[CLAUZĂ: Îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei. Dintre toți cei cărora le datorez, el vrea să mă auto-flagelez public. Deci îi datorez lu’ Hudrea 100 de lei, zic].
“Te uita, soli ai crustei albe/Ce-o să se-aseze de pe-acum,/În dantelări de fine salbe,/Pe tufa umedă, pe drum.”
apud Tudor Gheorghe, “Peisagiu retrospectiv”, albumul “Carte poștală 2”.
Ziceți-vă voi sincer vouă, doar în cap, ce vroia să spună autorul? Eu mă gândesc sincer că gheți pe minj, dar este doar opinia mea personală și mi-o asum.
Onorați cititori!
Încă de când a început să mă intereseze mai în amănunt lenjeria mea intimă, contând atât estetic cât și practic/igienic cu ce anume mă acopăr în diverse ipostaze din viața mea, m-am confruntat cu o problemă spun eu alarmantă: nu m-am putut dezobișnui de a mi-o procura mama mea. Inghinal eram dependent și influențat de cea care administra ce chiloți port. Prin asta mi-a dirijat și viața sexuală, că până la urmă mă alegeau doar fete care cădeau de acord cu ce port, fapt aflat în directa subordonare a lui Mirmen.
Pe parcurs am găsit o soluție: chiar fetele îmi vor procura ce doresc ele să îmbrac, la nivel pelvian. Și cu ocazia asta să mă aprovizioneze și cu șosetele, ce niciodată nu mi-a plăcut să caut.
Ei bine, cum relațiile mele sunt limitate de momentul despărțirilor inevitabile, fiindcă nimeni nu mă ia de totului sau măcar cât să-mi asigur că nu o să fie cazul să umblu în curu’ gol, ajung ca după un eșec emoțional să port, atât ca amintire, da’ și fiindcă n-am alternativă, ce-a lăsat fufa în urmă. Și e greu să-ți găsești o alta, când trăiești cu reminisciențele trecutului. Așa că acestea atârnă zdrențe pe mine, când sunt între relații.
De aceea – mă dispun aici public: voi întreține orice tip de relație cu fetele care-mi procură boxeri din aceia largi, ofertă valabilă pe durata purtării lor. Adică dacă mă dezbracă, să mă și-mbrace, ce pula mea nudă! Nu? Ba da. Iar dacă sunt la spălat, pauză. Termenele contractului se reiau când îi am pe mine.
Să trecem la tehnicalități. Habar n-am ce material trebuie să fie; știu că bumbacu’ e mereu materialul suprem, da’ aici cre’că-i un caz aparte din seria de “da’ în afară de chiloți”; deci cu siguranță există un raport textil perfect, iar aflarea și optarea pentru el intră în responsabilitatea potențialei.
Știu că sunt scumpi, tocmai ei dintre toate hainele și fix ei, ce nu se prea văd oricum, dar nu accept ieftineli, nici măcar în contextul economico-financiar prezent global. Este totuși o investiție pe termen lung; există și oferte de tip “câteva x 1” la set, chiar și cu obiecte vestimentare de calitate; mai piperat, e drept, dar, repet… randamentul în care operez ulterior depinde de calitatea condițiilor întrunite.
Accept, în afară de stilul propriu mie – carouri (nu tâmpite), orice texturi creative, retro, clasice sau pur și simplu atrăgătoare ochiului (nu hipnotice), propuneri mai neconvenționale – animale, obiecte repetitive, dar toate NU haioase; deci NU “de râs”, de soiul “gift-shop”. Sper că mă fac bine înțeles. Sau, desigur, o singură culoare; adică terni.
În acest moment, mai posed doar 3 (trei) chiloți care nu au încă franjuri. O pereche este a lui Arpi, alta este simplă, iar a treia pereche e tot a lui Arpi și mi-s strâmți! Deci nu strâmți!
