ADĂUGIRE ULTERIOARĂ PESTE PUPĂZĂ [nu, n-o să tot cârpesc Jegele prezent, la un moment dat chiar o să public un articol nou]
Pentru că sunt un galant, voi promova din ou concursul lui Nenea Cosmos, într-o re-editare a ceea ce odată era cel mai mişto blogăr (eu), iar acum se cheamă blogul “Magnific“. M-am aşezat confortabil în jilţul de juriu, pentru că aşa au dat exemplu grandioşii-adică-nu blogări, după ce-au câştigat un concurs şi ştiau că-l pierd pe următoriul. Eu am ales cu.
În acest sens, oarecum creativul Blegoo a făcut şi nu a cerut în mod special să afişez acest simpatic promoţional online:
ULTERIOR!
DECI, DUMINICĂ, AŞADAR! Se ţine ediţia aniversară (adică a 3-a, mai concret) a întâlnirilor dez- sau prost organizate, acum mai bine organizate, AD-HOC! Petrecerea de online se va ţine offline, dând şansa tuturor să aibă o viaţa reală, în birtul preferat intitulat Le General (pe Eroilor, nr. 18), de la orele 20:00 (seara).
Intrarea se face pe bază de uşă, dar, pentru ca să fim mai mulţi, eu am sugerat că să se vină cu prietenele (pe care să le schimbăm între noi, în ordine descrescătoare a traficului), respectiv prietenii, care să stea şi să tacă din gură, decât să se bage-n seamă ca fraierii.
Eu vin disponibil, ca să fie loc de variat. Tot ca să fim mai mulţi, fiecare poate (şi este sugerat a) invita unul sau mai mulţi alţi blogări, preferabil necunoscuţi (de ei înşişi sau restul) cu scopul de a se – stupoare! – cunoaşte. Eu, spre exemplu, mereu am fost curios cine sunt de-adevăratelea Groparu şi Licurici. Şi nu ştiu dacă m-am cunoscut, dar aş vrea, chiar dacă are blog pe blogspot, cu domnişoara asta, pentru că s-ar putea să fie una cu care vorbeam pe mIRC mai demult, deşi nu cred. De asemenea, am ales alte două bloage la întâmplare: ăsta şi asta. Să vie. Şi, în plus, pe asta, că dacă-i aia care cred eu, e o proastă şi imbecilă. Aşa că o rog să vină. Şi ăsta, dacă îi să se potrivească cu precedenta de care vă ziceam, deşi nu-s convins că-i din Cluj. Îmi reţin dreptul căci, dacă-s nişte persoane de tot căcatul, să nu vorbesc cu ele, chiar dacă eu le-am invitat. Fiecare ce l-am chemat tre’ să invite alţi neplăcuţi oaspeţi la rândul lui/ei/lor.
Detalii aici. Paharele furate de Psaico de aici. Ania poată să nu vie, este anti-invitată de mine personal, mulţumesc.
***
Mare atenţie, că în articolul acesta apare sânge, într-o poză, mai jos. Ca să nu vomitaţi pe tastatură, mă refer. Nu e scârboasă. Doar apare sânge şi poate, dacă sunteţi mai sensibili, o să plângeţi. Vă zic, numa’.
Ştiţi ce fac eu cu localurile ălea unde dau apa firicel la robinet, ca să nu consume (şi nu din porniri ecologice)? Păi, le-nfund buda cu hârtie igienică.
A venit, deci, precum bine ştiţi, bicicleta cea divină. După ce m-am dat pe dânsa până mă durea coccisul şi nu mai ştiam umbla, m-am confruntat cu problema cea mai mare (nu, nu aripa vopsită corcit cu talentul artisitic al lui Radu, că aia sălăşluieşte de mult sub pat, departe de ochii copiilor): depozitarea sa.
