[CLAUZĂ: Îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei. Dintre toți cei cărora le datorez, el vrea să mă auto-flagelez public. Deci îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei, zic].
“Te uita, soli ai crustei albe/Ce-o să se-aseze de pe-acum,/În dantelări de fine salbe,/Pe tufa umedă, pe drum.”
apud Tudor Gheorghe, “Peisagiu retrospectiv”, albumul “Carte poștală 2”.
Ziceți-vă voi sincer vouă, doar în cap, ce vroia să spună autorul? Eu mă gândesc sincer că gheți pe minj, dar este doar opinia mea personală și mi-o asum.
Onorați cititori!
Încă de când a început să mă intereseze mai în amănunt lenjeria mea intimă, contând atât estetic cât și practic/igienic cu ce anume mă acopăr în diverse ipostaze din viața mea, m-am confruntat cu o problemă spun eu alarmantă: nu m-am putut dezobișnui de a mi-o procura mama mea. Inghinal eram dependent și influențat de cea care administra ce chiloți port. Prin asta mi-a dirijat și viața sexuală, că până la urmă mă alegeau doar fete care cădeau de acord cu ce port, fapt aflat în directa subordonare a lui Mirmen.
Pe parcurs am găsit o soluție: chiar fetele îmi vor procura ce doresc ele să îmbrac, la nivel pelvian. Și cu ocazia asta să mă aprovizioneze și cu șosetele, ce niciodată nu mi-a plăcut să caut.
Ei bine, cum relațiile mele sunt limitate de momentul despărțirilor inevitabile, fiindcă nimeni nu mă ia de totului sau măcar cât să-mi asigur că nu o să fie cazul să umblu în curu’ gol, ajung ca după un eșec emoțional să port, atât ca amintire, da’ și fiindcă n-am alternativă, ce-a lăsat fufa în urmă. Și e greu să-ți găsești o alta, când trăiești cu reminisciențele trecutului. Așa că acestea atârnă zdrențe pe mine, când sunt între relații.
De aceea – mă dispun aici public: voi întreține orice tip de relație cu fetele care-mi procură boxeri din aceia largi, ofertă valabilă pe durata purtării lor. Adică dacă mă dezbracă, să mă și-mbrace, ce pula mea nudă! Nu? Ba da. Iar dacă sunt la spălat, pauză. Termenele contractului se reiau când îi am pe mine.
Să trecem la tehnicalități. Habar n-am ce material trebuie să fie; știu că bumbacu’ e mereu materialul suprem, da’ aici cre’că-i un caz aparte din seria de “da’ în afară de chiloți”; deci cu siguranță există un raport textil perfect, iar aflarea și optarea pentru el intră în responsabilitatea potențialei.
Știu că sunt scumpi, tocmai ei dintre toate hainele și fix ei, ce nu se prea văd oricum, dar nu accept ieftineli, nici măcar în contextul economico-financiar prezent global. Este totuși o investiție pe termen lung; există și oferte de tip “câteva x 1” la set, chiar și cu obiecte vestimentare de calitate; mai piperat, e drept, dar, repet… randamentul în care operez ulterior depinde de calitatea condițiilor întrunite.
Accept, în afară de stilul propriu mie – carouri (nu tâmpite), orice texturi creative, retro, clasice sau pur și simplu atrăgătoare ochiului (nu hipnotice), propuneri mai neconvenționale – animale, obiecte repetitive, dar toate NU haioase; deci NU “de râs”, de soiul “gift-shop”. Sper că mă fac bine înțeles. Sau, desigur, o singură culoare; adică terni.
În acest moment, mai posed doar 3 (trei) chiloți care nu au încă franjuri. O pereche este a lui Arpi, alta este simplă, iar a treia pereche e tot a lui Arpi și mi-s strâmți! Deci nu strâmți!
Până centralizez toate “aplicantele”, solicit să fiu chivernisit temporar de către voi, dar dezinteresați. E un apel la îngăduință, până mă pun pe picioare. Numesc pe Hudrea&Băstel, Monica în colaborare cu Zapa, Gimel și doamna, Andul masculin și Andea feminină cu primele. Nu vă trageți pe cur, ca să zic așa. Șosetele, pentru că este un act de filantropie, sunt absolut opționale. Dar voi știți dacă aveți inimă de zahăr sau făcută din căcat.