Până centralizez toate “aplicantele”, solicit să fiu chivernisit temporar de către voi, dar dezinteresați. E un apel la îngăduință, până mă pun pe picioare. Numesc pe Hudrea&Băstel, Monica în colaborare cu Zapa, Gimel și doamna, Andul masculin și Andea feminină cu primele. Nu vă trageți pe cur, ca să zic așa. Șosetele, pentru că este un act de filantropie, sunt absolut opționale. Dar voi știți dacă aveți inimă de zahăr sau făcută din căcat.
***
Nou suflet
cu eu la uculeală și solista Jeg, Mirona, la solism [alternativa YouTube]
bravo
woody allen. nice couch.
Mulţumim, mulţumim.
Te epilezi pe picioare?
Nu. E păr chiar. Da’ cre’că pică soarele pe pingele, nu se vede.
Super tare melodia si interpretarea…
țin să spun tuturor că fără Pamfil, se ducea totul de râpă.
I
O, desfrunzirile din urma!
Te uita, vastele paduri
Stau vestede sub greaua turma
De nori haotici si obscuri.
Te uita, soli ai crustei albe
Ce-o sa se-aseze de pe-acum,
In dantelari de fine salbe,
Pe tufa umeda, pe drum.
Un cinic puf au nins scaietii…
Si totusi, iata-ma venit
In fata toamnei si-a tristetii
Cu gindul iarasi ispitit,
De-avintul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zarilor murinde,
A sumbrei vai, a tuturor.
II
De-a lungul tristelor razoare
Pe care vintul gramadi
Atitea crengi ratacitoare,
Mingiietoare vei veni?
Din glasul toamnei vei renaste
Iubirii mele, vis fugar,
Si insetatul va cunoaste
Betia vinului tau rar?
Vei fi atunci izbavitoarea?
Desi umbrit de-un mort trecut,
Imi vei aduce totusi floarea
Neprihanitului sarut?
Si-n pacea-ntinderii, cuvintul
Pe-atitea buze banuit,
Dar iar intrat in noapte, sfintul
Cuvint, va fi, va fi rostit?
III
Miraj fluid, forma fugara,
Strabate surele poteci
Serpuitoare si coboara
In toamna vinturilor reci.
Dorinta mea iti va aprinde
Ardori ce nu se pot grai,
Si-n ciuda umbrei ce se-ntinde
Ne vom iubi, ne vom iubi,
Pina cind anii vor asterne,
In colb marunt, argintul lor;
Pina cind, greu de ierni eterne,
Slavitul print al orelor
Va obosi sa mai adaste
Ivirea ultimilor sloi,
Si bolta noptii sale vaste
Va-ncovoia si peste noi.
Poezia Peisagiu retrospectiv de Ion Barbu
Google îi frate cu Bibliotecaru’, zice-o vorbă din popor.
Am luat după Google poezia, dar… te-ai gândit că mai întâi a trebuit să ştiu că nu e a maestrului Tudor Gheorghe şi că trebuie să o caut? 😀
Mai mult mă-ngrijorează gândul c-ai fi zis-o din minte…
OK, te-ai scos cu filmuleţul… Mereu am regretul că fetele astea sunt prea tinere ori eu prea bătrân. Şi ca să vezi cât am apreciat filmuleţul…
Am o soluţie la chiloţi. Necesită materiale şi maşină de cusut… dacă vrei, îţi scanez tiparul şi ţi-l trimit. Dacă nu vrei, nu mă mai chinuiesc (rămân cu… “realităţile mă chinuiesc, realităţile mă tăvălesc, nu mai rezist!”). Cine-şi face chiloţii cu mâna lui câştigă sufletul oricărei femei. 😀
Măi fratele meu alb de la vitrina advertais ing, nu am spus eu că am o memorie jenantă? Până şi bolnavii de Alzheimer râd de mine. Am bileţele care mă ajută să nu uit unde am pus agenda în care notez ce trebuie să-mi aduc aminte, am alte bileţele care să-mi aducă aminte unde am pus primele bileţele şi uneori uit să citesc şi bileţelele care îmi aduc aminte unde am pus bileţele ce nu mă lasă să uit de bileţelele care indică agenda. Probabil că am citit zeci de mii de poezii (poate că exagerez acum un pic, ca să mai impresionez şi eu un pic, poate că nu, că nu-mi aduc aminte exact) dar să le ştiu şi pe dinafară? Prea mult. Nu le ştiu nici măcar pe ale mele, că tot sunt câteva sute…
Există o cineva care ARE maşină de cusut, o foloseşte şi-i place. Sunt convins că mai devreme sau mai târziu va lectura. Sunt convins că se descurcă şi fără tipar, da’ dă-l încoa’. Apoi să vină să-l ceară. Să se conformeze.
