Umorul. Nu mă amuză.

Încă, pe OiMR.

Mie-mi plac persoanele care folosesc excesiv semnul `. Deoarece sunt niște persoane idioate, care pe mine mă atrag, pentru a le crăpa capul. Mă abțin, până la urmă, doar pentru că aș dori să mai existe persoane ca ele mai departe, ca eu să pot scrie în continuare despre dumnealor. De obicei, ele încheie o propoziție cu semnul respectiv, fiindcă, după ce s-au dezobișnuit de toate rigorile ortografice, înlocuindu-le cu “Muie, Steaua!”, “Moarte la ciori!”, respectiv “kkt”, au reinventat nevoia pentru o anume ordine în încercările lor eșuate de a articula enunțuri. Iar în mintea lor s-a născut convingerea certă că astfel este cel mai potrivit să marcheze finalul a ce vor să spună, fiindcă pe Internet nu se aude când îți sugi măselele.

Vorbeam despre asta cu o tânără domnișoară de caracter de pe Internet și n-am reușit nici unul să ne dăm seama ce este acest simbol, în ce condiții corecte se poate folosi sau măcar cum se cheamă. Deoarece, desigur, doar un semn mai puțin uzual puteau să selecteze persoanele idioate menționate, în năzuința lor de a mai respira, ca să trăiască, între două idei râgâite, de cele mai multe ori aceeași.

Eu am zis că-i un accent. De care? Nu cunoaște nimenea. Până la urmă am convenit să fie de acum încolo un “nu știu” și gata. Nici n-ar putea să fie pus altundeva decât pe aceeași tastă cu ~. Care cred c-am folosit-o de vreo 10 ori în viața mea, cu copy paste, pentru că degetele mele nu reușesc să apese și tasta aia și shiftul deodată, nici dacă s-ar împărți la două mâini și două picioare, câte am.

Sunt oricum mai multe taste pe tastatură cărora nimeni nu le-a scormonit prea profund sensul, cum mai există și, de pildă, dânsul: |. Nu I. Nu l. Că |. Locuiește lângă enter, pozând un pic mai grațios decât \. Înțelegeți voi. Apropo… \ cu italic n-ar trebui să stea |? Sau / cursiv să stea _? Întreb și eu.

Ulterior: În urma dezbaterilor stârnite, am căutat pe Google |. Vi s-a întâmplat să vă găsească vreodată Google-ul nimic? În sensul că să nu găsească ceva? Uite, nici nu știe să zică “Results 0” – măcar să recunoască.

În schimb, vi s-a întâmplat ca Google să vă găsească nimic, în celălalt sens al expresiei, adică să căutați nimic, iar el să dea de el? Și să mai și sugereze asemănări?

***

Iar apoi, tot într-o discuție dintre acestea, dar cu amicul Pișto, cvasi-bulibașă peste Taverna, am descoperit un aspect foarte interesant al câmpului muncii, asupra căruia eu și el ne aplecăm atenția din când în când, pentru noi propuneri de biznis (“propuneri”, fiindcă sunt menite celor dispuși să lucreze, iar “noi”, fiindcă nu ne-a ieșit niciodată precedenta).

Și cică-mi explică mie maghiarul mai sus amintit că există curve, da? Iar eu înțeleg. Adică femei care fac tranzacții sexuale. Ele primesc bani, iar voi, clientela selectă, vă bucurați sincer de raporturi carnale. Pe lângă principiul în sine de “a ieși futut” în toate sensurile cuvântului. Și cum el e… adânc în subiect, a avut destulă vreme cât să realizeze – cât timp eu nu am putut decât să-i dau dreptate – că femeile reale (spre deosebire de cele imaginare), care se respectă, nu acceptă bani sau scurtături de la calea anevoioasă pentru dragoste crudă sau “amor pe covor”, vorba cântecului de ascultat în autobază, până-ți vine cursa… Ci ele se așteaptă să fie tratate cu diverse, un cafei, o floare sinceră, niște lugu-lugu. Adicătelea ele sunt pe barter. Da, fetelor, și voi care vreți atenție și sensibilitate, tot aia oferiți în schimb celor ce sunt dispuși să o mimeze. Da. Ah, iar băieții: voi să nu vă mai plângeți deci, că ele mimează orgasmul. Că și voi mimați că țineți la ele. Măcar să mai fie cineva, în afară de voi, care se preface că sunteți buni la pat.

Vedeți și voi, deci, cum Jegul este, de fapt, o înșiruire de discuții pe care le port cu altcineva, în viața mea reală, acolo unde trăiesc eu… Nu că n-aș purta discuții singur, da’ tre’ să fie și ceva interesant la ele, ca să ajungă aici. Or doar eu, de capu’ meu…

***

În rest, voi ați auzit de Magic, jocul? Nu?… Mami, du-te cu două paragrafe mai jos.

Deci Magic este un joc femeiesc, care este jucat de femeiești, iar pionii suntem noi, bărbăteștii. Constă în a-și găsi ele prin birturi câte-un specimen, a-l ameți de cap (nici măcar cu băutură), a-l duce într-un imobil (al lor sau al lor, când “lor” sunt, pe rând, fie fetele ce participă, fie băieții care sunt manipulați în această tortură socială), a-l utiliza ca pe un instrument, o bucată de carne, după care a-l lăsa acolo, respectiv trimite acasă și a nu-i mai da nici un semn vreodată.

Să analizăm. Vă spui, se practică, Arpi a asistat la o discuție între câteva… joviale, care au scăpat informația într-un moment mai șprițat. Pe lângă tentativa cretină de statement de egalitate – adică ele, misandrele, care iau masculii, după care-i abandonează (că își povesteau și chițăiau între ele, mulțumite) – mă-ntreb eu: cum anume ne dezavantajează pe noi chestia asta? Doar băieții ca mine, cu reputație îndelungată de ratalăi emoționali, suntem amenințați. În rest… ce fac ele să rezolve problema cocalarului? Că doar n-o să reușească niciodată să creeze un superfluu de activitate sexuală, să rămână “băjeții” speriați în domicilii și cămine. Voi, doamnelor, ați văzut câte site-uri porno există pe Internet? N-ați văzut. Că nu vă uitați. Noi știm și vă zicem: nu destule. Unii expandăm timpul, uitându-ne la câte două deodată. Credeți că dacă întoarceți voi placa, o să fim copleșiți?…

***

[pozele de mai sus apar într-o ediție adaptată și pe Neo Vintage Shop, unde borfetele cititoare de Jeg, dar și băieții, ambele categorii pasionate de seconduri sau mode atemporale, pot să se îmbucure de produse noi sau rodate, la prețuri accesibile, “Tigri! Ponei! Elefanți!” și alte elemente de marketing; eu mi-am procurat până în prezent o cravată și bocancii]

***

***

Ah, să nu uit. Copii! Mi-a zis Valeriu să nu-l mai miștocăriți că el s-ar orienta cu blogul său cu plete după mizeria mea. Fiindcă el nu e un Jeg-wanna-be. De fapt, din vorbele sale, am dedus, printre bocete, că-i chiar un ambițios Jeg-wanna-be-NOT-wanna-be. Deci nu vă luați de el, la comenteriile articolului unde s-a ridicat această perfidă ipoteză, pe care o găsiți aici.