Dat fiind caracterul său de legendă, bicla este sortită să atragă atenţia tâlharilor care colcăie la tot pasul. De fapt, este într-atât dă măiastră, că-mi vine să o fur chiar eu de câte ori o văd, până-mi amintesc că-mi aparţine. Biţa ar convinge şi o virgină să o fure. Nu ştiu de ce o virgină n-ar fura, da’ încerc să surprind că oricine. Ţoagla este o fiică de-mpărat. Unde “mpărat” nu vine de la “cumpărat”, deci de aceea trebuieşte subtilizată.
Situaţia ei specială contravine însă flagrant cu nevoia mea medicală de a mă beţivi zilnic în toate birturile în care apuc, în contrast cu a utiliza bicicleta, dacă tot ar fi trebuit să sparg 450 de euro pe ea (în cazul în care n-o primeam ofrandă). Este imperios necesar, deci, să găsesc metode s-o protejez nu doar de furt, ci şi de vandalism.
În această ordine de idei, am pedalat la un depozit de feronerie, localizat la periferia oraşului (despre care, pentru a nu-i aduce prejudicii de imagine prin asocierea cu Jeg, nu vom zice că-i Praktiker), în vederea procurării unui lănţoc de câţiva giga buni şi nişte lacăt cu parolă, cu care să leg ţogleta de garduri. Aici m-am confruntat cu primul paradox în securitate: oamenii de la protecţie şi pază, cam de-o generaţie cu bunicu’ Petrică, nu-mi dădeau voie să las bicicleta în holul lor, fiindcă afară era neprotejată, ca să intru în magazinul lor, de unde să-mi procur obiectele cu care s-o protejez. Dacă nu era să desemnez nişte body-guarzi pensionari s-o observe triangulat (pentru că nu se puteau deplasa fără cârje), nu m-ar fi surprins deloc să-mi fie furată cât îi cumpăram anti-furt.
***
La primbăriche, prin oraş…
***
După achiziţionarea celor necesare, am dezvoltat următoarele metode de a-mi feri mijlocul de transport, suprapus pe harta vieţii mele nocturne de societate: (a) la Vlad Sulea Augustin, la doar o plăcută borală distanţă de localul La Gazette; (b) dacă Pub – în casa scărilor de la Vitrina, cu mare precauţie, considerând că bătrâna din acelaşi imobil cheamă mascaţii când se-ntoarce discul de la contorul de apă caldă, măcar ştiu că odată introdusă, n-o mai fură nici Tom Cruise; (c) pe balconul Le General, când în Le General; (d) pe balconul Le General, când în Janis; (e) pe balconul Insomnia, când în Insomnia.
O metodă în plus de siguranţă, pe care o recomand şi altor biciclişti: se face card depozit la ING; se utilizează cămăruţele anexe acestui serviciu, răspândite pe tot cuprinsul patriei; se leagă bicicletele de verigile de oţel aferente, în prealabil sudade de seiful bancomatului. Cercul posibililor suspecţi se reduce astfel doar la ceilalţi clienţi, surprinşi în imagini de camerele de supraveghere, care cu uşurinţă pot fi obţinute de Sorel-Mihai, care, din câte am înţeles, se pricepe cu Internetul şi calculatoarele.
Era un articol pe net, că cică bărbaţii ar fi mai pricepuţi în a depista infidelitatea decât omoloagele lor feminine. Dedus, firesc, dintr-un studiu. Eu aş duce acest studiu mai departe şi aş conchide că asta se întâmplă fiindcă femeile înşeală ca să le vadă bărbaţii lor! Pe când bărbaţii înşeală CA SĂ FIE CU ALTELE şi de cele mai multe ori se ascund! Şi o fac cum trebuie.
Bărbaţii au metode, strategii, şiretlicuri, îşi găsesc toate ciudatele, fac scenarii. Femeile au “prietenul cel mai bun”. Femeile presupun din oficiu că bărbaţii le înşeală, chiar dacă nu este mereu aşa, pe când bărbaţilor nu le pasă, chiar dacă se-ntâmplă tot timpul. Nu vorbim aici de bărbaţii ăia isterici care chirăie prin cluburi şi fug pe străzi, că ăia-s un fel de femei.
