* ne întreabă Arpi, iar noi nu-i răspundem
[se organizează, așadar, mers în grup la RoBlogFest, că sex – sufletu’; până acum s-au urcat în vagoane însumi, Dacian Groza, CreierulCuPlete, Jumară, Flaviu Comănescu]
Luni mi s-a aprins la calculator un beculeț pe care nici nu știam că îl am. Dintr-un loc în care nu credeam că încape.
Firesc, era o lumină roșie, cu care sunt obișnuit de la toate aparatele pe care le am în posesie și, implicit, le stric. Pentru că, mai mult decât evident, și lumina de față semnala o eroare, cu care eu, la rândul meu, le-am obișnuit pe aparate.
Ca un stângaci digital care mă aflu, prima mea pornire – după ce becul s-a stins fără a avea eu vreo contribuție – a fost să îl aprind din nou. În această ordine de idei, am încercat toate combinațiile de operare greșită posibile – adică l-am folosit normal mai departe. N-a ieșit. Becul n-a mai luminat.
Pe cale de consecință, m-am supărat pe calculator și astfel l-am vândut. Nu bec? Bine. NICI TU DARIUS!
Vă invit să vă dați cu ghicitul, în cadrul acestui articol, privitor la de unde ieșea lumina roșie. Fericitul câștigător va primi o lanternă veche. Aș zice marca, dar nu cred că are un producător unitar.
Și alt lucru miraculos ce mi s-a întâmplat în week-end, pe lângă că m-am zgâit în becuri: în discordanță cu obiceiul de a nu-mi merge Jegu’ câte-o perioadă, Internetul totuși continuând cu nesimțire să se desfășoare nedisturbat… nu mi-a mers, în schimb, f’o juma’ de zi, nici un Internet, cu excepția Jegului, care se lăfăia online singurel. M-am simțit Leonardo Di Caprio, în vârfu’ bărcii. Mai mult ca sigur că celorlalți, cunoscuți și sub numele de restul lumii, le mergea tot, mai puțin Jegul, care nici nu-i preocupa. Da’ m-am consolat cu faptul că nici pe mine nu mă preocupă ei.
***
Poftiți, vă rog, și trailerul prematur pentru Vitrina 2: a treia-i cu noroc, al doilea film din seria despre la mine la serviciu, care nu, nu apare în curând și nici nu știu când, dacă mă întrebați anume. Este în stadiul său de oricât poate să fie gata, dar sigur nu încă. [pe primul, Vitrina, un film despre la mine la serviciu, îl găsiți aici]
***
M-a întrebat un conblogărean din Cluj dacă nu-mi dau, oare, cu părerea mea corectă, raportat la noua dudă a blogosferei de N-V, adică inițiativa unui Cum-îl-cheamă de a-și acorda el lui spațiu publicabil de criticat blogurile, luate la rând după frustările proprii, în ziarul local Nu-știu-cum-îi-zice. În loc de a scrie, de pildă, niște articole de presă, zic și eu la plezneală, ce cred că s-ar potrivi într-un așa ceva cum este ziarul…Ei bine, nu-mi dau. Cu părerea. Iar dacă vă trece prin cap să-ntrebați, următoarele paragrafe sunt doar o explicație foarte vastă la de ce nu o fac.
Nu-s ironic, chiar habar n-am detaliile. Este vorba de cineva care s-a apucat să scrie un fel de recenzii de bloguri. CRED că pe om îl cheamă Hossu sau așa ceva – din câte am auzit și eu, ocupat cu viața mea personală – iar pe ziar Foaia Transilvană, da’ am înțeles că până-ntr-un final s-a mutat de acolo, ca publicație, sau s-a metamorfozat el însuși, autorul, fiind acum altcineva. Nu cunosc exact măruntaiele amestecate ale acestei polemici ce amenință cu Armaghedonul, cel puțin în spațiul ardelenesc. Până și maghiarii extremiști se simt oarecum încurcați și puși pe tușă cu încărcatul Transilvaniei în dube, de când blogosfera e luată la bani mărunți.
Foarte mărunți…
De ce nu mă duc eu frumușel să verific și să dezbat documentat această problematică? Fiindcă prima dată când am auzit de ea, obiectul “atacului” în presă era blogărul de factură femelă Alexandra Groza. Despre care dubiosul personaj de care vă ziceam a scris un fel de… nu-știu, să-i zic text, cred, că avea cuvinte în el. Pe care, dacă îl citeai cu voce tare, suna ca și cum și-ar fi tehnoredactat autorul ce zicea în gând și ar fi trimis rezultatul din greșeală pe mailul redacției, unde a fost publicat automat, fiindcă editorul este la o shaorma, pe acoperișul clădirii.
