Darius Hero

Asemănările izbitoare dintre inimi frânte și chiloții rupți în cur

A

[CLAUZĂ: Îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei. Dintre toți cei cărora le datorez, el vrea să mă auto-flagelez public. Deci îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei, zic].

“Te uita, soli ai crustei albe/Ce-o să se-aseze de pe-acum,/În dantelări de fine salbe,/Pe tufa umedă, pe drum.”
apud Tudor Gheorghe, “Peisagiu retrospectiv”, albumul “Carte poștală 2”.
Ziceți-vă voi sincer vouă, doar în cap, ce vroia să spună autorul? Eu mă gândesc sincer că gheți pe minj, dar este doar opinia mea personală și mi-o asum.

Onorați cititori!

Încă de când a început să mă intereseze mai în amănunt lenjeria mea intimă, contând atât estetic cât și practic/igienic cu ce anume mă acopăr în diverse ipostaze din viața mea, m-am confruntat cu o problemă spun eu alarmantă: nu m-am putut dezobișnui de a mi-o procura mama mea. Inghinal eram dependent și influențat de cea care administra ce chiloți port. Prin asta mi-a dirijat și viața sexuală, că până la urmă mă alegeau doar fete care cădeau de acord cu ce port, fapt aflat în directa subordonare a lui Mirmen.

Pe parcurs am găsit o soluție: chiar fetele îmi vor procura ce doresc ele să îmbrac, la nivel pelvian. Și cu ocazia asta să mă aprovizioneze și cu șosetele, ce niciodată nu mi-a plăcut să caut.

Ei bine, cum relațiile mele sunt limitate de momentul despărțirilor inevitabile, fiindcă nimeni nu mă ia de totului sau măcar cât să-mi asigur că nu o să fie cazul să umblu în curu’ gol, ajung ca după un eșec emoțional să port, atât ca amintire, da’ și fiindcă n-am alternativă, ce-a lăsat fufa în urmă. Și e greu să-ți găsești o alta, când trăiești cu reminisciențele trecutului. Așa că acestea atârnă zdrențe pe mine, când sunt între relații.

De aceea – mă dispun aici public: voi întreține orice tip de relație cu fetele care-mi procură boxeri din aceia largi, ofertă valabilă pe durata purtării lor. Adică dacă mă dezbracă, să mă și-mbrace, ce pula mea nudă! Nu? Ba da. Iar dacă sunt la spălat, pauză. Termenele contractului se reiau când îi am pe mine.

Să trecem la tehnicalități. Habar n-am ce material trebuie să fie; știu că bumbacu’ e mereu materialul suprem, da’ aici cre’că-i un caz aparte din seria de “da’ în afară de chiloți”; deci cu siguranță există un raport textil perfect, iar aflarea și optarea pentru el intră în responsabilitatea potențialei.

Știu că sunt scumpi, tocmai ei dintre toate hainele și fix ei, ce nu se prea văd oricum, dar nu accept ieftineli, nici măcar în contextul economico-financiar prezent global. Este totuși o investiție pe termen lung; există și oferte de tip “câteva x 1” la set, chiar și cu obiecte vestimentare de calitate; mai piperat, e drept, dar, repet… randamentul în care operez ulterior depinde de calitatea condițiilor întrunite.

Accept, în afară de stilul propriu mie – carouri (nu tâmpite), orice texturi creative, retro, clasice sau pur și simplu atrăgătoare ochiului (nu hipnotice), propuneri mai neconvenționale – animale, obiecte repetitive, dar toate NU haioase; deci NU “de râs”, de soiul “gift-shop”. Sper că mă fac bine înțeles. Sau, desigur, o singură culoare; adică terni.

În acest moment, mai posed doar 3 (trei) chiloți care nu au încă franjuri. O pereche este a lui Arpi, alta este simplă, iar a treia pereche e tot a lui Arpi și mi-s strâmți! Deci nu strâmți!