Ca să nu ieşiţi în pielea goală pe străzi, stropiţi cu sânge: nu mâncăm ficat de căprioară dimineaţa la micul dejun, nici nu ieşim în familie la vânătoare. Patrupedul deja decedase şi nu de mâna noastră, vă rog să vă reveniţi. În condiţii naturale. Nu de un “act sportiv”. Nici nu încurajez asemenea comportament, mie-mi plac animalele, am chiar câţiva prieteni care sunt animale. E doar faină poza. Una mai faină, deci nedemnă de Jegul ăsta, tot cu Bambi, la Dacian.
106 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Sheesh! Daca te vede Bibli, sigur iti recita “Moartea caprioarei”.
Groza, acest Labis al jegului… Sau Labus?
Da-da-da, in brate, desigur!
link permanent
Şortu’ lu’ Dacian îl vrem!
link permanent
Sa va fie de bine…(P.S. Ce flacon mare de Listerine! )
link permanent
Nu-i al nost’. Şi NU îmi place mâncarea de animale! Nu te tăt cufuri pe dumneata.
Îndemnăm la calm!
link permanent
Aşa-ţi trebe dacă te-apuci să faci drive teste cu ţoacla prin pădurile patriei. Săracul căprior nici n-a apucat să afle ce l-a trăznit…
Şi triciclul pe când? Bani ai, laptop ce-ţi mai trebuie…
link permanent
Cum să mă dau io printre copaci, până-mi pun viteze? Triciclul “va urma”. Aştept nişte poze.
link permanent
…
Ratacita printre perii
Dar mai trista-i periuta
Ca se umple de bacterii!
link permanent
“Cum doreste caprioara
Apa dulce de izvor
Asa va doresc eu voua
Mult succes pe viitor”
link permanent
Ma prostea, e invers, femeile se ascunde mai bine ca barbatii. Nimic nu stii.
Ce tare e ăla cu toporul!
link permanent
monica, pup iu… m-ai ghicit. Acum a trebuit un efort suplimentar ca să nu devin ridicul, ori ridicol, şi să fac rost de altă căprioară decedată poetic. Noroc că mai am nişte poeţii din ăştia de mă cunosc eu cu ei.
Pe masa mea un pui de caprioara
Prietenos deschide ochii puri.
Si daca in poiana o sa moara
De glont ranit un frate din paduri,
Si daca la izvoare o sa planga
Cu botul ud de sangele prelins,
Stiu bine: nici o moarte n-o sa franga
Caprita linistita cu trup nins.
Ce clar priveste! Parca intelege
Ca umblu sa-i fur taina intr-un vers.
Dar care vers veni-va sa mi-o lege
Cum sta oprita-n suflet si in mers?
Cu capul mic si fin lasat de-o parte,
Ciulind usor urechile-i de ciuta,
Pandeste cum pandesc dupa o carte
Faptura ei necunoscuta…
Si zile fug, si trece an de an…
Imbatranesc… si-un pui de caprioara
Deschide mari doi ochi de portelan
Din lumea unde moartea nu omoara.
(CAPRIOARA DE PORTELAN de Ion Pillat)
Hai să nu mă dezmint şi să transmit, pe această cale, domnului Ion Pilat (Dumnezeu să-l odihnească) că există o problemă, ciuta-i ciută, căprioara-i căprioară, nu au legătură una cu alta. în plus rima ciută/necunscută nu e deloc nimerită, trebuia să lege rima ciută/mută Schimbând versul astfel… “Făptura ei eteric mută.” iar versul anterior “Ciulind uşor urechile-i în fugă,” ca să elimine confuzia cu ciuta care este femela de la cerb în timp ce căprioara e femelă de căprior. Auzişi Ioane? Spune bogu da prostiti că şi-a coborât poetul muza asupra poeziei tale. Ne revedem în curând, n-ai grijă, vei face cinste.
link permanent
doar n-ai infundat buda?!
