Ca unică referire la ieri, “1 iunie Ziua Națională Cristi Roman”, dintre toate reacțiile de găinaț ale unora pe care nu-i duce capu’ nici la o glumă, dăramite să-i pui în fața a ceva serios și dintre toți cei care nu s-au prins la ceva care până și lui Cristi Roman i s-a părut distractiv (și era despre el), doresc să vă arăt doar un singur specimen cu exemplu atașat. Unu’, drojdie, chirăie ca din gură de șarpe, citez: „Toti ne urmarim scopurile, asa ca le doresc tuturor celor care s-au semnat cu “Cristi Roman” un sincer IAPULA.” Mda. Păi, da’, băi, mototolule… și Cristi Roman s-a semnat Cristi Roman!
Vroiam să-ncepem cu un zâmbet (fie el și de greață), fiindcă sunt de părere că e mai mult de râs pe geoidul acesta în continuă rotație, decât de plâns. Deoarece este mai multă prostie, decât.
Decât orice altceva.
***
Tot citesc prin reviste din alea de visat cu ochii deschiși despre vestiții oameni de succes. Pen’că am un prieten care a inițiat câteva astfel de publicații, iar când mă duc să-i car chestii prin oraș cu trotineta pentru o sumă mult prea mică de bani, care abia-mi ajunge să-mi duc zilele, precum un hamal loial pe care el nu-l prețuiește (!) la justa-i valoare, da, Andrei? și mă pune să aștept de deasupra, mai răsfoiesc și eu….
Și, până acum, din câte ediții am văzut (toate două) cred că cel puțin toți dintre fruntașii pe diverse domenii in biznis, de zice de ei la gazetă, proclamă sus și tare despre cum cea mai mare împlinire a lor este copilul.
Piftom?! Copilul?… Da-da, copilul. Ăla micu?! Ăla, da, dânsul. Adică la oamenii ăștia trecuți prin focurile afacerilor, cu „suișuri și urcușuri”, căliți de cruzimea mercantilă a unei lumi lacome, cea mai mare realizare-i o progenitură? Păi, io, aici la câteva sute de trepte mai jos pe scara socială, cunosc cel puțin doi, care față de ăia din pozele lucioase o duc extrem de prost, da’ măcar niște anomalii de prunci or reușit să facă. Și din greșeală. Uitați-ne pe mine și frate-miu, de exemplu. Da’ ce să mai cred?!
***
Cum îi spune unui diminutiv mai mic? Că un augmentatoi știm cu toții cum arată…
***
Trecând-se, mai nou, de trendul în care își punea lumea poze la display, una mai fotoșopată decât cealaltă, în cea mai bună ipostază posibilă, obținută cu telefonu’ după 20 de încercări de pozare a instanței perfecte… s-a ajuns la a-și publica oamenii imagini în care arată absolut grotesc. Și nu intenționat, într-o încercare ghidușă de glumă. Că așa, din convingere căci ce aspectuos au reieșit. Am cel puțin 5 în listă pe care i-am văzut doar azi cu niște alegeri ce făceau până și calculatorul să meargă mai greu. Motiv pentru care eu nu mă am pe mine-n lista de messenger, ca alții (laolaltă cu faptul că eu știu când sunt online și nu-mi trebuie confirmare de la mine însumi, prin prezență).
***
Și ieri, când îmi tăiam unghiile de la picioare și le colectam pe touch-pad ca să nu se-mprăștie, deoarece eu țin la igienă… (glumesc!)… (erau unghiile de la mâini)… am început să concep situația asta a noastră umană. Mă rog, a câtorva dintre noi, pentru că dacă alții avem pur și simplu un nume asigurat printr-un botez religios, este doar din pricina faptului că nu avusesem până în acel moment încă îndeajuns timp sau destulă formă cât să se evidențieze trăsăturile animalice.
Am remarcat, deci, că toată ziua nu facem altceva decât să ne târâm disperați de la o înfulecare la alta. Să înfundăm în noi cât putem, cât este și, în definitiv, cât se poate. Uneori un pic mai mult. Ca apoi să nu știm cum să dăm jos. Să ne sistăm orice activitate, ca să băgăm într-o gaură. După nu mult timp, să ne oprim iar, ca să scoatem pe alta ce tocmai am introdus. Faza intermediară fiind doar un proces stresant de circulație între două chestii total opuse, care nu se elimină, ba mai mult – se întrețin reciproc. Căutăm ceva să muncim, ca să nu știm apoi cum să scăpăm mai repede. Intrăm la o facultate, ca în secunda doi să începem să isterizăm până ieșim. Să ne căutăm fiecare o jumătate, ca să nu mai știm cum s-o schimbăm – în cel mai bun caz, dacă n-o alternăm cu altele. Să ne înmulțim ca să nu mai știm cum să ne pasăm apoi unul altuia produsul. Să „abia așteptăm”, ca să nu mai știm cum „să treacă”.
