Darius Hero

Crâmpeie de buric…

C

Editare ulterioară: acest articol va demonstra irevocabil, la finele sale, – pentru, oh, a câta oară? – că bloggingul de Cluj rupe gura, atât din punctul de vedere al contextualizării, cât și ca eficiență și rapiditate.

Ieri (de fapt, luni, dar pentru fluență vom spune ieri) am fost constipat toată ziua. Sunt convins că vă interesează, deci o să vă împărtășesc. Problema cea mai presantă, să zic așa, nu era constiparea în sine, binevenită, de altfel. Că doar, din acest punct de vedere, ar fi bine să fiu constipat toată viața: nu mă cac și pace. Ci că, în ciuda faptul că eram cum eram, mie-mi venea totuși cu nesimțire nedisimulată la budă, neputând deci să dau ghes acestei chemări primordiale. Vă dați și voi seama de situația contradictorie al cărei tampon nedrept eram.

Å¢in să adaug că azi e deja mâine și încă tot nu am reușit nimic în privința mai sus relatată. Dar, precum am un sistem excretor obișnuit cu frecvente rateuri și amânări, sunt programat să mă resetez periodic din punct de vedere al evacuării de tip fecal. Și, astfel, materialul brut revine pur și simplu înapoi la începutul procesului de digestie, printr-un canal anex anume dezvoltat de organismul meu pentru asemenea situații și trece din nou prin întregul decurs, până la o următoare tentativă de ieșire, probabil mai lejeră, din cauza stării puțin mai fluide a produsului finit.

***

M-am dumirit cum să mă prind dacă Dacian s-a făcut muci cu o seară înainte (de orice), fără mine, pedepsindu-l în același timp. De câte ori vine târziu, dimineața post-mergătoare îi fur 100.000 de lei din portofel. De câte ori se prinde înseamnă că a avut o ieșire decentă, cu niște buni prieteni. De câte ori nu se prinde, pa banii! Săptămâna trecută m-a cam trădat. Iar eu mi-am luat tot felul de lucruri frumoase.

Și credeți că nu vine sfârșitul lumii? Dacian a răspuns la alarma de trezire a telefonului. Tocmai atunci ieșeam pe ușă, spre lucru, dar sunt convins că a purtat o întreagă conversație cu țiuitul de la 9 dimineața.

***

Bine, și tot ieri am avut începutul de idilă perfectă, cu o tânără domnișoară. Spun idilă perfectă, fiindcă oricare astfel de poveste trebuie să aibă dozele ei de chenvelism și mondenitate. Am cunoscut-o pe Hi5 și ne-am dat întâlnire ca să mergem la Polus Center. Vă las un rând paragraf, să vă reculegeți.

Am mâncat la KFC, ca orice puiuți de capitaliști. Mă rog, eu am mâncat, iar domnișoara s-a jucat cu hârtia de la pai. Iar apoi am plecat fără să cumpărăm nimic, zgâindu-ne doar, la sclipiciurile de pe acolo. Bine, am cumpărat un mouse, da’ e oarecum scos din context, comparativ cu câte căcaturi de care nu avem nevoie și pe care nu ni le permitem ne puteam lua, ca oricare dintre nefericitele victime care hălăduiau pe acolo, lipsite de expresie și puls.

Și am impresionat-o cu unanim cunoscutul repertoriu Jeg. Iar mai târziu, când a ajuns ireversibil să mă cunoască mai bine, mi-a spus că sunt răutăcios într-un mod gratuit. Ceea ce mie mi se pare o crasă nerecunoștință, deși are dreptate. Spun răutăți fără nici o taxă. Ar trebui să pun oamenii la plată, ca pentru orice altă valoare. Dar am sedus-o din nou, spunându-i că n-am destule pule pentru câte fete mă vor, iar singura ce mi-a rămas o să i-o dau doar ei. Divin…

***

Și iată ce-am găsit împreună!

[Prieteni! Să se înțeleagă căci mai jos este Fat Doina cea din KFC, nu fata cea din povestea de mai sus.]

FatDoinaKFC

Dar cam atât despre dragoștile mele. Are minute portocalii (domnița, nu grăsuna), n-aveți a vă face griji… Unde eram? Ah, da: pa.