link permanent
nu te mai face ca ploua,mr rain man si zii cu cat dai coarnele de caprioara,traficant fara suflet ce esti,monstrule!
iata o poezie ce l-ar misca si pe al mai netrebnic malefic din lume(lex luthor):
CRAPIOARA
de Poetus ObsCurus
dulce,dulce crapioara
cum dansai tu eri la bara,
preavioaie
si traiai!
da’ Grozavu cel malefic
da cu toagla,plin de epic,
drept in tine
si mureai!
te-a miscat?nu vreau lacrimi de alea de care stii tu sa fabrici ca in clipu’ celalalt.
link permanent
Ba da. La ambii.
link permanent
Eu tot nu inteleg unde o lasi la Gazette… Sau in Janis… Cat despre protectie… mai bine iti iei o cutie imensa din tabla, asemanatoare cu alea ce au acoperit statuile lui Antonescu din toata tara. O poti lega de toacla si sa o tragi dupa tine… Cand ai nevoie pac, o pui ca un capac si gata-i.
link permanent
Unde mai pui că un hoţ de hoţ va sta se descifreze acel cifru format din luna şi anul de naştere în loc să taie cablul cu un cleştişor de forţă. Că doar acum ştie unde este bicicleta, au văzut pe net. Şi pentru mămiţa cerber, răufăcătorii iau o pungă electorală, pun în ea o pâine şi un litru de ulei, şi gata, au momit paza, zicând că sunt de la partide. Sfatul meu este ca bicicleta să aibă ataşat un bullterier pitbullistic, o rasă din astea de mănâncă atacatori de biciclete la micul dejun.
link permanent
darius sa fie acest individ? :
“Un tânăr a fost înjurat, marţi, în centrul municipiului Cluj-Napoca, de un şofer din Zalău, pentru că vorbea la telefon în timp ce traversa, iar după ce pietonul s-a urcat într-o maşină şi l-a urmărit pe bărbatul din Zalău acesta, la o intersecţie, l-a ameninţat cu un pistol cu aer comprimat.”
link permanent
deci e moarta prin decapitare? asa ati ajuns ma? sa omorati caprioare cu toporu’ in baie? pffft.
link permanent
cred şi eu că e tristă crăpioara.. doar îi lipseşte corpu’
link permanent
Mda. Esti bun la Photoshop.
link permanent
Mai nene Darius, uite care e treaba.
Unii dintre noi mai facem o manevra tehnica. Se numeste “add to Favorites“. Si se face treaba asta dupa ce scrii un comentariu, ca sa ajungi imediat la el fara sa faci scroll pina se enerveaza mausul. Da, dar asa exista riscul sa nu mai vezi ca s-a postat articol nou – tu esti tot la ala vechi. Sa dau toata ziua click pe “azi“ ca sa vad daca s-a trezit Darius ??? Noooo, mai bine pui matale un anunt, ca ultim comentariu: treziti-va bai ca am articol nou, nu mai scrieti pe aici de-a surda. Nu zic bine ?
link permanent
@ Marian S.
Dacă cineva a prelucrat în Photoshop s-a gândit să îndoaie umbra pe chiuvetă, mai e cum mai e, dar că s-a gândit să reflecte coarnele căprioarei în ţeava bateriei de lavoar, atunci este cu adevărat maestru.
Dacă e prelucrare, atunci eu mi-am luat-o.
Mai repede cred că este un cap de panoplie şi sângele e trucat cu ceva. Teoretic sângele scurs din cap ar trebui să fie venos ori cel din chiuvetă este arterial. în plus “capul” e cu ochii deschişi, ceea ce, în mod obişnuit, nu se întâmplă. Să nu mai vorbesc că ochii aceia negri ar trebui să fie maroniu cu reflecţii albastre bleu şi, desigur, voalaţi, ceea ce mă îndreptăţeşte să cred că sunt de sticlă.
link permanent
eu as zice ca e o reclama la mach3 din coltul etajerei, dar mi-=e teama ca exagerez si nu cadrez cu Pillat. asa ca nu zic nimic, uitati ce ati citit mai sus, va rog!
link permanent
Nu e. Nu zic ce nu e, prelucare sau adevărat, dar vorbesc cu Bibli.