***
Ați încercat vreodată să mergeți la frizerie și să comandați un „tuns zero” și-un „spălat păr”, consecutive, în această ordine?
***
Bip.
Baa, vezi ca e out of focus ceasu ala
@neticsandri
vezi ca e out of topic cacatu tau de comentariu. daca tot nu stii cum sa valorifici primul comentariu atunci de ce te bagi?
balegă
ÎNTREBARE:
– Cum e “balegă” la plural?
RĂSPUNS:
– Multi-Darius
Si incepi postul prin atac la persoana. Nu-i frumos, dar merge daca vrei feedback.
Pe urma trendul cu poza e de cand s-a facut netul(ca sa nu zic haul). Nu inteleg de critici bietii oameni care vor sa fie admirati daca nu in real life macar internautic cu brushuri. E adevarat ca uneori iti iei teapa cand o intalnesti pe fata visurilor tale si descoperi ca nu e ce cautai. E enervant, dar treci mai departe.
Da, unii ne taram in genunchi, altii in picioare. Dar toti tre sa mancam, kkm..sunt chiar nevoi primordiale(vezi piramida lui Maslow-prima lectie de economie). Cat despre chestiile care nu ne plac…gen facultatea. Cred ca intervine rutina sa mergi la cursuri/sa nu mergi la cursuri, sa cersesti seminarii, proiecte, sa platesti sa ti le faca altii. Pe langa rutina mai e si posibilitatea adrenalinei ca n-o s-o termini. Asa si cu jobul…urasc jobul atat de mult…dar daca ma da afara?..mai bine sa plec eu.
Generalizezi, dar imi place, sper sa nu imi fi irosit cuvintele in rutina blogosferei…cum o fac de obicei.
Cine ne asculta cu adevarat? Cui ii pasa intr-adevar ce gandim?
Ina… pot să-ţi zic Ina? 😀 Am început postu’ aşa deoarece mă crăcănam pe eu de râs şi mă gândeam că odată cu acest “nou început” să aduc încheiere subiectului, deşi-s convins că nu le-o trecut la oameni.
Şi de ceas nu zici nimica? “Ceasu’-i miezu’!”, vorba lu’ o don’şoară respectabilă. Văz că-n comentariu te-ai referit procedural la fiecare bucăţică din articol, cum ar trebui să facă oricare şi toţi cititorii respectabili care vor să contribuie, hehe. Luaţi exemplu de la fată! Da’ să nu remarci câta ceasu’?!
Şi Neticse… lasă-mă că mi-am rupt ochiu’ încercând să fac poza din poziţia aia, era aparatu’ lu’ frate-miu (da! acela cu care face pozele pe DG – uoau!), iar cu tot cu obiectivu’ ăla tembel, pardon, profesionist, nu reuşeam să produc o imagine normală, cu un ceas, pe-o mână. Şi era pus pe auto, ca la proşti, adică eu.
Eu cred ca tu de fapt ai incercat sa reproduci sigla de la Mercedes, doar ca ti-a iesit ceva mai inclinata (probabil ca arata ok daca te uitai la ea in lungu’ mainii)…
😀
Darius = balega de cal :)))
Ce jurnalist mare aiaiai:))
hahaha…ti-ai rupt uachiu! hahaha…
Ti-ai inchipuit vreodata cum arata nimicul? Si nu, nu e negru. Nimic nimic.
Ăăă… Alb, aşa-i? Nu! Stai că ştiu!… Alb?
Aromane, si eu te iubesc :*:*
la faza cu frizerul. presupun că atunci când şi-or da seama că nu ai păr in cap o să te caute pe la puţoi sau puţulică, dacă văd că nici acolo nu ai, or să te caute pe mâini, pe picioare şi peste tot. dacă nu ai păr pe nicăieri o să te injure de toţi perii mă-tii şi o să te ejecteze de pe scaun.
ceasul e formidabil.
Saracutul de tine… Sincer, doar tu nu te-ai prins la faza aia cu “iapula”. Chestia era dedicata doar robotilor care se semnau cu “Cristi Roman”, nu persoanei respective… Am vorbit inainte cu Cristi si i-am cerut ceva dupa care l-as putea identifica pe blog, in caz ca lasa un comentariu.
Hai noapte buna, pui mic si rau de comunist!
Care nu s-a prins, dragă, eşti tu. Desigur că tu INTENŢIONAI să te referi la Cristi, cam până în punctul în care ai dat rău cu mucii-n fasole, pe motiv că nu te ştii exprima.
Marş la-nvăţat.
eu sunt deacord ca ceasul e baza acolo ;)) frumos tare . nu-l vinzi ? 😛
Nu videm doamnă. Cum zicea Fillip, de mai sus, este formidabil. Deci, implicit, trebuieşte să-mi aparţină şi nu există alt scenariu.
trist
Critică constructivă: Ai belit pula, o să-ţi ia Drojdie (hai, clickuiţi nebunilor că nu mere!!!) linkul de pe Râd-de-Voi.
