Jurnalul Editorialistic de Groza

Încă, pe OiMR.

Mie-mi plac persoanele care folosesc excesiv semnul `. Deoarece sunt nişte persoane idioate, care pe mine mă atrag, pentru a le crăpa capul. Mă abţin, până la urmă, doar pentru că aş dori să mai existe persoane ca ele mai departe, ca eu să pot scrie în continuare despre dumnealor. De obicei, ele încheie o propoziţie cu semnul respectiv, fiindcă, după ce s-au dezobişnuit de toate rigorile ortografice, înlocuindu-le cu “Muie, Steaua!”, “Moarte la ciori!”, respectiv “kkt”, au reinventat nevoia pentru o anume ordine în încercările lor eşuate de a articula enunţuri. Iar în mintea lor s-a născut convingerea certă că astfel este cel mai potrivit să marcheze finalul a ce vor să spună, fiindcă pe Internet nu se aude când îţi sugi măselele.

Vorbeam despre asta cu o tânără domnişoară de caracter de pe Internet şi n-am reuşit nici unul să ne dăm seama ce este acest simbol, în ce condiţii corecte se poate folosi sau măcar cum se cheamă. Deoarece, desigur, doar un semn mai puţin uzual puteau să selecteze persoanele idioate menţionate, în năzuinţa lor de a mai respira, ca să trăiască, între două idei râgâite, de cele mai multe ori aceeaşi.

Eu am zis că-i un accent. De care? Nu cunoaşte nimenea. Până la urmă am convenit să fie de acum încolo un “nu ştiu” şi gata. Nici n-ar putea să fie pus altundeva decât pe aceeaşi tastă cu ~. Care cred c-am folosit-o de vreo 10 ori în viaţa mea, cu copy paste, pentru că degetele mele nu reuşesc să apese şi tasta aia şi shiftul deodată, nici dacă s-ar împărţi la două mâini şi două picioare, câte am.

Sunt oricum mai multe taste pe tastatură cărora nimeni nu le-a scormonit prea profund sensul, cum mai există şi, de pildă, dânsul: |. Nu I. Nu l. Că |. Locuieşte lângă enter, pozând un pic mai graţios decât \. Înţelegeţi voi. Apropo… \ cu italic n-ar trebui să stea |? Sau / cursiv să stea _? Întreb şi eu.

Ulterior: În urma dezbaterilor stârnite, am căutat pe Google |. Vi s-a întâmplat să vă găsească vreodată Google-ul nimic? În sensul că să nu găsească ceva? Uite, nici nu ştie să zică “Results 0” – măcar să recunoască.

În schimb, vi s-a întâmplat ca Google să vă găsească nimic, în celălalt sens al expresiei, adică să căutaţi nimic, iar el să dea de el? Şi să mai şi sugereze asemănări?

***

Iar apoi, tot într-o discuţie dintre acestea, dar cu amicul Pişto, cvasi-bulibaşă peste Taverna, am descoperit un aspect foarte interesant al câmpului muncii, asupra căruia eu şi el ne aplecăm atenţia din când în când, pentru noi propuneri de biznis (“propuneri”, fiindcă sunt menite celor dispuşi să lucreze, iar “noi”, fiindcă nu ne-a ieşit niciodată precedenta).

Şi cică-mi explică mie maghiarul mai sus amintit că există curve, da? Iar eu înţeleg. Adică femei care fac tranzacţii sexuale. Ele primesc bani, iar voi, clientela selectă, vă bucuraţi sincer de raporturi carnale. Pe lângă principiul în sine de “a ieşi futut” în toate sensurile cuvântului. Şi cum el e… adânc în subiect, a avut destulă vreme cât să realizeze – cât timp eu nu am putut decât să-i dau dreptate – că femeile reale (spre deosebire de cele imaginare), care se respectă, nu acceptă bani sau scurtături de la calea anevoioasă pentru dragoste crudă sau “amor pe covor”, vorba cântecului de ascultat în autobază, până-ţi vine cursa… Ci ele se aşteaptă să fie tratate cu diverse, un cafei, o floare sinceră, nişte lugu-lugu. Adicătelea ele sunt pe barter. Da, fetelor, şi voi care vreţi atenţie şi sensibilitate, tot aia oferiţi în schimb celor ce sunt dispuşi să o mimeze. Da. Ah, iar băieţii: voi să nu vă mai plângeţi deci, că ele mimează orgasmul. Că şi voi mimaţi că ţineţi la ele. Măcar să mai fie cineva, în afară de voi, care se preface că sunteţi buni la pat.

Vedeţi şi voi, deci, cum Jegul este, de fapt, o înşiruire de discuţii pe care le port cu altcineva, în viaţa mea reală, acolo unde trăiesc eu… Nu că n-aş purta discuţii singur, da’ tre’ să fie şi ceva interesant la ele, ca să ajungă aici. Or doar eu, de capu’ meu…

***

În rest, voi aţi auzit de Magic, jocul? Nu?… Mami, du-te cu două paragrafe mai jos.

Deci Magic este un joc femeiesc, care este jucat de femeieşti, iar pionii suntem noi, bărbăteştii. Constă în a-şi găsi ele prin birturi câte-un specimen, a-l ameţi de cap (nici măcar cu băutură), a-l duce într-un imobil (al lor sau al lor, când “lor” sunt, pe rând, fie fetele ce participă, fie băieţii care sunt manipulaţi în această tortură socială), a-l utiliza ca pe un instrument, o bucată de carne, după care a-l lăsa acolo, respectiv trimite acasă şi a nu-i mai da nici un semn vreodată.

Să analizăm. Vă spui, se practică, Arpi a asistat la o discuţie între câteva… joviale, care au scăpat informaţia într-un moment mai şpriţat. Pe lângă tentativa cretină de statement de egalitate – adică ele, misandrele, care iau masculii, după care-i abandonează (că îşi povesteau şi chiţăiau între ele, mulţumite) – mă-ntreb eu: cum anume ne dezavantajează pe noi chestia asta? Doar băieţii ca mine, cu reputaţie îndelungată de ratalăi emoţionali, suntem ameninţaţi. În rest… ce fac ele să rezolve problema cocalarului? Că doar n-o să reuşească niciodată să creeze un superfluu de activitate sexuală, să rămână “băjeţii” speriaţi în domicilii şi cămine. Voi, doamnelor, aţi văzut câte site-uri porno există pe Internet? N-aţi văzut. Că nu vă uitaţi. Noi ştim şi vă zicem: nu destule. Unii expandăm timpul, uitându-ne la câte două deodată. Credeţi că dacă întoarceţi voi placa, o să fim copleşiţi?…

***

[pozele de mai sus apar într-o ediţie adaptată şi pe Neo Vintage Shop, unde borfetele cititoare de Jeg, dar şi băieţii, ambele categorii pasionate de seconduri sau mode atemporale, pot să se îmbucure de produse noi sau rodate, la preţuri accesibile, “Tigri! Ponei! Elefanţi!” şi alte elemente de marketing; eu mi-am procurat până în prezent o cravată şi bocancii]

***

***

Ah, să nu uit. Copii! Mi-a zis Valeriu să nu-l mai miştocăriţi că el s-ar orienta cu blogul său cu plete după mizeria mea. Fiindcă el nu e un Jeg-wanna-be. De fapt, din vorbele sale, am dedus, printre bocete, că-i chiar un ambiţios Jeg-wanna-be-NOT-wanna-be. Deci nu vă luaţi de el, la comenteriile articolului unde s-a ridicat această perfidă ipoteză, pe care o găsiţi aici.