Fiindcă articolul consta oarecum într-o antrenantă dezbatere cu sinele, despre cât de mult urăște el o domnișoară. Pe care, dacă ești om zdravăn la cap ce citește presa scrisă și tipărită – unde sunt publicate trebile respective – oricum nu o cunoști, nici că prea te interesează. Iar asa ceva nu citești online, deoarece se presupune ca te mai duce capul.
Am mai cules câte una-alta despre subiect, răsfoind blogurile care au reacționat, dar nu văd vreun alt detaliu demn, despre care nu mi-ați reproșa că vi l-am băgat degeaba pe gât, odată ce ați pierdut vremea aflându-l.
Nu mă cufund să dezleg ițele; din câte am fost informat fără să cer, săptămâna ce a urmat tărășeniei, băiatul a mai găsit o altă domnișoară, despre care și-a dat seama că parcă nici de ea nu i-ar plăcea. În general, au urmat – sau urmează în timp ce citiți aceste rânduri sau vor urma când terminați – alțe blogărițe locale, fiindcă dacă jurnalistul (nu?) a văzut că a buimăcit lumea cu diverse cugetări intime care nu au interesat-o, parcă ar mai fi de unde.
În cel mai fericit caz, în conformitate cu înalta clasă a presei locale, următoarea fată demontată voi fi eu, ca o consecință directă a acestui articol și astfel vom afla mai multe lucruri, că cică rubrica are mantra de a nu citi bloguri proaste, că le citesc ei pentru noi și ni le povestesc. Pe care n-o văd cea mai înălțătoare îndeletnicire… Orișicum, cu mândrie spun că blogul meu e cel mai prost de citit și cu atât mai chinuitor de povestit. Așteptăm pitiți în panoul de administrare.
N-aș vrea să se înțeleagă greșit, să faceți din asta asta o aluzie, ceva insulta fină… doar e limpede că omul e frustrat sexual, nu-i nimic subtil în asta. Din punct de vedere profesional, încă nu cred că s-a autoevaluat și estimez că mai durează nițel, până e mai liber un pic, hormoni, mai răsfirați, baieți, mai răsfirați.
[Dacă doriți în mod expres să testați medicamente analgezice, dar vă lipsește problema de sănătate și vreți să v-o induceți, au mai dezbătut acest subiect: Mihai Prodan, Andrei Crivat, Vasile Racovitan și Mada Mocanu.]***
Pe mine mă distrează cum toate profilurile de persoane importante sau influente de pe Wikipedia au în fruntea articolului o poză cu persoana respectivă și… Bush. Pe principiul toată lumea vrea poză cu maimuța.
***
Până mai de curând, am trăit cu impresia greșită că maică-mea ar fi o nebună. M-am înșelat amarnic. Maica-mea e, ea singură, mult mai multe nebune; calitate primită automat din caracteristica ei particulară dar – paradoxal – și de grup, de-a fi mai schizo, așa.
Vă povesteam despre cum am ales să mă despart de vechiul meu computer, în viziunea noului meu computer, despre care nu vă povesteam. Cel mai greu aspect din aceasta simplă tranzacție (calculatoru’, banu’ jos și hanoracu’ de pe cumpărător – era roz, răpciugos, nu m-am putut abține) a fost maică-mea. Unde anume vujește maică-mea în tărășenia de mai sus, vă-ntrebați? Exact: nicăieri. Fapt care o și aduce prin definiție la oala care nu-i fierbe. A trebuit să asist la următorul monolog de trei ori, prima oară înainte să vând, a doua în timp ce vindeam, a treia după ce deja vândusem. O să-l pun sub formă de dialog dar repet, a fost un monolog, replicile mele sunt, ca de obicei, absolut neglijabile:
– Măi, Darius! Da’ cine-i băiatul ăsta, tu-l cunoști?
– Nu, de pe net, am pus o ofertă.
– CUM DE PE NET?! Și cu cine mergi?
– Cu Tudor.
– Măi, măi, da’ să nu mergi singur.
– CU TUDOR! Vine și Arpi.
– Da’ să nu accepți să vă întâlniți într-un loc întunecos, să fie lume, în public undeva.
– …
– Da’ poți avea încredere? Vezi că ăștia-s foarte șmecheri, să nu îl lași nici să meargă până afară cu el singur, nimic. Cum i-l dai așa?
