Darius Hero

Dacă suntem toleranți, de ce blamăm intoleranța, în loc s-o-mbrățișăm?

D

Canalia: Nu fi tembel. În România sunt doi blogări adevărați: noi doi.
Eu însumi: Da. Și unul nici nu e blogăr. Și nici celălalt.

Întotdeauna am fost convins că mahmureala este cineva care locuiește într-un cartier din Cluj-Napoca. Nu știu exact care, dar e unul în genul Mănășturului, deci trebuie să mergi mult cu troleul ca să ajungi în el, destul de departe peste pod.

Și de câte ori sunt mahmur, nu-mi pot da seama unde mă doare în cap, deci nu știu pe ce parte să stau și cum, ca să-mi treacă. Și aș putea să aflu și ar putea să-mi treacă, dacă aș merge în cartierul respectiv și aș găsi blocul unde locuiește și aș găsi-o pe mahmureală.

N-am mers niciodată de-adevăratelea să caut mahmureala în Mănăștur, pentru că nu sunt sigur că de Mănăștur e vorba, ar putea fi Mărăștiul, deși s-ar putea să fie o tâmpenie toată teoria. Și dacă m-aș trezi într-un cartier din Cluj, beat, căutând mahmureala și mi-aș da seama că nu este acolo, cred că mi-ar plezni țeasta. Și apoi ar trebui să vin înapoi.

Azi dimineață, totuși, am fost îndeajuns de mahmur să-mi imaginez că merg. Și am mers, în gând, și, dacă tot era imaginar, am ales că nu definesc neapărat cartierul. Ceea ce a fost o decizie foarte proastă, pentru că am ajuns, am găsit blocul și am găsit-o și pe mahmureală, când cobora din bloc, să-și ia țigări. Mahmureala era un bărbat de etnie rromă, adică un țigan, la vreo 40-45 de ani și era îmbrăcat în niște pantaloni de blugi negri spre gri, cu niște pantofi în picioare, cred că marca Otter, iar unuia-i lipsea catarama, care oricum avea funcție pur decorativă, și un tricou cu dungi albe, cu gulerul în V și o geacă de piele, mai lungă, cam ca un palton, dar mai scurtă, cu buzunare largi ce se închid cu capse și un lanț la gât, din aur, nu foarte gros. Păcat că n-am numit cartierul în minte. M-aș fi putut duce și de-adevăratelea.

Mă rog, și m-am dus la mahmureală, în mintea mea, când ieșea din ABC, cu țigările în mână, două pachete, nu mai știu ce producător și o pâine sub braț. Și i-am dat țigările pe jos din mână cu palma și l-am întrebat nervos:

– Mahmurealo, de ce mă dori capul?!, după care mi-am mijit instantaneu ochii, pentru că urlasem prea tare și mi se zdruncinaseră toate-n creier.

Acum sunt ferm convins că trebuia să mă gândesc ce cartier era, că dacă mai ajung la marginea cartierului vreodată, de acolo știu drumul pe de rost și-s sigur că m-aș putea duce de-adevăratelea, când o să mai fiu iar mahmur și că mi-ar trece, doar dacă aș confrunta-o pe mahmureală, fiindcă după ce m-am răstit la ea, a zis:

– Ce mahmureală, bă, ce pula mea-mi dai mie peste țigări, că-ți fut una, bă, de-ți duci dinții-n batistă, fi-ți-ar pizda mă-tii de prunc, îți rup picioarele, așa, fugi, bă, fugi!

Și avea dreptate. Nu era nici o mahmureală.

***

Ca să observați că, pe durata lipsei Jeg, nu s-a stat degeaba, timpul nu s-a scurs în van… iată cum am trecut peste această tragică încercare, încordându-mi simțurile și concentrarea la maxim, ca să supraviețuiesc.


 

***

De curând, Pamfil a descoperit că e alergic la pluș. Și, apropo de recent, mă-ntreba o fată dragă (mie; nu tu, alta) cum anume se face că oamenii (nici tu) se-ndrăgostesc; cu precădere de mine. Pur și simplu nu își putea explica persoana respectivă de sex feminin, în momentul în care m-a întâlnit și a realizat confuză cum sunt de-adevărat. Cu vreo două ore înainte să i se întâmple chiar ei. Ei bine, a aflat singură și pe pielea proprie cum se-ndrăgostesc toți de mine: mulțumitor de repede.

Lumea nu-mi rezistă, nu pentru că sunt extraordinar. Ci pentru că nu sunt. Restul sunt extraordinari de dau în banalitate. De fapt, ironia îi face vulnerabili pe cei mai rezistenți la extraordinarism, care și-au format deja un sistem defensiv împotriva a tot ce e ieșit din comun. Eu, fiind de căcat, îi iau prin surprindere.

Am descoperit că ceva normal – adică tot ce pot fi eu ca să rămân ce sunt – e ideal. Toți s-au dezobișnuit să le placă ceva. Îi prinde pe nepregătite. Nimeni nu se așteaptă să-i placă ceva. În acest caz: eu.