Până centralizez toate “aplicantele”, solicit să fiu chivernisit temporar de către voi, dar dezinteresați. E un apel la îngăduință, până mă pun pe picioare. Numesc pe Hudrea&Băstel, Monica în colaborare cu Zapa, Gimel și doamna, Andul masculin și Andea feminină cu primele. Nu vă trageți pe cur, ca să zic așa. Șosetele, pentru că este un act de filantropie, sunt absolut opționale. Dar voi știți dacă aveți inimă de zahăr sau făcută din căcat.

***
Nou suflet

cu eu la uculeală și solista Jeg, Mirona, la solism [alternativa YouTube]

145 comentarii

  • Bibicul Darius,
    Ai văzut că toată lumea apreciază (în diferite feluri de aplauze) filmuleţele? Dacă ai participa la un concurs de scurt metraje, ai câştiga 5000 de perechi de chiloţi de 2 dolari bucata… E drept că cam 800 de chiloţi ar trebui să-i dai impozit, dar intenţia contează (şi Guvernul are nevoie de chiloţi, nu-i aşa?).

    PS
    Acel “că cam” în materie de chiloţi nu poate fi întâmplător. 😀
    Am pus PS-ul că ştiu că-ţi face subiectul plăcere.

  • In sfirsit, cineva to the point. Aplauze, Biblache!

    Darius, nu fi atit de iritat cu Bastele. Te comporti de parca ti-au intrat chilotii-n fund. [da, stiu, “care chiloti?”. ne vom ocupa mintenas.]

    Am pierdut ceva la uniunea cucului cu broasca de Galapagos… Tind sa cred ca va rezulta un cuc lent. Si care inoata bine pe la fund.

    Nu, Basty, eu NU stiu ce tigani si ce lant. There, I said it.

  • Băstel – aia fiindcă e DE MULT când s-a povestit treaba, la haaalt articol. Acum se cheamă că nu se uita nime’ ce tot boscorodeşti. Iar monica e “decât” amabilă. 😛 Doar tu nu ştii.

  • Domnul Biblio, nu e tocmai mişto cum că exact vis-a-vis de unde-o corectai dumneata pe d-ra Andi, ai scris că “ţie” ruşine? Legat?

    Da, şi Guvernul are nevoie de chiloţi. 😆

    Grozăăăă, nu că te iei de Bastele, bă! Că e ca cum te-ai lua de noi toţi. Eşti sigur că vrei asta? Pune cârnăciorii şi cere-ţi scuze de la Baste. Amu ni! Apropo, nu vă e dor de-un puci?

  • @ Hudrea
    Ce făcuşi, stimate domn?
    Lăsasem şi eu acolo câteva greşeli pentru ca domnişoară să aibă cum să răspundă şi să nu se supere pe mine. 🙁
    Noroc că mai sunt, că altfel ar fi plecat supărată…
    Ofofofofofof…

  • De o vreme am început să ignor intenţionat greşelile gramaticale, că mi-am dat seama că este o corvoadă mult prea mare pentru mine să încerc să schimb lumea.

    Ce nu pricep eu de ce se comentează despre blogul meu pe blogul altui om (şi jegele e om, din câte ştiu. ah, da, arhetipul). Şi n-o să schimb nici eu, dar nici n-o să zic că nu, ci o să cer argumente. Ce, nu se poate face un subiect compus dintr-un substantiv la nominativ şi unul la acuzativ? No, iote exemplu, eu pot. Şi dacă puneam “sora mea împreună cu mine” nu mai puteam să mă refer la faptul că amândouă am fi arătat oamenilor ce-i ăla origami şi cu ce se îndoaie (că nu se mănâncă), chestie pe care voi n-o s-o vedeţi, că nu veniţi la zilele micului meu oraş uitat de lume în miezul ţării, peste două săptămâni.

    Din nou, voi întreba de ce oamenii scriu chestii aiurea despre chestii pe care nu le citesc. Deci, de ce oamenii scriu chestii aiurea despre chestii pe care nu le citesc? Mi-am încheiat pledoaria.

    P.S. Dacă vreţi să mai respun din nou încă o dată tot ce am zis deja de câteva ori fără să înţelegeţi, vă rog să mă anunţaţi. Probabil că nu voi face efortul de a răspunde chemării, dar orice e posibil astăzi.