– Nu i-l dau nicicum, îmi dă banii pe el.
– Măi, copilule, că și la tanti Lenuța, știi cum le-a făcut? S-au dus la…
– BINE, MAMI. Hai că vorbim mai deseară.
– S-au dus la ea ÎN CASĂ și i-au furat de la parter, cu ei în casă. Și la o firmă imobiliară s-au dat cumpărători și au tot cerut detalii despre vecini…
– O.K., MAMI!
– Și le-au furat tot din casă. Ce-ai mâncat astăzi? Să iei un taxi după aia direct acasă, să vezi, că se ia după tine, unde-ți pui banii?
***
De acolo o si scot, draga.
Mă gândesc dacă mai vreau sau nu lanterna acum că văd unde îi sunt originile.
Te ajut eu: o vrei. Desi nu ma ajut pe mine: n-o am inca.
Un exemplu strălucitor de altruism ! Te aplaud cu toată fiinţa mea netrebnică !
da
De ce n-ai lasat imaginile pana la sfarsit? 😀 Cand sa zicem hi s-a dus…
“Care-i diferenţa între un cosmonaut cu un picior şi un cosmonaut făra un picior?”
Un cosmonaut fără un picior este un cosmonaut mort. Desigur, dacă tai piciorul, iese tot sângele prin cabina spaţială.
Luminiţele acelea la calculator sunt o invenţie deşteaptă a unor oameni idioţi. S-au gândit ei ce s-au gândit şi până la urmă au spus aşa. “Dacă tot facem noi plăci de bază deştepte care îşi fac ele auto-teste, de ce să ne le dăm şi ăstora de apasă butoane prilejul să se dea preocupaţi. De regulă LEDuleţele sunt înăuntru, pe placa de bază şi se aprind fie că coolerul nu mai răceşte chiar atât de performant pe cât se spune in reviste, fie că e prea cald şi s-a încălzit sursa, fie că ai pus de neam prost trei harduri şi un DVD-RW pe o sursă de 200W, fie că s-a fonfăit placa de memorie şi ar trebui să mai cureţi şi tu desk-lap-topul. Unele se aprind când verde când roşu… la mişto, altele în secvenţă, două roşii şi al treilea înspre albastru. Bineînţeles că nimeni nu mai stă să caute cartea să citească ce e pe acolo, fiecare foloseşte un ciocan mai mare dacă nu merge reparat cu ciocanul mic. Darius, special pentru tine am o chestie mişto. Ocheşte o imprimantă cât mai esenţială “procesului tehnologic”, pune nişte hârtie in feeder şi apoi caută butonul care scoate hârtia afară. Apasă butonul acela, ţine-l apăsat şi pe urmă dă-i drumul cu butonul de Power şi ridici degetele după toate butoanele. Dacă ai mai multe butoane, te poţi juca cu încercări. Totul este să le apeşi înainte de a da drumul si să le eliberezi după ce îi dai drumul. Stai fără grijă, nu se strică decât dacă e o imprimantă mai scumpă de un milion de lei vechi. Ai şanse sa-ţi printeze nişte chestii minunate care stau prin imprimantă chiar dacă nu e legata la un PC sau să intri în setări, e minunat că pe urmă nu mai ştii cum să ieşi din macroul de setare. Atunci să vezi jocuri de LEDuleţe. Cu hârtia irosită poţi face avioane pe care să le arunci din pod (am văzut eu ca ai mansarda la firma, deci eşti la etaj).
Trailerul prematur îmi ridică o întrebare, cum reuşeşti să-i faci pe aia să joace fără fiţe. Am tot încercat toată viaţa, dar nu mi-a mers absolut deloc, ba ca e nu ştie să danseze, ba că nu vrea să-şi arate tanga la cameră… Ai nişte colegi dezinhibaţi.
Am şi două “reclamaţii”, 9,5 din 10 ar fi aruncat ostentativ la coş ce era în pahar, nu le-ar fi pus deoparte. Reclama ar merge unsă alături de cea cu cafeaua şi mama care şterge desktopul şi stinge PC-ul (reclama nu-i prea bună pentru că nu mai ştiu la ce face reclamă), parcă a ta este un pic mai realistă. O mică problemă este că se vede că schimbi cana. O soluţie ar fi să lărgeşti un pic cadru şi să roteşti cadrul spre dreapta ta (stânga cănii) concomitent cu venirea celui care va bea. Este ceva mai greu de tras, dar o să iasă (pui trepiedul pe un scaun cu rotile). Lărgind cadrul se va vedea mai bine că omul chiar bea şi poţi să-ţi stabileşti un “punct de încheiere” pe care să focalizezi sensul întregii poveşti, altul decât cana. Ar trebui să găseşti un pretext pentru cel care toarnă în cană. Amicul ascultă la căşti şi nu aude, dar cel care toarnă ce scuza are. Cu nişte ochelari de soare şi un baston alb, îl faci orb şi comicul e şi mai mare, că el nu pipăie să vadă unde e cana, deşi lumea s-ar aştepta asta. Pipăie pierdut în spaţiu până la birou dar ştie că este cana acolo, este un adevăr irefutabil pentru el.
