Băsescwho?!…

Pe parcursul ultimelor câteva zile am avut bucuria să aflu că trăiesc într-o țară ce mustește de prostie. Pentru că-n ea locuiesc mulți oameni cărora le e frică, nu jenă, să aibă propriile idei și sunt terifiați, nu speriați, de oricine le are pe ale sale. Nu musai că și le-ar impune asupra lor, ci pentru că s-ar putea să le pericliteze dulcea stare de ignoranță. Câteodată mi-e câh! să mă frec de unii pe stradă, să nu se ia…

Nu, nu mă duc nicăieri altundeva, în caz că unii ați fi început deja să formulați acest argument cretin în cap, ca să terminați de legat două vorbe până la mijlocul articolului, că nu mă aștept să-l citiți pân’ la sfârșit. Am zis că am avut bucuria. Pentru că măcar am aflat în sfârșit, fără urmă de îndoială, și pentru că-mi convine absolut perfect. Vorbeam cu niște prieteni și am ajuns la concluzia că-i imposibil să ignori atâta amar de idioțenie. N-am în ce altă parte să mă uit. Îmi intră-n ochi, îmi intră-n urechi, în nas, pute. Desigur, „poți să-ți bagi pula”, cum mă sfătuia un om înțelept. „Cui îi pasă?”

Mie! Mie-mi pasă. Ca să-i ajut? Pe naiba! Abia aștept să și-o fure, abia aștept să și-o fure de la mine, să și-o fure de la oricine poate să le-o tragă, cu orice ocazie, de mai multe ori pe zi, dacă e posibil. Să continue să fie niște notorii și aceiași ia-uite-ce-mi-s-a-întâmplați.

Ce mă enervează-urile trecutului recent…

Cretinele (servus, Adina) care insistă să fie ghidușe cu „tai tai” pe messenger, da’ nu-s în stare nici să repete aceleași trei litere de două ori. “tai tia“, “tai ati“, “tai ita“. Alte cretine care salută cu „apapapppappappapa”.

Cretinele, în general.

Ce-mi plac-urile trecutului recent…

Când e câte una la știri și, după reportaju’ standard despre câți oameni au fost spulberați în Liban, la ultimul conflict izbucnit, ne-ntâmpină cu un zâmbet larg, toată o încântare, că urmeză o știre despre Miss Univers, în Mexico City.

Când cineva-și face user pe YouTube doar să mă-njure pentru filmulețu’ cu puiuțu’ de comunist.

Că io-s printre puținii fără AdSense pe blog, cu articole extrem de greoaie, cu relativ puțini cititori, da’-s totuși singuru’ care aparent, în viziunea și convingerea unora, sunt „plin de bani”. Și, de asemenea, singurul care nu-mi dau seama de chestia asta și nu văd averea asta de-o văd toți.

Neutrul zilei, că nu-mi pot da seama ce mi-a trezit în suflet…

Am văzut o premieră în materie de blogging: un domn a preluat de pe un blog pe altul un comentariu al meu. Atribuindu-mi-l, desigur, cu nume și tot. Atât. Nu articol, nu dezvăluiri, nu inovație. Eu îmi spusesem o părere undeva, într-un comentariu, iar el a citat-o altundeva, tot sub formă de comentariu, la alt articol, pe alt blog, citând sursa. Nu-ș’ dacă-i de bine sau de rău, da’ preluări de comment încă n-am mai întâlnit…

***

Și, supriza de final, am găsit chestiunea asta, care-o văz’t-o Dacian la Novo, care-a văz’t-o la rândul lui pe site la unii, care vorbeau serios și musai să vi-o împărtășesc.

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/Jeg/a65b3dd6e2196d[/trilu-video]

[încă un episod la fel de drăgălaș găsiți pe site-ul Institutului Multimedia Româno-Elvețian]

Dacă tot practica Andrei cele mai hilare remarci ale săptămânii, am ales și eu una, când e abia miercuri, da’ cre’că rămâne pe o viață, n-am mai râs înecându-mă într-așa hal de mult timp. S-ar putea mărita cu protevista “românii trebuie să mai scoată din buzunar…” Ca să vedeți și voi ce îi mai complexează pe blogări în zilele noastre, de ce se mai tem dumnealor (în timp ce Zoso gâlgâie de postări în care nu mai știe cum să se țină după Adelin, care l-o făcut în 2-3 zile din 4-5 articole):

“…vedem o continua ofensiva de bloguri ale jurnalistilor ce au venit peste noi.” – Piticu’

Cre’că jurnaliștii cei ofensivi (oare-o zis măcar careva de Piticu’ p-acolo?) șed toată ziua și clocesc conspirații, despre cum să cotropească blogosferahahaha.

Iaca dovada că suntem în tranziție: cândva, de mult timp, când Zoso era blogăr de apreciat, a primit primul tricou oficial Trilulilu. Da’ trebile se mai alternează…

Nu mere cu numere negative… Da, știu, sunt o nulitate – asta puteți s-o folosi și de come-back, să nu riscați gândirea și să pățiți ceva nefericit.