  • Eu îndatorez până şi cu o simplă privire. Zâmbetul costă mai mult decât pot să plătească toţi oamenii de pe planeta asta. Cu toate astea, până şi cel mai mic şi simplu animăluţ poate plăti preţul unui zâmbet. Vă las să găsiţi răspunsul la întrebarea “de ce?”.

  • Am destule diagrame cu dragoni, n-am soluţia specială pentru tratarea hârtiei ca să fac chestiuni de genul. Dacă m-aş ţine de treabă, aş fi în stare să-mi creez şi propriile modele, dar creierul meu suprapopulat are “probleme” mai pseudo-importante de care să se ocupe.

    Şi mă refeream la animale vii, nu la hârtii în formă de animale fabuloase. E, totuşi, o diferenţă.

    Blogul ăsta a devenit un fel de chat decalat. Este stupid din partea mea să continuu ce fac acum. Nu găsesc răspunsul la întrebarea “care este motivul pentru care încă scriu?”.

  • Păstrează-ţi minjul. Eu îmi fac teatral ieşirea din cuplăraia asta de aici. Adieu !

    Apropo, oare cât o costa taxa de înmatriculare la motor de 48 de litri ?

  • Văd că nimeni nu râde astăzi… dar şi mâine e o zi… las pe fiecare să se joace, ba cu tancul, ba cu… mă rog, cu ce se joacă fiecare.

  • @ Basty
    Stiu.
    Mai exact Leopard 2 are aproape 48 litri cilindree şi aproape 1500 CP.
    Încercam şi eu o glumă relativ la faptul că acest tanc are capacităţi de “mers pe sub apă”… nu mi-am dat seama că nu aţi văzut filmuleţul. Credeam că dacă ştiţi date tehnice despre tanc ştiţi şi despre… se pare că nu. Sorry. Cred că am călcat ieri pe toată lumea pe nervi.
    http
    en
    wikipedia.org/wiki/File:Zwei_Leopard_2A5_beim_durchqueren_eines_Gew%C3%A4sser.ogg

  • serios, cu atata chilotaraie eu cred ca va trageti pe part (a se citi partz). de ciorapi nu zice nimeni nimic, nu va trezesc /scoala putele.

  • Cand aveam io Mountain Bike cu 18 viteze, multa lume de p-aci se incalta cu fesu’. Aveam numai Shimano pe ea. Era piesa. Dupa o saptamana, mi-a luat-o politia si a dus-o inapoi la gaoaza ala care mi-o daruise. Daruise poate e putin prea mult spus, da’ era a mea. A mea! Muie ala nici nu stia sa mearga pe jos, cum sa imblanzeasca el un Mountain Bike?

  • @Bibliotecaru: credeam că ştiţi că vapoarele nu merg pe sub apă, decât în cazul în care sunt triste şi… mă rog. Îmi pare rău.

  • Bîjăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă. Înregistrarea de la NCN unde-i? Ai că că luni. Ai minţit?

  • Cică a fost de la 18:00. Io-am trecut cu biţa p-acolo… să zicem că era paşnică. Aşa. Plimbare mai mult. Dădea lumea mâncare la porumbei, ca activitate de protest. Probabil în cap condamnau bolşevicii mai vehement ca Băse-n faţa lu’ Vadim.

  • Nu vrei si tu niste lenjerie artistica…uite iti propun un chilot de culoarea pielii cu un dragon pictat pe el – dragonul sa-si tina coada pe fundul tau, ca sa fie stabil si sa scoata flacari pe nasul care sa fie fix in crapatura dezlantuirilor. Nu ca suna bine, asemanarea cu un tatuaj pe brat…asta, pe fund? 😀
    Povestiti si voi ce de intampla pe la Chisinau, ca mi-e sila de televizor.
    @Dn-le Bibli, model pentru lenjerie de dama nu ai pe-acolo?

  • @ Sofia

    Numai pentru sutien şi chilot de baie, cred că se poate însă adapta… Dacă vă interesează, îmi spuneţi. Un model mai clasic care ar merge foarte bine lucrat în satin (desigur, trebuie să aveţi şi maşină care să coasă mătase)

Sociale