Darius Hero

Domnucilor dragă,

D

Vă anunț că ajuns în fine și pe la urechile-mi altfel ciute un vaietul prelung, străbătut de prin părțile Văii Zălaului, care șerpuiește lugubru printre anvelopele sparte de ieri ale localității ce-i poartă numele și-i strică renumele fabricii ce-i dă anvelopele de mâine…

Tânguială voastră cu inflexiuni critice răsunânde a doină străbate – să știți – turbulent din inimile-vă frânte de sirene eșuate la vârste mai mult decât mijlocii, mutate degeaba de pe la țară în buricul minicipiului capitală de județ, căsătorite dar părăsite (conform regulei sociale cu limitată alegere, de către soții voștri care pun detaliile la cale cu altele mai naive) în fața monitoarelor goale ale vieților voastre, pe care ați învățat, în lipsă de altceva, să le umpleți cu substitutul literar de morală îndoielnică al scriiturii mele, odată ce-ați încheiat de recitit întreaga colecție a Sandrei Brown, ajungând ulterior, acum, în prezent, să nu mai fiți (să vezi ironie) satisfăcute de însuși drogul căruia se vă dedaserăți într-atâta de docile.

Da, dragă: comunitatea de sex casnic din orașul meu natal, cu precădere cea trecută de câteva tinereți, a transmis o reclamație cu privire la de ce nu mai scriu io atât de des precât altădat’ și, dacă tot mă smeresc, să mai încetez cu măcăriile scabroase, că le e greață.

Spre deosebire de scriitoarea lor preferată, care le servea cu consecvență lucrări de calitatea tipografică și intelectuală a hârtiei de budă reciclată din Biblii un pic prea răsfoite, dublu stratificată atent de niște coperte basorelief cu print selectiv auriu, încă de pe când erau tinere, în anii ’80, la mine pe Jeg au început să se cam plictisească de lipsa de inventivitate adiacentă realității a unui autor care, conflictual, are o viață personală, necăjindu-se așadar de acest fapt pe care aparent se bazau.

Și s-au smiorcăit, deci, ca să se ia la cunoștință. Pe la bietu’ tai’-miu, pe unde-l prindeau, pe la piață, pe la chioșcul de ziare. Că de ce scrie grețoșenii ăla micu’. Că era o vreme în care inspirația mea le gâdila pe ele să se trezească bine dispuse de cu dimineață. Că unde s-au dus articolele de altă dat’, alea care le distrau, înlocuite acum cu altele, mai specifice rapoartelor medicale de la categoria curiozități și aventuri cu acțiunea petrecându-se într-un timp narativ greu de amintit din partea lor?

A stat tai’-miu și le-a ascultat durerea, altfel sensibil suferinței lor, după care’ s-a smiorcăit la mai’-mea, care știe să intre pe Internet mai bine decât el. Și i s-a plâns pe unde-a prins-o el la rândul lui: la bilete la bingo; catapultând de pe clădirea blocului de locuințe mâncare pentru invazia de pisici vagaboande adunate la fraiera umană cu balconul la etajul patru, pandemie genetică de care tot ea se face reponsabilă.

După ce probabil a găsit și nu a ratat ocazia să urle pe el referitor la alte probleme de natură administrativă a casei – de pildă, dacă nu dorește să-și arunce, totuși, în sfârșit chiloții ăia odată și să poarte o pereche de boxeri la set pe care i i-a cumpărat, dar care, în viziunea lui, îl strâng și-s din făcuți din nailon, mai’-mea s-a smiorcăit la mine, pe unde m-a prins – ajutând niște copile la ananghie sau strângând pentru sinistrați: cum că “diverse doamne” – că așa au fost numite, deși raportat la colectivitatea locală, termenul s-o fi referind la muierile obștei – sunt tot mai dezamăgite de scornelile mele epice din trecutul recent, altminteri academice, deci nefamiliare lor.

