Din generozitatea mea de-o infinitate nefirească, specifică doar unei ființe divine precum sunt, am avut bunul-simț caracteristic să nu scriu altceva nou până nu mi s-a urcat de tot la cap că sunt supremul în orice, moment în care să pot trece la acest articol, care ajunge și el a fi, la rândul lui, pe bună dreptate, genericul și mult anticipatul “următorul”, ca oricare altul înaintea lui, înainte chiar de-a fi prezentul, ca să ne amintim mai târziu de el drept trecutul.
Vom trece acum peste această alambicată frază incipientă de încărcătură de-a dreptul electrizantă, menită nu neapărat să mă lipsească instant de jumătate dintre vizitatorii și noii mei prieteni, veniți adulmecându-mă după băneii câștigați la concurs, ci să-i facă pe cei vechi să conștientizeze că, deși „m-am umplut de bani” (cam cât să mănânc struguri de la aprozar, nu din piață, ca plebea, struguri care nu-mi plac, deci m-am scos; nu știu de ce-am zis neapărat “struguri”, că puteam alege orice, că-mi scriu blogu’ singur, ca Năstase, da?), tot nu pupați vreo lețcaie dintre ei, banii, că strugurii se măsoară-n boabe. Ba mai mult, încă tre’ să mai strâng vreo 200 de biștărei pe lângă cei 2000 ce mi i-am însușit, pentru a-mi procura ceea ce va deveni noul Laptopiseț al Transilvaniei, un calculatoriul Măr, ce poate fi dus la muncile câmpului, fără să îi intre musai mațu’-n perete. Scop în care s-a afiliat deja cititorul meu preferat (din motivul foarte pertinent căci cacă o parte din banu’ care-mi mai lipsește), Andrei Crivăț, care, spre deosebire de alții, când n-am nimica, îmi dă, iar când am, îmi MAI dă.
***
Pe meteorologu’ de serviciu, care vorbea azi la televizor cu Măria despre secetă, îl cheamă Dumitru Baltă.
***
Buuun. Dar revenind, doresc să povestim nițelaș despre cum scrie Năstase, că asta așteptați. Ah, și să vă zic pe scurt cum ne-am întâlnit: Într-un birou; sfârșit. Știu că mi-am pus obrazu’ pentru el în blogosferă, c-o să se ție de treabă și jur că o să-l învăț cât de repede posibil să nu mai pună spații înainte de semnele de punctuație. În rest, n-am nici o obiecție. Decât că posturile de-nceput nu-s cele mai bune. Da’ și-a revenit apoi. Și se-ndreaptă spre o scriitura a la Jurnalul. Și tantiile fermecătoarele don’șoare de la cabinet o mai buctează cu mărimea pozelor. Și chirăie cetitorii lu’ blogu’ Năstase că le șterg comentariile, după ce ei zic cu “pulă” și “pizdă”, ca în codru, unde nu se găsesc în momentul acelor vorbe aspre. Dacă cineva mai are nelămuriri că de ce nu-i apar imprecațiile la Năstase pe blog, să vie la mine, că-l rezolv. „This is Sparta, mâncațaș!”, da? Am povestit destul, pentru gusturile voastre?
***
Dacian: “Să nu-ți iei Apple, Darius, că nici Paint nu are.”
***
Fabula politica
– știu că tre’ să fie cu animale, da’ eu și frate-miu ne-ncadrăm –
Când eram mic (apropo de Năstase și Apple, desigur – ?!) mă jucam Prince of Persia. Ăla, prima ediție. (Să vezi câta proștii citesc chestia asta până la sfârșit, urmând o anecdotică subversivă ce să reiasă la final!). Asta era la puțin timp după ’89, ca să vă țin încă interesați. (Până la sfârșit o să vă lămuresc prin exemple analogice cam cum e cu „loviluția”, promit.) Problema era pe atunci, când jucam eu Prince of Persia, mic fiind – precum relatam mai sus, dacă ați fi fost atenți – exista în universul meu doar un singur calculator – să-i zicem Ciolanul, anume cel de la mamă-mea la agenție (de turism, repet), să-i zicem România. Acolo mergeam, introduceam floppy disk de ăla ca de vinil – să-i zicem nivelul nostru conceptual pe atunci și jucam cu amicul meu frate, să-i zicem Moafle. Dat fiind că n-aveam răbdare să jucăm pe rând (remarcați deja asemănările cu ăia de se dau la oraș cu mașinile pe banii noștri?), fiind incapabili să stabilim un sistem de alternare ”per vieți”, vrând să adoptăm fiecare pentru sine, din interes, cel „per timp”, setat deja de către joc, adică de 60 de minute, am ajuns la consensul (vezi, fă, lume politică, ce proastă ești?) să jucăm deodată. O altă problemă cu care m-am confruntat era că eu, mititelul, aveam voie să apăs doar pe tasta shift, care avea rolul general să nu facă nimic, decât în punctele importante din joc, momente în care n-aveam voie să o folosesc. Pricepeți?
