Facturile Eon, de acum mult mai atractive

Eoane, eoane, toată lumea doarme!

De ceva luni încoace noi primim ceva facturi, diferite față de cele inițiale, ba mai mult, de la alt furnizor de gaz. Nu ne-am făcut prea multe probleme legate de aceste aspecte dubioase, pen’că la noi se alternează providerii de… practic orice, mai des decât administrația, care se schimbă la mai fiecare ședință. Dar am remarcat instantaneu următorul fapt:

CÂT DE TARE ADUCE FACTURA ASTA CU UN BLOG?!

Mă scuzați pentru șifonare, tocmai o mototolisem s-o țâp la gunoi. Observați, de asemenea, că prin grafică din asta de doi lei n-o să-l facă nici măcar pe Zoso la design.

Dar să analizăm postu’. Serios acum, ați citit vreodată prostii din astea? N-ați mai intra pe Jeg, atâta-ți râde citind facturi, în care p-o parte mă amenință cu debranșarea și pe verso se-nchină până la pământ. Citiți asta de mai sus, așa, pe diagonală și reveniți aici.

Gata?

Unu la mână că primele două rânduri nu vujesc nicicum dimpreună. Începe galeș cu stimați (adică eu!), apoi continuă printr-un subtil boră banu’ (adică-care?), scris cu roșu. Un foarte mare „nem szabad” în lista rău-platnicilor ca mine.

Dar să ne concentrăm, totuși, mai mult la ce și vor ei de altfel să ne concentrăm mai mult, doar că nu cum vor ei:

”E.ON Gaz România vă propune o nouă soluție de plată a facturii de gaz.”

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA! Adică la timp și cu bani, de data asta. Cum se screm ei, zi-noapte, să diareeze tot felul de rezolvări la problemele mele. Că eu, știți, pur și simplu nu mai am unde să mai pun banii, îndată m-aș repede să mă scap de datorii, dar of!, e-atât de departe.

Următorul paragraf:

Bla-bla-bla-bla-bla-căcat-căcat-pișat-bla-bla-bla-PLAAATĂ!-bla-bla-bla-bla-bla-bla-bla. Cum se sfarmă dânșii, sărăcuții, să-mi fie mie cât mai ușor să merg să plătesc. Cum m-ar lua de acasă, cu taraf și voie bună, să mă ducă tot într-o petrecere la cel mai apropiat sediu al lor, ce l-au deschis numai pentru mine, ce mai?, E DENUMIT după mine, exact în fața ușii mele, și pe stânga și pe drapta, în engleză și română și cu suport în limbajul semnelor și Braille. Cum intensifică ei orientarea calității și îmbunătățesc relațiile, țucu-i, mâncu-i.

Apoi detalii despre cum îmi poci eu face card la ING Bank, i-aaauzi, zău?, ca să plătesc, neică, prin ei, că doară mă ajută, să nu fiu fraier, mă. Mă rezolvă ei. Sau, dacă astfel voi alege – fiindcă e după mine, nu?, cum plătesc, numa’ să cac odată cașcavalu’, marcă biștăreii, varsă gologanii, lucește galbenii, –, pot da și peșin, de așa poftesc.

Păi, poftesc, poftesc, cum să nu poftesc? Da’, auzi… un serviciu să puneți voi juma’ din plată nu aveți, așa-i? N-avem, taică. Avem numa’ UNDE. Avem MULTE unde-uri. Aproape la fel de multe cu “cât mai degrabă”-uri. Am putea să nu tipărim degeaba hârtia asta și să ți-o scădem din plata care chiar ea ți-o aduce la re-re-re-cunoștință. Dar nu am vrea să te rătăcești prin oraș căutându-ne. Deci, ne este cu părere de rău, stimate client, avem oferte de cum. Nu și de cu ce.

Concluzii: În absolut FIECARE paragraf (verificați) este vorba, sub o formă sau alta, despre profesionalismul cu care-au reușit ei să descopere noi căi prin care să-mi ia mie banii, prin mai multe modalități de plată etc.

Dacian, despre facturi, în general: “N-o-nțeleg? – O arunc!”

***

Și mă duc eu ieri, dragile mei, să-mi scot ațele din picior, da? Da. Îmi schimbă pansamentele de vreo săptămână o tanti simpatică de la Chirurgie, de pe Moților.

Cusătura mea arăta inițial așa (1). Pentru început, s-a decis să-mi taie doar părțile laterale așa (2), pentru a vedea cum s-a vindecat buba. După aceste lucruri, rezistența lipirii s-a testat trăgând de piele așa și așa (3). Piele care, în mod total surprinzător pentru o plagă în care-a intrat o tijă de sticlă, a cedat așa (4). Destul cât să pot pune o fisă acolo, să am mărunt la mine.

Spre final, că rezolvase destule, mi-a fost tratată despicarea cu un praf (?) și eu trimis acasă, să mai aștept.

***

VisUrât stătea de câteva seri la redacție, bând bere, nefăcând nimic, doar pentru că a “lucrat” (zice-se) până târziu și aștepta să se facă dimineață, ca să circule tramvaiele, să poată pleca acasă. Să nu-l mai ia poliția de pe stradă să-l întrebe câți bani are la el, de curiozitate.

***

Ieri Moafle și-a spălat tastatura. O după-amiază întreagă. Deoarece atât a fost necesar. Și la sfârșit a avut ambiția să-și reatașeze tastele singur, fără să se uite la diagrama unei aranjări normale.

ȘI MIRACOL: I-a ieșit! I-a ieșit, e drept, cu două taste în minus. “Da’ restu’ corect!” Le aranjase bine, doar că-i lipseau o săgeată și încă un buton, ce oricum nu-l prea folosea. Nu le-a încurcat! LIPSEAU cu desăvârșire. Și nu a acordat foarte mare atenție, decât să se zgâiască niscaiva secunde perplex, iar apoi să-și reia discuțiile pe messenger.

De-abia A DOUA zi am găsit eu săgeata lângă geam, pe jos. El fiind plecat. Și i-am pușcat-o înapoi în tastatură. De când a venit înapoi și până la a exclama „DA’ DE UNDE MI-O APĂRUT SĂGEATA?” au durat vreo 7 ore bune. Și imediat următoarea reacție: “Și cealaltă tastă de ce nu mi-ai găsit-o?!”

***

Ieri primesc mesaj… de la un număr.

***

Vladihno este amuzat. Nu știe de ce, da’ este și-i bine să ai simțu’ umorului…

Ah, și ne roagă să zicem că s-a mutat pe .net, da’ noi refuzăm.

***

Și râdeam noi de cum râde Piticu’ pe viu. Da’ ia cum râde pe mort.

În timp ce Ariel găsește noi soluții de trafic…