Marian – ideea-i să pui la favorite tăt Jegu’ şi să dai scroll. Tu tăt pui ultimu’ commentariu la favorite? Tăt o muncă.
Ande – am zis că-când La Gazette – la Vlad. Că-când la Janis – pe balcon la Le General. Şi n-am dat locaţiile exacte, Bibli, decât în locurile în care o văd de unde sunt aşezat la masă.
link permanent
Deci Dariuse, cine a taiat capu la capra ?
link permanent
Darius…o să-mi fie dor de tine:(
Căprioara aia se înghesuie tăntălaia în chiuvetă.
link permanent
Marian – nu-ş’. Aşa era. (Nu, serios că nu-ş’.)
link permanent
“I was sick of these little old ladies who would come to us in tears when Fifi died, but by the time they were supposed to pick him up, changed their minds.”
link permanent
FC brasovvv!!!! am baut unde iti lesi tu triciclul…. adcia in janis!!! hai antonescuQ!!!! jostiganii!!!
link permanent
căprioară, fund alb, labiş…hmmm. Intru la bănuieli Dariusăi!
link permanent
o mon dieu! imaginează-ţi că peste câteva zile o căprioară o să-ţi găsească ţie capu… şi de minunată ce-o să fie, o să-l pună în chiuveta ei din pădure, o să-i facă o poză memorabilă şi o s-o posteze pe blogul ei. eh, cum care blog…? “în pădurea cu alune jegoase”… şi toţi căpriorii şi toţi aricii o să se uite chiorâş şi-or să lase comentarii care mai de care. e bine în chiuvetă, mort? ha? cum e?
link permanent
După moda cocalarilor care se pozau cu banii pe pat văd că urmează moda cocalarilor care se pozează cu cadavre în chiuvetă. O bucată de parizer, un baton de salam nu era de ajuns? Şi mai trist e faptul că individul din oglindă are erecţie.
link permanent
Măi Darius de Groază,
Păi acum ceva timp discutam “în puii mei” (vorba moderatorului coleg cu Cabral) despre o virgulă şi astăzi îmi vorbeşti aşa: “Nu e. Nu zic ce nu e, prelucare sau adevărat, dar vorbesc cu Bibli.”?
Ce pot înţelege eu din această memorabilă înşiruire?
Ce nu e?
Ce anume zici că nu e?
Ce anume e prelucrat sau adevărat?
Dar mai ales… care e ramura alternativă care se leagă la “dar vorbesc cu Bibli”?
Măi, tu ori eşti îndrăgostit, ori ai o lene-n tine de te doare. Eu cred că e variant ciu, reîntoarcerea şi răzbunarea lenii lu’ Groza.
link permanent
@ Co2
Dar sunt curios cine a luat ţeapă şi s-a dus repede sus… Să spună sincer aici pe blog…
Ei uite că nu mă voi uita la reacţia erectilă a tipului din oglindă.
link permanent
Sincer… “Şortu’ lu’ Dacian îl vrem!”
link permanent
După puştiulică eu zic că aici îi de mâncat un concurs în care să pui la bătaie şortu’ lui Dacian
De asemenea îs curios dacă a murit căpriorul în cele din urmă, iar în caz afirmativ, dacă l-aţi spălat pe dinţi înainte…
link permanent
Pozele e din aceeaşi succesiune de evenimente? Ăla cu toporul din poza 1 e cremenalul?
link permanent
E o poveste in pozele alea. Nenea cu toporul a ucis capriorul si apoi i-a parut rau. Uitandu-se in oglinda si-a dat seama ca trebuie sa ii aduca un omagiu animalului, pentru ca a fost curajos pana la ultima picatura de viata. Asa ca s-a dus sa-i ia o jerba. acolo si-a dat seama ca nu are destui bani si cum statea el asa amarat pe piatra, apare nenea politistul care n-avea nici o treaba si omul nostru intra in panica. Se simte ca suspectul principal din romanele politiste pe care evident, nu le-a citit niciodata, niciuna…nici!