Sper că nu te superi ca dau şi eu din gură? de fapt din degete. Adevărul este că am râs cu lacrimi, dar m-am dat şi eu un pic rotund. 🙂 Pe urmă spuneai că mi-am revenit la starea de normalitate prin anagogie.
Îi foarte clar că, din cauza mea s-o aflat, că tăţi or fugit pe google şi-or cotat de ce-am zîs io, şi apoi or sărit cu comentariu.
Şi din moment ce te-am întrebat de sunet, îi clar că ştiam din-ainte s-o fac că de la aia e. QED, bitch.
cat de dur:))) “iese tot sangele”:)) MAgnific:)))
Valeriu primeste si el lanterna. Pe bibliotecar il citesc la dimineata.
[…] AVON, propria participare la RoBlogFest (turul II), fructele de mare (mă rog, animalele) şi beculeţul roşu care i s-a aprins (la calculator, bre, drept pentru care l-a vândut – calculatorul, nu […]
@ fabeto
Mulţumesc! 😀
Din câte am înţeles eu, întrebarea era “de unde ieşea lumina roşie”. Toţi au răspuns la întrebarea din ce cauză şi nu de unde. Răspunsul meu este Emisia de lumină avea ca sursă o piesă electronică numită Light Emitting Diode, pe scurt LED parte componentă din computer.
Am ocolit capcana să spun simplu LED şi ceilalţi să-mi spună că înseamnă:
Local Economic Development
Ledig (German: unmarried)
Law Enforcement Division
Local Employment Dynamics
Light Emitting Device
St Petersburg, Russia – Pulkovo (Airport Code)
Lawyers Edition
Local Economy Development
Law Enforcement Desk
Lupus Erythematosus Disseminatus
Library Education Division
Loop Encryption Device
Logical Error Detection
Linear Energy Density
Lethality Enhancing Device
sau
Logic-Evolved Decision Model
Eu nu am nevoie de lanternă, am deja o lanternă veche ELBA, nu am însă baterie de 4,5 volţi pentru ea (din cea pătrată). M-am gândit să fac o manevră cu un vechi acumulator auto de 6 V şi să montez încă un bec de 1,5 volţi pentru a echilibra căderile de tensiune pe circuit, dar îmi este greu de băgat în buzunare acel acumulator auto (un pic voluminos). În plus, nu aş vrea să râdă vecinii că încă mai folosesc lanterne legate de acumulatori electrolitici, cică ar fi poluanţi. Las deci lanterna acordată ca premiu celorlalţi în schimbul bateriei.
Mă, Bibliotecare, io şăd acilea cu Mirmen şi tăt îţi citim cu rându’ comentariul. Şi am ajuns la concluzia comună că te-ai dus la beserică, te-ai spovedit de câteva ori, până te-ai îmbătat cu trupul şi sângele lui doamne-doamne… apoi ai venit pe Jeg, pregătit. 😛
Din fericire nu trebuie să mă duc la biserică pentru asta, eu sunt Biserica, trupul şi sângele Lui.
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,
Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.
Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu. (Sfânta Evanghelie după Matei 26:26-29)
Cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. (Sfânta Evanghelie după Matei 26:10-12)
Precum vezi nu este nevoie să mă duc la biserică pentru a fi una du Dumnezeu.
Cât despre beţie… ai dreptate:
Ieremia 13:13 Atunci spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beţie.
Nu-i aşa că îşi doreşti să nu mă fi provocat? 🙂 😀
Îmi doresc să nu fi multe… toate de la tine pornesc, dorinţele aştea şi regretele. 😛
@ Darius
😀
De fapt spui că ţi-am reamintit că trebuie să exişti sub imperiul uman al sensibilităţii şi constrângerii? Te îndrepţi către aporia dintre atrabilar şi atrabiliar. Hmmm, îmi păreai un spirit autarhic… de unde asemenea aplecare spre bavardaj? Sper să revăd cât de curând preocuparea spre real şi suprarealism şi nu spre această calofilie de împrumut.