Caut cartea şi o să scanez tiparul…
ce tipar vă trebuie vouă bărbaților să coaseți o amărâtă de gaură??
La noi nu e cu găuri.
Am găsit cartea, dar o scanez mâine că mi-e lene să instalez azi scanerul… Eu un tipar uşor, fără matrapazlâcuri… şi cu multe indicaţii. Îl poţi face singur cu uşurinţă… nu mai apelezi la femei, îţi câştigi independenţa, plus că îţi alegi singurul materialul.
Eu la asta aş face un clip, dar nu am dat de partitură gratuită pe net şi după ureche nu reuşesc să reţin exact (tot memoria săraca)
youtube.com/watch?v=s0WbgTOUQlY
Piano piano terra terra
Sotto voce sibillando 🙂
your couch rocks me senseless!!!
Poţi să stai pe-un colţ, preţ de câteva secunde, pentru o păreche de boxeri.
Bun. Iti ofer o pereche de boxeri destul de largi incat sa nu-ti sufoci toate cele. Vor fi albastrii in carouri. Ii primesti numai daca-ti faci o poza purtandu-i in timp ce te speli pe dinti.
iacat-o si p’asta mica! pishcot!
darius, scrii licenta la ora asta?
Doar o gândesc. Pupă – accept; uşor ilogic, că tot tre’ să mi-i dai în vederea fotografiei, pe care poate n-o fac; dar ba da – o fac; rămâi pe fir.
Mno, ma duc si eu sa fac somnul de frumusete, dar ma-ntorc deoarece si pentru ca mi-ai acceptat propunerea.
Trebuiesc totusi detalii la marime.
Mărimea mea. M. De la mărime. Cred. O să mă uit pe nişte chiloţi mai largi de-ai lui Arpi. Ţi-am dat pe mail restul datelor.
Gata, m-am uitat: M.
check, check, check!
Acuma tre’ sa-ti cumparam si chiloti?!?!?!?!?!?! 😯
Nu, ca nu ma intereseaza restul, lasa-ma!: tre’ sa-ti cumparam chiloti?! Sintem onorati sa-ti fim prieteni si cunostinte…!
Aha, stiu! Doar daca ii faci set cu triciclul ala si umbli asa prin oras. Chiloti peste triciclu. Intelesu-m-ai?
Văzînd acest articol tocmai mă pregăteam să zic “băga-mi-aş în chiloţii tăi“ dar m-am gîndit să nu o iei în serios.
Monică, dragoste, că nu-ţi pot zice altfel – deci, fără deci, am zis că mi-i luaţi pe degeaba şi nu primiţi ceva-n schimb. Iar cu triciclu’ degeaba tot insişti. L-am băgat în prezentări, l-am anunţat… Se face.
Marian – brrr, ca să zic aşa, atât la propriu, cât şi la figurat.
Faptul ca nu ai apelat la mine sa-ti cumpar chiloti, este un gest frumos. Este mai bine spus, un fapt, d-aia am zis “faptul ca nu ai…”. Desi nu stiu care ar fi fost diferenta daca apelai…
Totusi, as da bani sa te tunzi. Nu mult, ca n-am, da 5 lei ti-as da! Sa te faci si tu frumos… aaaa, sa te tunzi.
