zis in segment de public), atunci o să te tot alternez. Da’ unele idei le combin la nivel micro (într-un articol), altele macro (articolele-ntre ele).

    Cert e că mereu cei ce vor s-audă de ciorapii mei or să rămână tâmpiţi când văd socoteli ca mai sus… iar cei ce vin să soarbă din astea vor rămâne tâmpiţi să-mi citească toate inepţiile cu care v-am obişnuit.

    Da’ per ansamblu, o să-ncerc să fac Jeg. Nu să-l adaptez. 🙂 Pur şi simplu, în jurul acestor subiecte mi se-nvârte în perioada asta existenţa şi tot timpul am scris despre acolo unde am ajuns. 🙂

    Şi ăsta a fost şi, cum vezi, un “prima-dată” (nu zic că şi ultima, chiar nu ştiu). N-am mai dat curs niciodată la un “scrie depre asta”, prin simplul fapt că nu erau interesante cele ridicate. Astea-au fost. Aici îs. Despre asta scriu. 🙂

    (m-am întins iară ca o balegă, realizez)

  • Bune, edificatoare si multumitoare (nu doar pentru mine, sper) , edificatoare adaugiri.
    Pana faci Jeg ii tot la locul potrivit.

    p.s; pe partea de politic, cel putin pe mine, nu e nevoie sa (ma) convingi de nimic; stiu ce e de stiut si din punct de vedere personal, strict subiectiv, nu consider ca ai facut (faci) ceva “bad” cu Nastase .Cata vreme, pe vremea lui aveam politica externa si acum nu -furaciunile crescand exponential in ciuda promisiunilor portocalii, repetate, il prefer 😛

  • E bine că măcar ăia în afiş au scris cu diacritice 🙂 şi nu au folosit nici SH, TZ , etc. 🙂

    E bună ideea şi cu blogul lui Băse, să nu te iei după ăştia. Mişto articolu de azi.

  • Da, ambele au fost propuse în repetate rânduri şi m-am încăpăţânat, că nu-mi plăcea cum arată, da’ ok, se aprobă amândouă. Să vină doar Sorelul. Părerile tale decisive şi hotărâtoare. 🙂 La Năstase, pretenţii, socoteli? 😀

  • nu, Adrian e ok 🙂 e foarte dragut, pretentii? Nu, daca vreau termopane mi le cumpar, insa trebuie sa gasesc pe cine sa mi le monteze

  • Incep sa cred in legatura aia telepatica dintre noi :D, ca si eu tot despre blogosfera, bloguri, blogat, s-altele vroiam sa scriu astazi.

    What am I thinking now ?

Sociale