Q.E.D.: La 5 ore după publicarea acestei mici telenovele 2.0, apare cu promptitudine, în tărâmul nesfârșit al Internetului, asta; oricum, miRanDolina și Biazofio – apăi, șapău bas, ce-o fi însemnând ș-aia…

39 comentarii

  • is primul care comenteaza…. aia cu cacatu e cam ca shi cu tiuca la cazan dublu distilata; ash putea realiza o shema grafica reprezentativa, binenteles usor caricaturala…ca pe langa exagerarile tale shi batman pare mai credibil… fara schema realizata de moi publicul tau e in ceata…
    in legatura cu povestea de amour, idila, …poate trece, sa nu vi dupa aia la mine sa te plangi … ca m-am implicat… , ca polus shi iulius mi-au fost nashi … ca a treia e cu noroc…
    shi titlu cu buricu nu e fain… nu e contextual
    cine are minute orange? fat doina? hehe
    bun planul cu jegmaneala, ai grija sa nu se razbune in acelashi fel acum ca tiai deconspirat secretele

    m-am tot gandit shi am ajuns azi la concluizia , stand la lucru lejer, … in timp ce tu trudeai la training , ca frateto e fotograf bun, asha finut, nu badaran shi prost ca tine

  • Supozitoarele sunt solutia. Asta este regula dupa care merg eu in viata, inca din pruncie (frageda varsta de 2 anisori).
    Idila nu-i prea buna. Ai sa te consumi iar degeaba prin smsuri si conversatii pe Y!m.
    Salutari si o lipire a buzelor mele de obrazul tau foarte anemica si retinuta.

  • Da, pe Hi5. Dă-mi voie să reciteşti articolul, Mirună.

    Oană, am poftit fata strategic, când ştiau că refuză. N-ai pic de organizare-n capu’ ‘cela.

    Spirească, se lasă te cat-fight cu tine pe blog-uri de fanatice. Şi tu eşti una din mâţe.

    Adolf: Heil.

  • Io aş zice că tu eşti fraieru’ aci, nu fra’to. Cred că tu te faci muci mai des ca el (simt io că ai mai mult potenţial în direcţia asta), deci clar că suta aia de mii de la tine o iei de fapt. Nu pricepi, aşa-i? Beleşte fasolele acilea: el îţi ia câte 200 odată (şi la cât de des te faci tu muci…eheee), aşa că-l mai mustră conştiinţa din când în când şi te lasă să mai recuperezi căte-o 100. Capisci?

    Numa’ mie mi se pare că d-ra din poză e oarecum plictisito-scârbită? 😀

    Nu mai mânca bă de la KFC, ţi se-ncurcă maţele. Altceva mai scârbos nu găsişi? Sigur că n-a vrut să mănânce fata, trebuia s-o duci la Feast, la Maestro, la Lugano, la astea nu cu toţi kenvelarii şi struţii. Nimic nu ştii.

  • @Hudrea…ahahahahaha…strutii, bine spus >:)
    @Darius…ahahahahaha…trebuia sa mereti amandoi la ISE!
    @…hahahaha….’nais’…

  • Ba da. Că pân’ locuri d-alea n-am dus-o. 🙂 Da’ nu am dus-o nici la KFC. M-am dus eu, să mănânc, iar ea a stat cuminte. Asta era în prima zi, când, sărăcuţa, nu ştia ce să creadă. Acum s-a lămurit, ştie că e compromisă.

  • ma, sincer, mi lene sa ciutesc amu ce ai scris aci, dar am sa ma prefac ca am citit si am sa zic ca toto ce ai zis in articolul de mai sus ii adevarat si ai dreptate. apropo misto poza. :)) in rest nimic interesant decat o propunere, de fapt o rugaminte. as vrea sa ma lasi sa postez o poezie compusa de mine, pt ca mi sa sugerat sa scot o carte insa vreau sa vad daca lumii ii place. si aici ar fi un mod bun de a afla asta deoarece nimeni in afara de tu si 2 persoane care posteaza commenturi nu ma cunosc. de fapt doar ele 2 ca nici u nu ma sti….:)) deci ma lasi?

    P.S. chiar daca nu ma alsi tot am sa o scriu, doar ca sa sti. >:)

    cristo out.

