Dumnejeg nu bate cu blogul…

Ariel, copil pre-cock-ce, dacă-nțelegeți aluzia. Dacă nu, îi legat de circumcizie, uitați-vă în dreapta, pe Internet.

V-am zis în articolul precedent de stimabilu’ Ariel și cum încearcă dragii de la liceul său să i-o tragă festiv, cu tot felul de dubășenii care eu sugerez să se lase mai mult sau mai puțin penal, în sensu’ că prin tribunale, unde eu sigur o să merg spectator cu pop-corn, să mă uit cum chirăie Consiliul Profesoral care s-a gândit el să semneze acolo la condică și să-l filmez cu telefonu’ mobil când îi trage pe toți membri chirăind poliția la camerele cu aer și libertate condiționate și să-i urc pe Trilulilu, să râdem toți cu toate orificiile noastre în cor, de atâta tontime.

Mna, aflați că s-a studiat problema. Ba mai mult, procesul verbal de la ședința fantomă, cu motivele „scăderii notei” a fost trimis cică acasă prin, i-auzi, POȘTĂ! Blehehehe, ca să mă exprim așa elegant. Dar într-o copie aflată la ei la dosar se pot deja citi, deoarece scrie căci… Iaca, nu cred că ghiciți.

Păi, stimabililor, Ariel deține nota la purtare 4 deoarișce are “ieșiri anti-semite”. Mă-nțelegeți? Nu? Iaca să vă bag într-un context așa mai detaliat: Ariel este evreu.

Adică în timp ce el se-ndeletnicește cu anti-semitismul pe Internet, are și responsabilitatea de-a-și crește perciunii. Astea, desigur, în viziunea conducerii de la liceul pricinar, care-i majoritar creștină!

Ceea ce, pentru mine personal, e o mare mândrie. Ariel, despre care mă gândesc tot mai serios să-l fur și să mi-l însușesc, să-l țin într-o cușcă și să facă manifeste Jeg pentru coji de pită, că are spiritu’, este, până la frageda lui vârstă, un mic hitlerist. Reușește să se urască pe sine însuși, c-o determinare publică ce-i pedepsită școlastic cu o promptitudine de admirat. Astea toate în acte. (De aia aștept eu să văd numele cele misterioase… Să știe omu’ cum completează plângerea.)

Ceea ce-i bine pentru mulți oameni, că într-acest fel, Vadim se poate-nscrie cu lejeritate la Lauder Lițeum sau “The School that is High”, să își ungă dimineața evrei pe pită, țigani, unguri, tăt ce vrea și ce riscă este să-i scadă nota la purtare. Și mult timp dup-aia nici n-o să afle, că până se mișcă mutalăii să-l anunțe pân porumbei mesageri, își termină treaba.

Da’ tot discutând eu despre Ariel așa, mă-ntrerup că simt ceva. Mă miros subsioară. Nu-i de la mine. Strâmb din nas. Ridic un deget (din fund) și cer concentrare. Când mă-ntorc…

Păi, Nihasa se cacă pe dumnealui…

Care nu știți ce-s lolismele, ei bine, dânsele sunt niște lucrușoare de râs afară tare, făcute pe o poză. Adică iei pe cineva tras în chip și-i adaugi un textuleț tembel, după care lumea-l arată cu degetul pe personaj, iar el recunoaște că-i amuzant. Astfel de lucruri fac pe la noi don’șoara Mărie Jenică și scârboșenia Goagele Kaizăr, în lipsa de sex unul cu celălalt. Și fac la nesfârșit, nesfârșit fiind până-ncepe Nihasa a se cufuri reflexiv afectat emoțional. Da, aflați că dânsul este primul căruia i se pare că „nu-s funny lolismele”, ceea ce-i o contradicție logică, lolismele fiind funny prin definiție, că le zice cu lol și sufixul substantival în plural. Da’ Nihasa nu este de aceeași părere cu restul omenirii. Asta, desigur, fără nici o legătură cu faptul că Nihasa apare-n câteva. Pardon, apărea! Apărea până a zis că el se vrea scos de acolo cu pozele alea. Care poze? Păi, în genu’ lu’ asta.

Ș-așa că-i mai ofer eu câteva, cadol. Să compenseze cât a lipsit de pe Internet. Și cum să zică el că-s „bad publicity”? Păi, dacă nu-l vedem în aste ipostaze, nu mai îi era nici un „publicity” deloc, să zic așa. Ba nu, că are blog. Unde lumea intră și citește. Da’ nu mult timp, băi, Nihasa, c-acolo nu-s lolisme cu tine. Fă-ți, bă, auto-lolisme, nu fi fraier.

***

[sus, dreapta, Ariel]

***

[sus, stânga, Buddha]

***

***

[sus, dreapta, juma’ de Gramo. Mă rog, treime mai recent.]

***

[cu spatele, cealaltă juma’ de Gramo, restu’ nu știu]

***

[dreapta, nu știu]

(ce ziceți, acum că iar răscolesc căcatul, stropește Dece-ul ca veceul?…)