Deci, în mare parte, este o onoare simbolică faptul că eu aveam voie să țin mâna pe-un element foarte puternic, chiar decisiv, aș zice, din decursul vieții eroului din joc, dar să iau laba imediat ce acea situație ar fi avut vreo relevanță. Puncte în care era monopol de-al lui Dacian.
Soarta – că așa e lumea, mă copchii, după cum ni-i scris pe blog – face ca într-un punct de răscruce al acțiunii din joc apăsarea acelui buton să fie vitală, această clipă de-ncercare suprapunându-se perfect cu una dintre ipostazele-n care eu n-aveam voie nici să mă apropriu de tastatură, să nu stric ceva.
Atunci, dragii mei, a fost începutul carierei mele de mic întreprinzător.
(Povestire în ramă: În Prince of Persia, pe la nivelul 6, tre’ să sari peste o groapă mare. Singura modalitată de a o cuprinde cu avânt e dacă la sfârșit te prinzi de lespedea de pe partea cealaltă. Altfel cazi în gol și mori și pierzi toată vacanța de vară fără să-ți dai seama ce tre’ să faci. Ghiciți ce tastă este utilizată în Prince of Persia, pentru a accesa funcția de „prindere de lespedea de după groapa mare”?)
Cu o hotărâre ce m-a surprins și pe mine, m-am îndreptat întins spre tastatură. Fratele meu, care era deja în săritură, pe care-o încercase zile-n șir, eșuând dramatic, trupul prințului sfărmându-se precum o insectă de fundul hăului, deja observase cu coada ochiului teribila-mi îndrăzneală. Bătându-mă cu două mâini cu el, am reușit, cu a treia, să apăs magica tastă.
Când praful se lăsase, degetul meu era încă încleștat, iar prințul, triumfător, stătea atârnând în siguranță, deasupra prăpastiei.
Morala: România are shift, când va tre’i să sărim? Și, dacă da, pe cine căcat avem să-l apese?
Oare ce le-ar plăcea mai mult la BAC, la română-scris: Ion Heliade Rădulescu sau Mihaela Bănică Rădulescu? Să le pice, zic. Dacă mă-nțelegeți. Și din aceeași sferă, m-a-ntrebat un băiat recent ce-i aia „poezie epică”. I-am zis bine că-i un fel de proză lirică?
***
Iar dânsul este nea Dan. Și mi-a devenit tare drag, încât îi voi spune chiar “domnul nea Dan”. (Care nu-l știați până acum – printre care și eu – aflați că face și el p-acolo o treabă la Jurnalul Național, pântr-un birou, p-undeva…)
Și dânsul este iară Ciutacul, (încă, doar nu s-o fi prăpădit); ia în ce condiții vitrege lucră, vai de famelia lui…
M-ai rupt – da’, rau, nu asa ! – cu shiftu’ si intrebarea de i-ai anexat-o !
M-ai facut sa zambesc cu trotinetaru’ chit ca, undeva in background, se vede ca lucra la Jurnalu’: altfel n-ar avea domnul tau bani de ashe o scula profesionala 🙂
Ma bucur ca, in diversele divergente pe suport wordpress, te implici doar din plictiseala, prea multa caldura si mai ales fara sa uiti argumentatsia :”Pentru scriitura civilizată şi capacitatea de a mobiliza energiile sociale prin intervenţie individuală”. Mare lucru civilizatia 😛
Si cand te mai intreaba, zi-le ca tocmai s-a incheiat a 9 a editie la respectivul concurs. Si-s mii de link-uri in gadget-urile alea de le zice gugãleuri
Faza cu porumbieii n-am inteles-o chiar integral. Is tot din familia lui sau ii plateste Jurnalu’ ?
Multumesc anticipat.
da’ frate… Românica are şift. Numai că nu e chiar sub entăr.
Ehehehe. Tare, Flavie!
Lupe albe… Trotineta e a mea… I-am dat-o şi dumnealui, că-i sclipeau ochii. 🙂 Porumbeii erau cazaţi acolo şi ei, bieţii. Păzeau “clima”.
Si porumbeii ? Ti-am lutsumit dejaba ?
Răspuns cu after-edit, că uitasem. Vezi deasupra-n comentariu.