Toată rațiunea asta nu e o chestie de înfumurare. Ar fi, dacă aș fi plăcut oricui, dar am norocul să nu fiu. Dar nu-i judec sau acuz pe aceștia din urmă, care fac greșeala teribilă de a nu mă suporta. Nici măcar nu au ceva personal cu mine, aproape că nu și-au dezvoltat deloc vreo opinie coerentă de-a lor, proprie, legată de eu anume. Sentimentele de aversiune vin la pachet cu frustrarea lor față de indiferența a unei terțe persoane față de ei, în favoarea mea. Pe principiul grădinăresc “nu-mi place de cine-i place cuiva care-mi place mie”.

Iubitorii de Darius sau doritorii de Jeg nu sunt cu nimic mai breji: într-un exces pueril de corectitudine, paradoxal – ei doar urăsc faptul că nu-mi găsesc nimic de reproșat, că ar vrea să se identifice chiar, dacă ar fi capabili, dar nu sunt, așa că nu le rămâne decât să se conformeze unei simpatii, fiind mai ușoară decât o antipatie.

În partea opusă, taberele se separă între proști curajoși, respectiv proști simplu. Tre’ să fii un pic prost ca să alegi calea mai grea, de a mă urî, cu toate implicațiile și responsabilitățile. La fel cum a fi nobil, mândru, orgolios sau corect sunt toate forme mai avansate sau domolite de necugetare.

(articol scris aproape cu suportul Andreii, care a cedat și s-a culcat ca o trădătoare)

19 comentarii

  • deci ma… ala care e intolerant fata de intoleranta pur si simplu nu e tolerant. e clar. deci daca esti tolerant atunci musai ca tolerezi si intoleranta. deosebirea e ca e a altuia nu a ta. ca din pacate toleranta nu-i ceva proprietate tranzitiva.

    despre partea cu mahmureala insa doamne se ne ierti: e in capu tau boule nu tre s-o cauti alandala aiurea pe strazile si prin cartierele metropolei in care habitezi. (dragu de tine… io cand ti-am zis sa nu mai bei)

    cat despre chestiunea cu cum este tu-ul tau… ai fost confuz si am vrut sa comentez ceva da am uitat. (pentru c-ai fost confuz am uitat deci tu-ul tau e de vina)

  • Nice new domain 😉 Si primul clip e genial… tot nu te dezici 😉

    .marius

    PS: nu mi-am pus adresa site-ului sa nu zici ca imi fac “publicite”… 😉

  • nuah ca bine`ai revenit printre muritori! [si nu ma refer la sodomizarile alea video, care`s si ele cu`n scop precis puse adica sa nu creada lumea ca esti ceva luceafar lovit iremediabil de geniu] ci doar la tematica propusa.

    daca ma intrebi pe mine io`ti zic ca`s 2 tipuri de toleranti: tolerantu mototol, care`i tolerant ca ie frica sa nu`l bata altii si tolerantu chibzuit, care tolereaza o deviatie doar temporar tocmai in ideea de`a o rezolva. asa ca daca ai ales sa fii tolerant si nu INtolerant, trebuie sa cureti lumea de INtoleranti pentru a`ti respecta gandirea, conform unui amarat de tertium not datur.

    dar stiu ca nu`i asta problema ta. ci e aia de`o zice Flaviu, cum ca nu ne vedem “greshalele noastre” ci doar p`ale celorlalti. am vrut sa raspund pentru ca nu sustin paradoxurile, oricare ar fi ele.

  • Eu îmi văd foarte bine greşelile. Ideea-i să nu mi le vadă alţii, că io n-am probleme noaptea cu mine însuşi. (Aici aş zice că alţii au probleme cu mine noaptea, da’ poate n-o să zic. :D)

  • (deci, apropo de văzut bine greşelile, pentru Mirmen şi Carcea, că se dau de ceasu’ morţii: “mine însuşi” e intenţionat, remarcaţi că forma corectă a fost folosită-n citatele de început ale articolului; trimiteţi-mi bani de nuntă)

  • Îmi şi pregăteam come-back la cum o să mă ostracizezi şi stigmatizezi pe nedrept, aşa că, dacă tot l-am făcut:

    TU VORBEŞTI, MĂ?! Care te ţin când mergi în vacanţe, fac din tine blogăr, îţi arăt oraşele lumii, precum Cludge-ul Napesta. Te culturalizez şi te duc printre maghiari, să vezi şi tu alţi oameni. Care sunt singurul ce încă te-ndrăgeşte! Da?!

    Mna, buuun. Aştept să văz cum te prosternezi spăşit revenirii mere, împăcat cu gândul că s-a-ntors şeriful în urbe, iar tu eşti din nou după gratiile reci ale anonimatului, cu second-hand-urile tale încătuşate pre vecie.

  • Aia o am prin constituţie, din nefericire. Dar, fiţi fără griji, burtica o am din proprie iniţiativă. De guşă se poate scăpa cumva? Există vreo soluţie dezvoltată? Nu cred. Va trebui s-o suportaţi.

  • Gusa-i de la tiroida, animalo !
    Si cele mai pretioase sfaturi tot de la ãl de te-o facut puiutz de comunist le iei. Poate ai noroc de si-a schimbat badegarjii si nu te stiu dupa mecla astia noii; asa ai avea ceva shansuri 😛

  • “, apropo de recent, mă-ntreba o fată dragă (mie; nu tu, alta) cum anume se face că oamenii (nici tu) se-ndrăgostesc; cu precădere de mine.”

    Pentru ca esti frumos, ma, esti frumos…

De Darius Groza

Sociale