***
Nou suflet
cu eu la uculeală și solista Jeg, Mirona, la solism [alternativa YouTube]
Apropo, dacă nu te-a dus capul încă, boxerii sunt cumpăraţi de mama. Deşi scrie XXL pe ei mă gândesc acum că ar putea fi mărimea M şi le-a înlocuit ea eticheta în mod deliberat. S-ar putea să-ţi vină până la urmă
Bine, mă înduplec. Ai de la mine două perechi, noi. Dar să te duci la magazin şi ţi-i iei singur, că nu sunt în Cluj să ţi-i aduc personal. Spune-le doamnelor să treacă în contul meu, nu ştiu ele.
Ba Jim, adica tre’ sa-i luam chiloti? Deci chiar ii luam chiloti? Nu mai bine ne raminea dator si noua, sa-l iertam precum Hudrea trimitindu-l sa-si ia singur?
Acum e prea târziu, declaraţiile s-au făcut. Aşa că da, trebuie. Iar cu Hudrea am rezolvat – banii lui sunt la mine. Chiar dacă urăsc, o să trebuiască să caut. Da’ o să caut de 50 RON perechea. Deci fără să vrea a ridicat ştacheta. V-a spart la buci, să rămânem în sfera asta pubică.
in sfera publica a spartului la buci? suntem in aceeasi categorie cu george michael. frumoasa adunatura…
@ Darius
Dacă o faci home-made poţi să faci şi o tocitură de penis uriaş, gen pantalonii lui Dani Oţil (daniotil.lx.ro/blugi-dnp.jpg) ca să înţeleagă toată lumea că nu-i de joacă.
Am găsit în sfârşit partitura din La calunnia e un venticello – Il barbiere di Siviglia (G. Rossini), doar că e cu orchestra, trebuie să o transcriu cu Sibelius… dar cine va avea un moment poetic peste un an doi… îmi mai trebuie negativul. 😀
Poate reuşeşte să-l orchestreze Dacian cu sunete de beşini făcute cu sub braţul…
Ce culoare-i vrei, ma?
N-am fost destul de limpede? Ce culoare dacă e să fie doar una? Rezonabilă.
Pai stii, blana de leopard are mai multe culori, de exemplu
sunt prin zone …dar vreau sa spun ca FOARTE TARE DOMNE :))
poate lansez si eu o campanie din asta …dar cu alte scpouri …CA Kiloti imi procur singur :))
Bă măgare! De ce mă faci de ruşine cum că-mi datorezi bani?
te-am (v-am urmarit) din cand in cand dar cu postarea asta o sa mai ai unul care te viziteaza zilnic. excelent!
Treci, Grozo, si pupa mina! Jumate din fani iti vin din motive de blorum pe care ti-l intretin fraierii astia ca noi.
[o singura culoare, roz, am priceput]
Pot să sugerez cum că cu verde? Cu verde, atunci. Rozul, that is. Ţipătoare, ambele. Şi şi şi şi cu imprimeu. Răpirea din Serai, dacă este.
nu, ca daca nici alora de la rapid nu le-a placut roz…
i-ai fix culoarea blana de leopard. si-o vesta de piele de zebra. grasune, zi “arghhhhhhhh”!
bai, am vazut vineri la mothercare niste perechi de chiloti absolut deosebite. cam mari, dar cred ca tie iti vin bine. de asemenea, cam scumpe. dar cand imi cumpar eu un set de cinci, iti cedez tie doua.
i-ai! e ca un yyhaaaaaaaaaaa! da’ mai c-u -i.
😆 :emoticon cu Darius care se plezneste peste fatza, intrebindu-se cin’ l-a pus…:
Mă, voi nu realizaţi un lucru: râdeţi şi glumiţi (că vă dau eu voie şi contextul), luaţi chiloţi; dacă nu întrunesc condiţiile, nu-i port. Deci mai bine faceţi un lucru cum trebuie, decât să fiţi subit creativi. Uuu, imprimeu animal, uuu, kitch-uri. Dacă tăăăt îi cu umor, fiţi şi voi un pic mai… cum am spus, “ne-gift-shop”. Că de domeniul ăsta se ocupă alţi blogări; imediat o să vă trimiteţi între voi .ppt-uri cu lucruri amuzante de pe mapamond sau bebeluşi scumpici. Săriţi cu şorţii şi nu vă mai tăt daţi pe după cireş. Vă face până şi Biblu, ca la nufăru’, vorba lu’ Tudor, care nici aia nu-i onorantă.