Ai ramas in urma cu novelele.
Ze zice “aere conditionate”. E next levelul climei bizonice si-i tare drag neguss-ului caruia altii ii zic piticu.
Habar n-am de ce. Lui de de shobolani ii frica 😛
Bah ce incisivi galbeni are si Ciutacu, cred ca l-a cam certat Mircea Badea umpic….
bine ca esti tu destept. pupincurist? [intrebare simpla-raspuns simplu] 🙂
Auzi, daca nu’l determini si pe Colonelu’… asta, pe Costel… ptiu, drace!
Pe nea Dan, domnu’ nea Dan, pardon!
Sa revin: daca nu il convingi si pe domnu’ cu trotineta sa-si faca blog, tot degeaba. Ar avea ce povesti, nu? Oho, ar avea!
Se poate să-l conving. Hmmm. Au’, domnule nea Dane, dacă ţi-s aşe draaag… 😀
Ba tu te mutasi in Bucale ? Sau inca traiesti din pozili facute cand ai venit ?
P.S. Ne zici si tu “varianta ta” la povetirea “cojmarului” de la Iasi ?
artistu, da’ cam ce varianta ai vrea tu ?
Cojmaru se duce catre 30 de ani, Jegu e mult mai mic. Nu ti se pare ca trebuia sa aiba mai multa minte in rezolvarea anumitor probleme,- daca ele existau- cu “pusthiul” Darius, ACOLO, ATUNCI si nicidecum DUPA, ascuns dupa un monitor ?
Artiste – nu, stai liniştit, n-apuci de alea pe aici. La Iaşi a fost o distracţie faină. S-a terminat noaptea târziu, deşi noi eram rupţi de oboseală de la început. Şi toţi s-au dus fericiţi acasă. Problema lu’ Vis şi-a inventat-o singur, abia când noi eram deja toţi în oraşele noastre. (Apropo, filmarea ce-a pus-o el a fost făcută în prima oră de-ntâlnire – foarte compromiţător, ce să-ţi povestesc… În următoarele 9 ore el încă nu-şi dăduse seama că are ceva personal cu mine, în timp ce bea şi mânca alăturea, iar apoi a vrut să ia beiutura ce tre’ia să rămână la gazdă.) Da’ nu intenţionez să-mi spurc Jegu’, ca să zic aşa, cu închipuirile sale. Lasă-l agită-se acolo, la el. Să bage filme peste tot, despre cum mă ignoră. 😀
Mno, vezi, artiste ? 🙂
Ca la nunta, fratzica; mancam, bem, ne veselim. Si la urma, iasa babele pe la porti si incep melodia preferata: ba ca rachiul a fost slab, ba ca vinul a fost botezat si portziile de friptura prea mici ori piure-ul rece. Ca sa nu mai zici si de faptul ca nu au dat nimic de mancat si de beut la pachet.
La noi, la Sibiu e altfel, cu totul altfel ca-n Moldova.
“- Ai fost la nunta?
– Da.Am mancat si-am baut pe viata si pe moarte.
– Si s-or batut o tzara ?
– Da. S-or si batut.
– Mno, atunci insamna ca o fo’ fain.”
Mno , ai nimerit-o cu proza lirica.. numa ca nu aia mi-a picat la BAC 😛 .. am luat 10 oricum … Traiasca Lovinescu !
[…] Groza cel mare, a.k.a. Jeg , s’ar putea sa isi puie’n cap sa’l faca […]
n-am reusit sa citesc toate randurile ca-s pe rapid si sunt si la bac, dar am inteles ca lucrezi, sau urmeaza sa lucrezi la Jurnal. 🙂
Ai înţeles greşit. 😀
@whitewolf: ahaaa… deci asa ii la nunta la ardeleni ! No mersi fain, ca numa’ ce am o nunta de ardeleni intr-o nunta si sa ma pregatesc ! (Glumesc evident, nu-mi sariti in cap)
@jeg – mersi de raspunsul clar si concis. Deci e clar ca baiatul are o problema. Oare miroase a narcisism ? :))
P.S. Si totusi eu sper ca postul ala de “televiziune” sa treaca la lucruri mai serioase, pentru ca bloggingul “vizual” e o idee buna de tot si s-ar putea sa fie viitorul… Zic si io ca omu’ !
Aia am zis şi io, duc de râpă o idee ce pentru .ro poate fi bună. Parcă vor să facă un Ciao Darwin penibil din ea.
@WhiteWolf – cum ma, nu cu tine ma injuram cand ziceam ca ala n-are minte, si tu ziceai ca eu sunt prost ?