🙂
Cică după ce purtăm aici, singuri, o conversaţie prin comentarii şi toată lumea doar şede şi se uită, tu că “at Darius”. Uăăă, hal de om.
🙂 Halal! 🙂
Cred ca vecul s-a aprins de la sursa ….dar putea fi si de la placa de retea dar ala ar fi fost tot timpul aprins 🙂
@Darius – “De acolo o si scot, draga.”
De aia îi stricată. PUNCT.
Georgică, maică, s-a gătat concursul, s-a găsit răspunsul, văleeeu.
Parca blana aia din haina iti creste de pe fata sau invers, nu-mi dau seama. Ideea e ca arati ca o maimuta. But it’s still good, stiiiiiill good! Hiiii, am uitat sa pun comment pe DG!
filmuletul e foarte bun, mi-a placut foarte mult ! la fel ca episodul despre discutia cu mama ta 🙂
foarte intortocheata povestea despre alecsandra groza, insa. parca nu e scrisa de tine, tu fiind de obicei foarte direct si pe sleau. ai incercat sa fii diplomat, tolomacule ? 😀 nu fi !
Am încercat să esprim poveştia aşa cum exte ea. 🙂 Fără să îmi dau cu părerea, desigur, precum enunţasem în şapăul ei. 😛
Iar acum – marş şi vezi tăte filmele, după care mă voteji cu tăte rudele de la ţară, ca să iau preţuit loc doi la RoBlogFest, că locul 1 este prea simpluţ. 😀
ma cica azi e ziua jeg. la multi ani jeg-osule! si celorlati jeg-osi. cam atat, nu de alta dara nu am vreme de altceva. bafta.
Dragul de tine.> 😀 <
scriu
Sub.
dai o bere darius?
Nu dau nimicuţă. IAU!
Dacă numai iei, ia un suc pentru mine, trec eu mai târziu să-l beau.
Sunteţi pe interes, vorba maneauei. Manelei. Manălii.
chiar asa baieti..azi e 9 martie (Ziua neofciala A Barbatilor) si m-am gandit sa va zic asa, din fundul plamanilor: LA MULTI ANI!!!apropo darius..vreau si eu sucul ala, daca apuci sa-l iei..:P
Împărţiţi voi tăţi un suc imediat, la bani, să-l beu io, la sticlă. Şi e ziua Jeg, fă!
Lovite-ar cu putere cele mai mari bucurii. Crapa-s-ar butoiul cu sanatate deasupra ta. Impiedica-te-ai de sacul cu bani. Bate-te-ar norocu’ sa te bata. LA MULTI ANI JEG!
detsch… m-am trecut nu mai tre sa shazi.
La multi ani, Jeg!
Darius, stăpânul gâtlejelor uscate, văd eu că eşti… cum se spune… chitros şi strâns la buzunare. Păi să facă copilul tău, JEG, vârsta 4 ani şi tu să mergi pe burtă, vezi doamne nici taste nu ai apăsat, nici mouse-ul nu miroase!?! Deloc nu e frumos. Am fost salon şi m-am mulţumit cu un suc altfel mă înfigeam la coniace din alea Cour voi si er.
Să mă scoţi tu la salon când viu să mă-ncunun de glorie.
isten éltessen szemét pont ro 🙂
Du-te Ducu, de nu mai vini. 🙂
Ho. M-ai făcut curios. Şi ui’ la primul meu comentariu, aci, la tine. Îh, fain banner.
Mai, Darius, si regizor si scenarist? Lol. Asta era 1
2: Si unde iti tii banii?
În Biblie.
Jumară, tu-ţi verifici traffic sources la site-ul ăla ce n-ar server ataşat?
Sa-mi explice si mie careva ce inseamna CHITROS, ca in dictionar nu l-am gasit….
Mersi!
Să se justifice însuşi acela, că nu-i poci zice altfel, ce m-a ocărât într-asemenea hal.
:))))
Chitros= parcimonios
De fapt vine din “dulcili grai moldovinesc”, asemeni cu zgârcit, zgârcă, suge dinţi.
Cred că ştiaţi, dar încercaţi să va daţi drept ciocoflenderi.
Darius, copil teribil, cum să te ocărăsc eu… tot spre bine îţi grăiesc, dar poate nu sesizezi. 🙁
@ S
Îţi recomând şi niscaiva cărţi de cuvinte urbane, ca şi http://www.123urban.ro
la multi ani blogului. 3 mai precis. dupa aia poate s
a se lase de baut.