Jegzultatele jegferendumului ș.a.

Am decis să închei votarea pentru poll-urile din articolul precedent, în care intenția era să se dispute corect și deschis, nu să se fugă prin net caffé-uri cu gânduri de fraudare, dacă Dacian mai are voie să fie cu „aia” cu care îi, iar dacă Eta, personajul cetățenesc cunoscut cu ocazia filmării imnului Jeg, ar fi firesc să se-mpreuneze cu mine.

Începând cu ce-i mai important...

… aflați că un număr covârșitor de 94 de persoane au votat în unanimitate pentru acordarea unei șanse Etei în vederea bronzării trupului ei de la aura mea divină, ceea ce am și făcut.

Dacă vreți să știți mai multe despre dânsa, iacătă: Margareta este o fostă neo-pocăită băimăreancă, actual masterandă la Cluj-Napoca, cu recente afinități pediste, partid ale cărui orientări le degustă, inscriindu-se-n el de câteva zile, câh! Combinația perfectă. Din nefericire pentru preferințele mele, nu este și unguroiacă, precum era din așteptat din numele ei complet (care nu vă interesează). Dar, precum eu am un suflet larg și un stomac și mai larg, o voi accepta pe Eta așa cum este dânsa și-o voi lăsa deocamdată să încerce să mă obțină, chiar dacă ea nu știe deocamdată că vrea. Să înceapă competiția!

Totuși, ca să vă faceți o imagine provizorie despre cum decurge relația mea cu dumneaei, am colecționat o serie cuprinzătoare de 3 replici definitorii, de pe durata primei noastre zile de tratative sentimentale:

• “Îmbracă-te că-i frig!“
• “Spală-te pe mâini…“
• “De ce nu ți-ai mâncat de aici morcovii?“

Observați astfel căci cel puțin din punctele de vedere ale sănătății și halelii, ședem bine. Când replicile vor ajunge la „Mai jos!”, fiți convinși că nu veți mai afla concret, dar voi da de înțeles prin tot felul de glumițe insipide.

Referitor la Moaflesin și prietena lui…

Lupta a fost strânsă și știm cu toții câte răsturnări dramatice de situație au existat, tragedii și leșinuri. Voi opri această șaradă ce-a luat o turnură nedreaptă, în ciuda țelului nobil ce s-a pierdut în tertipuri electorale, mașinării mâșave și mișculații perfide, pentru a nu pune în pericol poate chiar viețile unora mai sensibili, față de care cei doi implicați în acest cuplu mizer, Dacian și aia, nu au pic de considerațiune.

Deși am vrut să anulez rezultatele (56% pro relație, 44% contra-pro, 156 de voturi totale) din lipsă de cvorum, pe motiv că Jegul este un website contemporan de societate redactat în limba maternă românească, deci se adresează întregului popor din țară și diasporă, din care nu s-a prezentat 9 milioane + 1 la votare, am ales în final, tot din sufletul meu larg și stomacul mai dihai, să le fac nevolnicilor iubăreți o concesie de nu mai mult de două săptămâni, în care „aia” să binevoiască să umple măcar una dintre recipientele exprimate anterior. Sufletul nu poate. Deci rămâne unul.

***

Bun, deci…

Nu vi se pare că pozele pentru acte (buletin, pașaport etc.) trebuie făcute în cele mai improprii poziții sau contexte simulative? Adică în poză n-ai voie să porți ochelari de soare, bandană, freză de punker, nimic, este interzis orice ar putea fi… CARACTERISTIC. Adică tre’ să fi un om, Adamidal, nomal, fără adaosuri. Doar tu, în blank. N-ar fi mai util să vii cu basca ta preferată sau, nu știu, cum arăți de obicei?! Deoarece nu vrei să ai probleme la vamă, că porți ochelari de soare, nu-i așa? Pentru că atunci tre’ să fii recunoscut. În condițiuni „de obicei”! Nu când ești smirnă lângă un zid, cu ochii semi-închiși.

Poate-s io tâmpit, da’, în plus, ideea de a te prezenta la poză în varianta ta de bază… ăăă, asta nu dă potențialilor infractori posibilitatea de variațiune? Adică a fi chel, fără nici un specific, totul fad, nu-i cam cam o „pânză albă” pentru deghizări?