Deci (cu deci!):
1. Pamfil a fost cel mai tare.
2. La aia cu găurile ai cam rulat, treacă de la noi.
3. Cam scurt articolul.
4. Bă, iar vrei bani? Dă-te-n colo! N-ai decât să-ţi întorci pe dos boxerii, dacă-s rupţi în cur. Sau să umbli fără, că e cald afară. Te descurci tu.
5. Monica zice ea ceva, ai putea să te legi cu boxerii peste triciclu, într-un demers simbiotic fără egal.
7. Kraki are şi el dreptate, ţi-aş da bani să te tunzi şi pensezi.
Uite că nu mă gândisem că o pereche de boxeri cu gaură în fund sunt de fapt o pereche de boxeri noi nouţi îmbrăcaţi cu şliţul în spate. 😀
Ofer spre utilizare cu încredere domnului Darius set de boxeri (3 bucăţi) marca Redis, mărimea XXL, diferite culori. Precizez e posibil să fi probat şi chiar purtat una (maxim 2) dintre perechi însă nu mai mult de o dată (poţi zice că-s practic noi şi-apoi calul de dar nu se caută la novâscă în vremuri căcăcioase) după care evident mi-au rămas mici dat fiind faptului că am mai crescut… în greutate
Primeşti ❓
Str. Traian Moşoiu, nr. 48, ap. 24, 400132, Cluj-Napoca, judeţul Cluj. (deşi am zis că M, deci poate-mi faci o surpriză)
Revăzând filmuleţul am constatat următoarele:
1. Mişto telecomanda la jaluzele
2. Se constată o anumită tensiune în videoclip (care creşte foarte mult efectul dramatic)
2A. Secunda 37, mâna pusă pe picior “ca din întâmplare”
2B. Secunda 48, mâna se ridică cu ursuleţul… prima tentativă de răspuns la violenţă
2C. Secunda 52, revenirea la poziţia picioarelor la piept… dacă prima dată gestul avea ceva firesc, a doua oară gestul este un gest reflex de protecţie (poziţie foetusului)
2D. Secunda 59, gestul mârlănesc de a bea din pahar denotă o anumită intimitate… gestul “de pedepsire” efectuat neconvingător cu mâna…
2E. Momentul 1:11, gestul de a te muta mai aproape… plus privirea…
2F. Cum puteam sări peste momentul 1:22 al mimării “ciupirii” de fund
Hai să mă opresc aici… nu că nu ar mai fi de spus… 😀
Mişto, vorba lui, cum îl cheamă, Iri a lui Monica Columbeanu… aşa, că mi-am amintit, vorba lui Columbeanu.
(toate bine observate; chiar recunosc; cu menţiunea că prost interpretate)
Iar acum, dovada clară că Bibliotecarul e, cum credeam cu toţii, da’ mai aveam speranţe… ţicnit. Deci primesc pe mail, de la el, că de la cine altcineva…
[clic pentru mai mare]
Problema nu îi că-i psihopat. Ci că mi-e teamă că ăştia-s chiloţi-chiloţi, adică de ăia clasici. Nu cum am solicitat.
Ca să-ţi explic. Dacă vrei la cei clasici, adică la slipi… te pot servi şi cu aşa ceva. 😀
stai ma ca poate am inteles gresit: tu-i vrei noi? pe chiloti adica. adica sa fac investitie in acoperitori de pula pentru tine si bucile tale dezordonate? ca initial credeam ca uzati, adica donatie d-aia ca la femeia de servici. nu asa?
deci fără lăţei? eşti ciudat şi tu…
Jim are dreptare. Mama, de câte ori vreau să arunc ceva, zice că să nu, că poate ajutăm un copil sărac.
a mea adauga si urat si prost. d-aia ma gandisem ca…
youtube.com/watch?v=tIdIqbv7SPo
Am o propunere de melodie, veche şi bună…
As vrea sa-l vad pe Darius in chiloti de Hudrea. Sarac fiind.