@Darius – pai e nevoie de cineva cu experienta la apasat taste Shift. No, stii pe cineva ?
@artistu’ – da ma, sebica miroase.
Mă da mai dă-o încolo dracului de treabă că atâta tăt îl pui pe Ciutacu pe Jeg. Eu zic să-l pui direct la “Eu” (de data asta nu de mine fiind vorba) şi am încheiat socotelile. Că aşa mă râcâie la pixeli când îmi văd LCD-ul ocupat 80% cu Ciutacu. Şi vezi că ideea articulării numelor a apărut şi pe CCP, mai demult (că tot ziceai de plagiat subiecte).
Ahahahahaha. Adică eu am luat de la tine articulatu’ numelui? Blehehe. Băăă, “io am trei ani de blogging”, băi. 🙂 Iaca citeşte tu Vechiul Jestament, plecat şi smerit.
Ce tare ar fi să mă scot acuma. Mă, vezi că te privez de Olivia dacă mai faci declaraţii din-acestea.
Poa’ te privez io de Olivia, dacă mai fac (TOT IO) declaraţii de astea. 😀
Ţi-o răspuns la telefon până la urmă?
@Sobolan Mort, vezi ca te hiperventilezi nene; urmeaza cat mai strict avertizarile t.v. vis-a-vis de codu’ galben, da?
N-ai cum te injura cu mine; deocamdata nu stapanesti suficiente cuvinte
@artistu, Party’ n Transilvania sa fie si totu-i ok 🙂
@WhiteWolf, iar vrei sa-ti demonstrez ca esti prost, nu ti-a ajuns de fiecare data ? Sau limbile in locul umed, cald si intunecos date lui Sebica ti-au afectat si memoria (ca de inteligenta nu poate fi vorba) ?
Hai ca ma opresc, ca n-am de gand sa poluez blogul lui Darius pentru o dejectie ca tine.
Nu că ne certăm, că vă ia mama şi tata dracu’…
@Sobolan Mort, nu-mi plac nici exagerarile si nici atacurile la persoana in locul dezbaterilor pe marginea subiectului sau a ideilor; fie ele principale, fie ele adiacente. Dar pentru ca tot ai pomenit, probabil ca oricine, dupa bunul plac la propriei imaginatii ma poate acuza, oricand, de orice. Numai de limbi in – indiferent ce – locuri nu.
Nu suport, impresiile (indiferent din partea cui sunt emise), nu prea ma alatur cu moftangii, sicofanti si redundanti. Nici semidoctii nu ii prea suport.
VisUrat ca si Arhi au bloguri proprii. La fel si eu. Daca pe locatiile amintite tu gasesti diverse limbi date stiu eu cui, ai o problema de perceptie si procesare.Pe simplul motiv ca, mai ales, impresiile le sanctionez. Daca ai alt gen de informatii, hai sa le discutam . Cu si despre Romania, da ? – despre India nu am suficiente informatii la zi.
Daca vrei doar sa ne facem prosti unul pe altul, e un joc care nu ma pasioneaza.
Reciteste mesajele tale, reciteste-le si pe ale mele; daca o faci fara resentimente, poti constata ca nu eu sunt cel care a initiat vreun atac la persoana si nici nu am emis impresii alaturi de persoana ta. Daca ai sa dormi mai linistit la noapte considerandu-ma dejectie, be my guest.
Daca, insa, vrei sa devii un om mai fericit, incearca sa inveti ca a te ascunde dupa un monitor si a arunca cu noroi in altii nu te transforma , automat, intr-o autoritate.
Deci după ce Andrei mi-a destăinuit azi că vă apreciază, v-aţi apucat să vă certaţi… ca animalele, să zic aşa, bă, lupe şi bă, şobolane.
@Whitewolf,
Ma bucur ca acum esti dispus la dezbateri si comentarii. Poate din cauza ca aici nimeni nu poti folosi arma (penibila) a stergerii comentariilor, precum pe blogul mai sus mentionatului Sebica.
Hai sa-ti fac un scurt exercitiu de logica elementara. Eu iti zic ca dai limbi, si tu imi zici ca “nimeni nu ma poate acuza ca dau limbi in locuri”. Putin ilogic ? . Si hai sa iti mai fac unul : “…ai o problema de perceptie, pentru ca eu nu fac asa”. Argument redundant (doar nu o sa imi zici ca ai folosit un cuvant fara sa stii ce inseamna, nu ?) sau ciclic, stii ce inseamna ?