Ei bine, fiți pe pace: mesajul a sosit! Vă răspund pe această cale, sper, ajungând în acest fel, sper, la toatele dintre voi: cum ați sfârșit voi la mine pe Jeg și, ca un context mai general, pe Internet, în locul copiilor voștri, de-ați apucat să vă uitați primprejur și să încercați să nu vă convină?

***


***

64 comentarii

  • Bai labagiilor, uite care e chestia:
    Azi, 15 August 2010. la ora 15 virgula 15, dupa fo` doo kile de Cotnari cu caldura mare la miticie, va urez la multi ani, ceea ce imi urez si mie si stiu ca v-ati gandit la mine cind ati baut ca niste apucati, bulangiilor.
    Si mai stiu ca v-ati gandit la toti cei pe care ii cheama Maria, Marian, Mariana, marina, etc., samd. Numa` ca erati mai betzi decit mine, sugativelor ce sunteti
    De-aia va iert si va primesc mesajele cu iubire, ai dreacu sa fiti voi.

  • laba drepata cu un mouse sub ea s-a dus repede pe “baga“
    si a bagat
    sa va …. vorba lu jimi pe toti
    Hai ca revin mai pe seara, sa dea dracu sa fie inchis la domnu Mihai la coltz la boutique ca s-a dat dracu cu mine, garda financiara il maninca de luni incolo

  • La multi ani prietene Marian! Dumnezeu sa te ajute prietene drag! Mai, e o chestie destul de ciudata… Ma dusei la Eforie Nord cu gagica, Liliana, super fata. Ochi albastri, tzatze mici, picioare lungi. Super, ce mai. Bai nene si a venit un val si noroc ca eram acolo langa ea, ca deja o luase curentul… Ba betivanilor, stiti ce inseamna curentul Marii Negre, chiar si la 30 de metri de mal? Eu sunt un mare profesionist in ale inotului! http://www.youtube.com/watch?v=QoH6Qvhkt3U

  • Am descoperit ceva important.
    Oricât de rar aş intra pe acest blog, tot în nemişcare îl găsesc…

    Sa ma ierte domnu` Bibli ca i-am folosit comentariul. Mai mult decit atit, l-am luat cu copy/paste, ca mi-e lene sa pun diacritice (desi recunosc ca asa e frumos).

    @ draghe ugyved: vezi cum e cu globalizarea asta, tu umbli cu Liliana si eu cu… hai sa nu-i scriu numele, dar e de pe la Ardeal. Si vorbitoare de maghiara.

    PS: cind citesc acum ce am scris duminica ma intreb daca am scris eu. Am numarat greselile, extrem de putine daca tinem seama de faptul ca la un moment dat nu mai stiam cum ma cheama si ce trebuie sa fac cu pula, daca tot am ajuns la baie si am pus mana pe ea. Deci a fost bun la ceva antrenamentul din tinerete !

  • Apropo ugyvedule, sa mai bag un peseu: cum dracu` vine asta “super fata. Ochi albastri, tzatze mici“ ??? MARI bai, MARI !!! Ai inceput sa ai probleme cu limba ? Limba roamana, zic.

  • in casa la mine miroase a palinca de ceva vreme. si io n-am. atata am vrut sa va spun.

  • mariane, probabil că ugyvedu e de fapt machidon. ăstora le plac cu ţîţe mici şi cruce-n frunte, între ochi.
    ce nu-nţeleg e de ce ne zice ‘beţivanilor’. eu cred că ne cunoaşte foarte bine, mai bine decît mamele noastre (‘mamele’, nu ‘mamelele’, ugy, da?)

    bă, ce răcoare e. ce mişto, moare ţînţaru-n zbor, nu i se mai scoală trompa.

  • Otetefeseeule, unde dracu` vezi tu racoare ? E clar, mitic nu esti. Aici inca se sta cu trompa sculata. Si ciupesc ai dracu` rau, zici ca isi fac provizii pentru iarna. Io le-am mai dat sa suga, dar cu 25 % reducere. Daca-i criza e pentru toti, nu ?

  • 1
  • 2

Sociale