  • Să ştii ca frate-tu nu e singurul care vorbeşte cu alarma de trezire a telefonului, mie mi se întâmplă de cel puţin o dată pe săptămână…

  • in ziua aceea nu ma interesa de nimic, care zi nu este diferita de restul, insa in restul zilelor in care nu sunt asa cum am fost in acea zi, mai incerc sa ma gandesc si la alte probleme pe care tot le aman mereu. da, am sa incerc sa scriu corect, dar nu-ti promit nimic. 🙂 sa inteleg ca am permisiunea ta?

    cristo out.

  • ma bucur ca aflam detalii din ce in ce mai intime. astept impacient sa ne povestesti o noapte de sex fierbinte cu o cititoare si apoi un poll pe aceeasi tema.

    la fel…nu m-ar deranja sa aflu de Moafle cate ceva picant…si mai ales de gagica-sa…

    =)

  • noah, noi am luat la cunoştinţă că există fata – ne-am bucurat, am şi cunoscut-o – ne place, am văzut şi pozele – ne-am râs, dar acum e vremea SĂ MAI SCRII CEVA!!! se aude acolo sub cearşaf?????

  • Va informam ca blogul dvs a fost listat pe Codex Politicus, un proiect noncomercial despre influenta noilor forme de media in politica romaneasca. Pentru o imagine de ansamblu a blogosferei politice romanesti, puteti vizita http://digitallights.net

  • frumoasa ca un inger pe pamant,
    inima prea pura pentru aceasta lume,
    ai venit in viata mea, in inima mea;
    e asa de bine cand sunt langa tine…

    clipele care le-am petrecut,
    frumoase, urate, certuri, impacari, toate;
    am sa la pastrez in inima mea,
    asa cum au fost, sunt ale noastre.

    dupa atat timp nu te pot uita,
    ma gandesc la tine mereu.
    cand ai plecat de langa mine
    ai luat cu tine o parte din mine.

    te-am iubit, te iubesc… te voi iubii…
    lacrimi imi curg usor.
    ma doare ca nu te mai aud,
    nu te mai vad, nu te mai simt…totusi,
    din inima, nu pot sa te alung.

    ma intreb, in zadar, de ce?
    si lacrimi cad pe aceasta coala,
    ma simt singur, ma simt pierdut,
    la fel si inima mea… goala.

    de ce e viata asa de cruda?
    de ce trebuie sa doara iubirea?
    inima plange dupa tine,
    te iubesc, insa tu ti-ai intors privirea.

    sentimente renascute de andrei.

  • am ales aceasta pt ca e cea mai sincera dintre toate. si restul insa, evident, aceasta am scriso intr-o perioada destul de incarcata emotiv, ca sa ma exprim asa. as fi recunoscator daca mi-ati spune ce parere aveti, tinanad cont ca sunt incepator si alea alea…:) va multumesc anticipat. am sa revin la vechiul andrei, acum. cristo out.

  • prefer umarul tau….sau daca stau bine si ma gandesc prefer servetele, unde ziceai ca sunt?

  • nu am baut lapte azi….nu ma prind. oricum mersi de opinie. acum tre sa plec. have fun si mai scrie ceva nou…

  • Pentru necunoscători, romanticul autor este un vechi prieten (citat din viitoarea Wikipedia) cu Darius Groza, din pruncia comună în care cei doi împachetau chiloţi la uzina Universal, pentru un milion juma’ pre lună. Norma era de câteva sute sau poate chiar mii, dintre care cei doi reuşeau cumulat să acopere vreo 50, prin rotaţie, fiindcă se întorceau zilnic, greşiţi.

  • ma da tu macar te-ai putut beshi, sau nici atat macar. esti prostalau ma ca puteai sa iei un laxativ si scapai de chinuri

  • Nu ştiu dacă am omis eu să scriu sau tu să citeşti, în alt articol, da’ aici, la lucru, n-avem voie felu’ II la budă, că ucidem PR-ul. Aşa că tre’ să merem fie jos la atelier, unde-i friiig, fie încolo, la Marty, McDonald’, unde-s depărţi. Şi un’ să merg eu, încercând acum să ţin ce-a topit laxativele? 😀

De Darius Groza

Sociale