„Tu! Vino aici, îndreaptă, arată cât mai normal posibil. Nu zâmbi! S-ar putea să ți se asocieze imaginea cu cum arăți în viața reală!”

***

Și dacă tot vorbim de anexe, în general din sfera modei, ați remarcat că nu mai poți purta practic nimic fără acel ceva să fie o formă de declarație socială, pe care nu ești conștient că o semnezi? Spre exemplu, eu am o șapcă de la prietenul meu și partenerul Budorel. Când a fost făcută, nu cred că s-a gândit croitorul la o descriere mai complexă decât faptul că ar fi verde. Totuși, în timpurile noastre, tind să cred că nu i-a dat prin gând săracului om că, dac-o port cu fața, înseamnă că simpatizez cu comuniștii. Dacă o port întoarsă, în mod logic îs fan trupa Simplu.

Nu mai pot purta converși, din firescul de a fi comozi și ieftini. Nu mai pot purta părul lung, fără să fiu artist sau roacăr, la fel cum nu mai pot purta părul scurt, că-s huligan, iar dacă mă bate norocu’ să am și un șnur roșu la mine, risc să mă salte poliția pentru manifeste neo-naziste. E drept, nu m-am trezit niciodată purtând două perechi de șireturi groase colorate diferite și să mă minunez că ies în evidență, nu am părul vopsit argintiu, ceea ce ar trebui să intre sub incidența legilor împotriva ambuteiajelor din traficul urban, dar, nu vă supărați, dacă-mi iau și eu un tricou pe care nu scrie nimica, mă lăsați vor rog să umblu pe stradă fără să am parte de supoziții, a ce-aș vrea să exprim?! Cine știe, poate mesajul meu nu e mai complex de „mi-e frig la sfârcuri”?. Mulțumesc anticipat.

***

De ceva zile am fost scos la masă de organizatoare pupată de la ClujBlogFest. Ceea ce denotă două chestiunii decisive: 1. SCORE! 2. Organizatorii mă plătesc pe mine să câștig, nu invers. Bun, m-o dus de-am mâncat Big Tasty, de la un fast-food internațional unde tăte chestiile mici îs „big”, pentru ei. Și, este precum a zis Apo, nu precum a zis Andrei: acel produs suge cu două guri, este uics! și duhnea deja a stricat când l-am scos din cutiuță. (Da, desigur că l-am mâncat.)

Da’ alt lucru ce nu mi s-a întâmplat vreodată este că lângă noi s-au așezat o ciurdă de pirande din alea cu poale sclipitoare, baticuri, sacoșe, soți căldărari, copchii, tăt tacâmu’ și miroseau… surprinzător de flagrant a detergent.

***

Alianța (de data asta) N.U.

Ieri, mergând la Eta, în scopul de a îngurgita produse alimentare, rulam pe Eroilor, grabă-mare, cu trotineta. Strângând în mâini ghidonul, astfel încât să nu fiu proiectat în meclă la fieșce dală mișcată din pavajul profesional executat pe trotuarele cu pricina, nu aș spune excesiv de repede, dar prinsesem în jurul a 45.000 de km/h, în momentul în care o – cum să formulez? – cretină, cre’că de la P.D. (normal) mi-a sărit jovial înainte, cu un… fluturaș. Adică eu trebuia să dau drumul parașutei de frânare, să mă ejectez din bolid, să opresc prompt, încerc să evit ariile populate de bătrânei ce-ar putea avea de suferit de pe urma rămășițelor-proiectil cauzate de prăbușire și să mă prefac cel puțin la fel de interesat cum sunt în majoritatea ipostazelor în care primesc hârtie de aruncat. Din acest motiv – și nu din acela că până acum vroiam haos politic, ca să nu mă plictisesc – voi vota cu DA (sau cu NU, că nu mai pricep, “nu” în pro-Băse, “da” îi anti-pro-contra… habar n-am), da’ oricum PENTRU demiterea băsianică.

***

Cine tata naibii trimite mass: „Care veniți sâmbătă la Petroșani?”

***

Îmi poate explica cineva de ce tanti aia de la Biblioteca Central Universitară, de aduce cărțile și fișele, e îmbrăcată ca o laborantă de la spital? Are până și papuci din ăia medicali. Dacă i-ar fi fost și un stetoscop înfășurat în juru’ gâtului, scoteam vena.

***