Mai încolo n-am cetit.
Nu e alb ma, e nimic nimic. Deci, nici culoare. 😀
Auzi, Darius? Incep sa cred ca tot tu ai scris si organizat toate reactiile “anti” ziua Cristi Roman…pentru ceva scopuri malefice, masonice, alea, alea. Personale, zic.
Fiindca nu pot sa cred ca oamenii nu mai au simtul umorului.
Bai, voi toti astia seriosii: noi aia care am participat, ne-am distrat si am ras, cu Cristi printre noi! voi v-ati urzicat degeaba™(TM-GK) si ati scrasnit in bezna!
Stati acri, bai! Ca va sta bine!
Da’ aia cu eşti degeaba nu ştiu de ce am eu impresia că am folosit-o pe jeg demult, în acest sens Goagele a furat-o cu nesimţire. Vom clarifica! Ha! Şi ne vom certa ca Apo cu Vis (sper).
Mai ai cartela Cosmo ?
RECLAMĂ: http://www.gmail.com
Vasile… Ai greşit Internetu’? 🙂
Aha . Deci o ai . Stai ca dau un bip.
@Darius: Uite-asa, ca sa nu avem vorbe…
Degeaba™™(TM-GK;TM-JEG)
Si in caz ca mai vine altcineva… “Degeaba™™™™™™™™™…”
Ai vrea sa te certi tu ca aia doi…tu nu poti!
la faza cu nimicul, daca stam sa analizam, raman la parerea ca nimicul are culoarea neagra! de ce? sa analizam putin stiintific: cu totii am auzit de gaurile de vierme, a caror camp gravitational e atat de puternic incat nici lumina nu scapa => gauri NEGRE! deci, pentru ca ceva sa capete culoare este nevoie de lumina. acu’: ceva fara lumina = negru, nimic cu/fara lumina = negru! uita-te la universul nemarginit 8-> … cat de negru’ e … si lumina berechet…da’ e … nimic!
gata :D….m-am distrat destul, v-am impartasit din cunostintele mele astronomice (adica despre astronomie) … si nu va mai zic nimic ;))
@Darius: cu virgula cheful ala “jeg” ce se mai aude? nika, nika? 😕
Da’ nici alb, nici negru, dacă întrebi un expert, nu sunt culori. Ha!
(Se aude, se aude…)
ceas cu Michi????? uai ce-ti face Pamfil!!!!!
“… o cantitate de aproximativ 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de sperma”
si poti “da lovitura” numai cu unul singur (spermatozoid ). Deci o sana de unul la…..cateva sute de milioane. Acuma intelegi de ce e cea mai mare realizare????
Eheeei. Acum pricep. :)) Că ei ar fi cam… aşa… mai ne-cu-capabilităţi. Buuun. Ştim şi asta despre bogătani.
sansa……pardon. da’ m-am facut inteleasa, nuuuuu?
Te-ai, te-ai. 😀
eu cer de obicei “un tuns in scari”. da’ am dat numa’ peste coafeze de treaba. si-o dat ochii peste cap, si m-o tuns in coafor (totusi).
Io când m-am dus cred că peultima dată era o tanti care mi-o povestit toată antologia frizeritului, de la geneză şi până-n prezent, condimentat cu toate tehnicile tunsului, despre cum nu merge să te ude pe cap pentru lamă, că dup-aia nu prinde maşina ş.a.m.d.
norocosule. eu dau numa’ peste barfitoare. cum sa-mi imbogatesc cultura generala???
intreb aici, ca pe blogul ei se pare ca nu prea mai intra Fana. am vazut-o aseara zimbindu-i unui avion (sper ca n-am confundat-o. dar…zimbea unui avion. numa’ ea putea fi, asa-i?). noua de ce nu ne mai aduce zimbete????
si cu poza mea ce se mai aude?? ce zice Dacian? ca plecati in vacante si ramin fara frumusete de imagine.
Se aude! Ce vacanţa taichii draculi? Că-i abia începutu’ sesiunii.
se aude cum se aude…si de chef. Dacianeeeee, cum pot vorbi cu tine direct????
Nu poţi, ţi-este interzis. Ha!
(Poţi, dacă ai catadicsi a folosi messengeru’… Uă! Oricum, acuma s-o dus pân’ la Trilulilu, nu-i vreme, vine mai târziu… Da’ o zis că-mi face poza în format frumos, să ţi-o deu, isterică.)
“glumesc, erau de la maini”. toate bune si frumoase pana acolo.
constructive criticism: if you cant find anything funny to put in ze blog, just leave a blank
in rest is multumit, mi-ai ocupat alea 10 minute in care nu aveam ce face la sala de net pana ma intalnesc la cafei.
buna treaba.
Mno. Deci fu bine sau fu rău? 😀