JTIU! JTIIIIIIIIIIIIIIIU! Să-i cumpărăm de la un magazin second-hand, că tot îi plac lui astea. Deci doo perechi de boxeri second hand but first class. Am zis!
Si sa aiba si cravata.
Bîjă, tu taci mă, nu eşti tu cu astea. Ce treabă ai tu în toată problema? Oricum nu pricepi nica. Deci zât!
Gata, fată, bine, nu vă mai influenţez…
Eu încă sunt uimită de cât de mult i-am influenţat jegului viaţa de-am ajuns să-mi primesc şi link.
Despre chiloţi, urât, domnule, ar trebui să ştii că eu nu mă mai prelumbru prin magazine îndesate cu chestii de îmbrăcat. Nu că n-am timp, că n-am, şi nici că nu mai am cu cine, că n-am, ci că n-am nevoie, momentan sau în viitorul apropiat. În cel mai bun caz, îţi pot trimite o cravată cu personaje de desene animate, că de-alea am cu kilul (şi-s şi de mătase). Şi, dacă insişti, te-nvăţ şi cum să o legi, ca luptătorii japonezi. De sumo, evident.
Iar despre cântare am mai multe chestiuni de precizat.
Unu. O grăbeşti pe domnişoară. De ce oare crezi tu că a obosit în halul ăla? Ascultă melodia originală şi-o să observi că pe aia de cântă n-o aleargă nici o căruţă legată la n cai.
Doi. Bei apă din borcan. Borcanul nu înseamnă pahar. Borcanul e chestia aia de sticlă în care pune lumea murături, zacuscă, alte chestii scârboase şi urât mirositoare (cum ar fi cereale cu lapte stricate timp de două luni – cea mai infectă şi insuportabilă mireasmă pe care am simţit-o în viaţa mea şi care-mi provoacă greaţă chiar şi după doi ani). Paharul e cel care nu are filet în partea de sus şi din care oamenii beau tot felul de chestii, diferite de cele pe care le pun în borcane. Aici nu mai dau exemple. Adică nu înţeleg de ce-o minţi pe fată şi nu-i spui “Stai, că îţi aduc un borcan cu apă”.
Patru. Nu eşti destul de evident în încercările tale voit disperate şi total teatrale de a pune mâna dreaptă, respectiv degetele de la mâna dreaptă pe Mirona. O singură persoană în afară de mine a observat. Ceea ce este chiar trist, la cum îţi ştiu cititorii.
Cinci. Am omis intenţionat punctul trei, că l-am uitat. Nu, mi se pare neinteresant, deci tot aia.
Aa, şi încă ceva. Dacă insişti să articulezi “chiloţii”, apăi articulează şi “inimile“, că altfel sună stupid şi ştiu că nu-ţi place să ţi se atragă atenţia că ceva ce-ai scris sună stupid. Mai ales de către mine.
My salsa makes all the pretty girls want to dance and take off their underpants..
My salsa makes all the pretty girls want to dance and take off their underpants….
where did everybody go ?
Io-ţi iau chilote, da îţi iau cu tot cu pulă. Să fie acolo.. chiar dacă e nefolosită.
Îmi cer scuze pentru glumă, ştiu că e junioară şi a mai fost folosită, probabil mai sus, nu am citit.
Futu-i, am uitat de coiae. Da, şi cu coaie. Să fie acolo….
No futu-i din nou, am uitat de povestirea cu ţiganii şi lanţu, etc., retrag coaiele, se pare că de ălea oarecum ai.
Ce povestire cu ţiganii şi cu lanţu ? Să vă zică ăsta mic.
Nu, nu include şi un urs.
Adică include, da’ ursu doar stă pe margine şi râde deci nu e personagiu principal.
Unde-i acum Monica să vină să zică despre Basty că-i cuc. Întreb: unde-i?
Vezi că poate vin şi-mi depun oole la tine în cuib de mă enervezi.
Da’ ce eşti tu, broască de galapagos? Hârşti! Să-ţi depui ce vrei la Groza-n cuib. Da’ numa dacă te enervezi.
Nu ştiu voi, dar eu am un chef de muncă azi…
Şi asta venind din partea unui bujetar, doamnelor şi domnilor.
Aplaudă. Din partea mea. Pentru curaj. E un început.
Şi domnişoarelor nu?