Cat despre aruncatul cu noroi, cu JEG n-am avut niciodata nici o problema, desi il citesc de ceva timp. Cu Andaa, la fel. Si inca vreo x blogari mai putin cunoscuti. Dar cand vad aberatii, le sanctionez, in felul meu mai mult sau mai putin colorat.
Cu Romania si India, te-ai gandit ca nu poti lasa fraza in aer si trebuie sa o termini cumva. E bine ca imi citesti blogul, si te mai astept.
Ah, cat despre “poti constata ca nu eu sunt cel care a initiat vreun atac la persoana si nici nu am emis impresii alaturi de persoana ta”, iti recomand commentul tau de aici – http://visurat.ro/2007/02/14/taran-la-oras/ . Si daca ma chinui, mai gasesc niste exemple.
Macar asuma-ti parerile si nu mai poza in inger alb si nevinovat, “caruia nu-i plac atacurile la persoana” si “nu arunCA CU noroi”, ca nu convingi pe nimeni.
Cat despre monitor, probabil tu nu scrii de dupa un dulap. Dar vorba aia, problema de perceptie. Nu ma ascund de absolut nimic, ai YM-ul meu pe blog daca vrei sa discutam, m-am intalnit cu multa lume (inclusiv cu Sebica, intreba-l ca sigur i-a placut 😉 ), si sunt oricand dispus la o bere (cu oricine) cand ma intorc din India. Sunt mult mai fericit decat multi dintre frustratii refulati (d)in blogosfera, cateva persoane de pe aici included.
In rest, ma bucur ca ai mai invatat unele cuvinte de la ultima noastra intalnire, si la mai mare !
Darius, inca o data scuze :P.
Da, chiar azi ma gandeam ca, in infinitatea de “frustrati refulati” care populeaza blogosfera, singura parte buna a tensiunii dintre darius si sebi a fost ca v-am descoperit pe voi doi, WhiteWolf si Sobolan Mort.
Si iata cum va certati voi pentru… chiar, de la ce va certati ?
Anyway, amandoi tocmai ati intrat in feedreaderul meu, fireste, inainte sa citesc comentariile de mai sus 🙂
Imi adaug si eu scuzele cuvenite lui Darius, vreau doar sa mai adaug ca, daca soarta ne va fi favorabila, e suficient sa aduci cheia, SobolanMort. Berea va fi la mine; si imi este absolut indiferent daca ne gasim o masa cu o umbrela la Bucuresti, Sibiu, Galati sau Cluj.
In ceea ce ma priveste, sunt convins ca voi reusi sa iti lamuresc micile nelamuriri si perceptii gresite care, in mod ciudat, ti le-ai format alaturi de persoana mea. Deocamdata, exista pareri diferite; considerand ca esti liber sa le ai pe ale tale si sunt liber sa le am pe ale mele, cata vreme ne pastram in limita decentei si evitam epitetele gratuite, putem ramane parteneri de discutie cand si daca situatia o impune .Dar dincolo de certuri sau situatii ridicol umflate cu pompe artificiale.
Daca ti se pare atat de important, poftim, recunosc, il citesc de mult mai multa vreme pe VisUrat decat pe tine: pe tine te-am “descoperit” tot prin intermediul lui Darius,, pe blogul lui Nastase (unde, la fel, te legai aiurea in tramvai de pe o chestiune absolut irelevanta si fara legatura cu contextul) iar faptul ca te citesc ,cred, dovedeste suficient de clar ca nu imi doresc sa dispari sau sa te extermin asa cum lasi tu, pe alocuri, impresia.
Cred ca nu imi refuzi dreptul de a avea simpatii asa cum nici eu nu iti refuz tie dreptul de a avea antipatii. Probabil ca suntem , amandoi, subiectivi
In ceea ce il priveste pe VisUrat, la modul cel mai sincer, il priveste ce pastreaza , ce sterge, ce accepta sa ii apara sau nu pe blog. La fel ca si la mine, la tine sau la Darius. E absurd sa arunci asupra mea deciziile lui sau sa crezi ca l-as influenta in vreun fel.
http://www.youtube.com/watch?v=j3Zvsd55CkE&mode=related&search=
dedicatie de luat in brate si eliberat shiftu de opresiune
Dari, vezi ca a scris Zoso despre tine si blogoreea.
[…] jeg, vis urit, zoso si alti citiva pe linga ei au inceput sa-si arunce vorbe de ocara de vo 2 zile. rabufniri de invidie, de ciuda si nu in ultimu rind de prostie pot fi vazute pe pagini lungi cu zeci de comentarii. […]
S, da, ştiu, o problem inventată, care s-a fâsâit oricum. Am ales să nu scriu aici, dacă îi scandal, să fie acolo şi gata…