Deci boxeri. Pfui, bine c-ai lamurit-o. era sa-ti trimitem cu totii slip.
Da’ ce crezi că-i aici, se iau dedicaţii? Ocupă-te de documentarea pe care-am ordonat-o. În conformitate cu doleanţele mele creadeam eu limpezi. Deci şort.
adica vrei sa-ti donez niste chiloti de-ai mei? sau ce? 🙂
Băi Darius, eşti de groază… este tipar de boxeri (şort, cum spui tu), dar dacă vrei, am şi de slip… (tipar de chiloţi noi, nu am de chiloţi purtaţi şi chinuiţi cum îşi oferă toată lumea). Eu zic să iei pe cei de la doamne şi domnişoare şi din cei purtaţi, îi poţi vinde pe internet, mai ales dacă sunt năduşiţi. Este o întreagă industrie. Mai demult mi-a propus cineva să mă ocup de aşa ceva, dar am considerat că schimbarea de sex e prea scumpă relativ la beneficiu şi am refuzat. Plus că exista riscul să mă autofecundez şi să rămân însărcinat/însărcinată la fiecare vis erotic. 😀 Dincolo era mai ieftin.
Nu Flo, n-ai înţeles, deci omul vrea boxeri din aceia largi. Ştiu că XXL comparativ cu M ar părea o soluţie drastică, forţată şi pe undeva chiar exagerată şi poate omul se referă la chiloţi largi mărimea M. Dar e ştiut faptul că mărimea chiloţilor este direct proporţională cu randamentul şi unii “experţi” spun că ar influenţa chiar şi mărimea penisului deşi personal mă îndoiesc, părerea mea e că-şi caută scuze pentru că o au, să zicem… mică…
Şi mie îmi cumpără mama chiloţi pănă în ziua de azi deşi cred că a aflat că m-am căsătorit între timp şi poate această atribuţie i-ar reveni pe bună măsură nevestei. Nu-i port dar nici nu-i refuz ca să nu-i rănesc sentimentele. Nu ştiu dacă-i vreo consiraţie la mijloc însă un lucru e cert: lasă M-ul şi go XXL!!! Chiloţii mici te inhibă, te fac să devii vulnerabil, nesigur pe tine, ce mai, îţi influenţează personalitatea.
Ia-ţi chiloţi largi, fie şi XXL, fi extrem, fi liber, toţi din jurul tău vor observa schimbarea din comportamentul tău şi nu vor înţelege. Dar tu vei ştii când vei vedea că şeful tău e mereu înbufnat, mereu nemulţumit şi pus pe ceartă: nu e vina lui! E doar o altă victimă a chiloţilor strâmţi care-ţi intră-n cur şi-ţi sufocă ouăle. Fă-i şi lui cadou o pereche de boxeri largi şi îţi va mulţumi. Sau te va concedia. Eu zic că merită riscul.
Oricum eu îţi pot trimite dacă doreşti, pentru probă, perechea nepurtată iar dacă nu-ţi vine, poţi oricând să i-o faci cadou şefului.
Zapă – da, dacă tu porţi boxeri bărbăteşti în condiţiile detaliate mai sus, da, ai înţeles; deşi eu cred că ai încercat umor, fără să fi înţeles.
BIblel – deci noi, procuraţi comercial, după cum am scris, plus restul aspectelor; contribuţia ta deci va ajunge la cea despre care ţi-am povestit; şi sper că vom avea şi ceva home-made, DIY, artizanal, la comandă etc. 🙂
bine ma, o sa-ti dau o pereche de mr. big-i de-ai mei. da’ e anormal. eu te-as omeni si cu ceva de la bote, da’ ar trebui sa faci niste chestii cam dubioase, imbracat doar cu ei fiind, ca sa ma induplec. asa ca mr. big it is. cotton.