Sunt un om însurat, nemernice ! Ce insinuezi ?
La vreo 2 săptămâni după ce am început să ies cu prietenul meu, mi-am lăsat prima amprentă mai sănătoasă în viaţa lui, în sensul că i-am aruncat jumate din arsenalul de chiloţi şi şosete şi am cumpărat altele (da, înainte de a face sex). Aşa că mai e o speranţă, poţi găsi întâi dra. şi apoi va găsi ea chiloţii potriviţi personalităţii tale debordante.
Sau ai încercat deja asta şi nu merge?
Andea
0. Vei face cum am spus. Chilot.
1. De unde şi ideea de cover.
2. Am zis ulterior că “poftim un borcănaş”. M-am DUS după pahar, dar am ZIS că VIN cu borcănaş.
4. S-a mai discutat şi de către Biblel, la fel de greşit.
5. 3.
“Aa”, nu am articulat intenţionat, ba’ chiar am schimbat DUPĂ publicare. Fiindcă e asemânare între inimi frânte (astea de aici, de pe jos) şi chiloţii rupţi în cur (de acolo, din coş). Sună mai bine. E o licenţă poetică. Pentru care ar tre’i să plăteşti, cum ar tre’i şi pentru Windows.
Băstel – lumea ştie de aici, dinainte să te trezeşti tu, cu ţiganii şi lanţu’. De aici a citit Hudrel când s-a apucat să-ţi zică.
Hudrel – te descurci, da?
Isis – plâng de prietenul tău; ţi-a arătat chiloţii, şosetele, ai devenit casnică, da’ sex n-ai văzut dacă are; sau plâng de tine – o mai fi având pe cineva.
Ai zis temporar, deci mă chinui să găsesc, trimit şi apoi cer înapoi în starea iniţială sau cum anume temporar?
Şi eu am zis doar că sună stupid. Şi că să articulezi. Ceea ce nu vei face. Deci/dar/în fine/dimpotrivă/de ce??/cândva/aşadar nu plătesc nimic.
4. Citeşte toate cuvintele şi apoi pune-ne în aceeaşi oală, când ai confirmarea (pe care n-ai cum s-o ai decât dacă te-apuci să-mi modifici comentariul, ceea ce nu ţi-aş recomanda) faptului că am spus acelaşi lucru.
Şi vezi că chestiile alea de care-ţi zic chiar sunt de “cover”, că în rest luptătorii de sumo sunt fără haine. N-am zis “în pielea goală” că m-am întrebat apoi cum ar fi să fie cineva “în pielea plină” şi n-am reuşit să-mi închipui.
Nu, la tot ce-ai zis.
Cine de aici ştie de faza cu ţîganii şi cu lanţu să ridice mâna sus !
Ha! Asta înseamnă că nu ştii cum altfel să-mi răspunzi fără să te faci de baligă! Ioii, ce satisfacţie imensă ar trebui să simt acum dacă intenţia mea ar fi fost să-ţi fac asta…
Nu şi la asta.
Văzând satisfacţia lui Andi că Darius nu ştiu ce balegă (că nu pot urmării vorbitul acesta ardelenesc şi să înţeleg tot tăt) am să fiu pentru o clipă ce nu am vrut niciodată să fiu (şi anume) un (o) “persona diabolicum” şi să-i spun lui Andi că “sora mea şi cu mine”… Domniţă, ori “sora mea şi eu”, ori “sora mea împreună cu mine”. Acum mie ruşine că am spus asta, tocmai eu, :(( , dar nici să-l las balegă pe Dariusel după ce mi-a făcut frumuseţe de film cu fată frumoasă aproape ciupită de fund, şi el fără chiloţi pe el (ADICĂ UN FEL DE PARFUM DE VIOL).
da’ fetelor nu tot mama le cumpara? la mine umbla maica-mea prin magazinele de lenjerie sase luni inainte sa ajung si io in tara. mai bine faci un consiliu de mame.
(bibliotecaru cred ca vinde chiloti pe ebay. plus ca avea scanurile alea pregatite.)
Deci bag seama că nimeni nu ştie despre ţiganii şi lanţu’. Poftim, pramatie !
În altă ordine de idei, vă declar pe toţi OFF TOPIC !
Şi culmea, chiar sunteţi.
Am fost prins…
De vis interpretarea. La anu’ te votez daca mergi la EuroVizion. Ar fi un pas important in existenta ta…