***sfarsit deschis***
link permanent
Ahahaha, sfârşit deschis. Ce drăguţ.
link permanent
E clar, capul e artificial si pus acolo ca sa-i sperie pe fraieri. Cerneala e roşie. Am mai vazut faza cu o mînă de om.
link permanent
va amintiti episodul insangerarii lui darius? oare o fi fost tot fals? oare o fi avand intotdeauna toate cele la locul lor? pozele sa fi fost falsificate sau i-au pus ceva bionic cu adevarat?
link permanent
Sângele e cerneală, vrei să zici. Că n-a zis nime’ că nu fu roş’. Toadere – deci prin supoziţia (nedemonstrată) a falsificării ăsteia, se deduce (direct şi tot nefundamentat) falsificarea celorlalte…
link permanent
Eu am avut un argument pertinent şi anume că sângele e arterial, adică deschis la culoare, în loc să fie venos, adică închis la coloare. Capul fiind tăiat, inima nu mai poate să împingă sângele arterial, este normal să curgă numai cel venos, neoxigenat, mai închis la culoare decât ce e în chiuvetă. Dar cine mă ascultă pe mine?
link permanent
căpriorul…!
link permanent
Io zic că să ascultaţi de Bibli, a tot zis el lucruri fundamentate, da’ voi că Fotoşop.
link permanent
Io zic să ne spui odată cine e nemernicul care a tăiat capu la capră.
link permanent
Off with his head! Al ucigasului desigur…:-??
link permanent
Am şi eu o întrebare pentru domniile voastre, în calitate de mari specialişti ai blogurilor. De ce de când am închis blogurile pe perioada campaniei electorale numărul vizitatorilor unici din fiecare zi creşte constant şi sigur? Blogul meu valorează mai mult închis decât deschis?
link permanent
Nu e-nchis, dacă poţi intra pe el. Şi ştiind că nu eşti acolo, or intrat la furat.
link permanent
Să fure, de ce nu, poate fură atât încât mă propulsează candidat la preşedinţie prin difuzarea ideilor mele sub formă de propagandă.
link permanent
Cin’ te-a atacat dragă Bibli? Zi, să-l batem.
link permanent
Lasă, că sunt oameni periculoşi, din aia care nu au logică, decât bani şi putere (firme de bodi-garzi). Dacă îi laşi să se zbată în propria neputinţă, se auto-distrug.
link permanent
Eram odata in faimosul autobuz 102 din Bucuresti. Cunoscatorii stiu de ce e faimos. O trupa de pustani “de cartier“ spuneau bancuri. Unul dintre ele chiar mi-a placut:
“Bai, stii ce periculos e sa calatoresti cu 102 ? Mie odata mi-a disparut toata mobila din casa“.
Cam asa si cu Bibli. Stai linistit, nu mor caii cind vor cainii.
link permanent
Păi eu nu sunt neliniştit. Neliniştiţi sunt cei care au multe de pierdut, cei care nu dorm noaptea că scade sau creşte euro, că le calcă hoţii casă, că se măresc dobânzile, că nu iese cine trebuie la Palatul Victoria. Eu nu am nimic de pierdut, nu am de ce să fiu neliniştit.
link permanent
bibli, tu esti cumva miron cozma?
link permanent
deci, cine este vinatorul photoshopist sau photoshopistul vinator? si, stimate Co2, m-am uitat bine, dacian nu are erectie. e un joc al umbrelor cauzat the carourile de pe sortul fabulos. off with his shorts, not his head!
link permanent
@ jimerino
Eu mă simt dator să vă întreb. Faceţi cumva mişto de mine? Răspundeţi-mi, ca să ştiu.
link permanent
bibli, nu. de miron cozma mai mult. detasarea si linistea dumneavoastra are darul de a ma umple de optimism. ca si finalul desenului animat “cartea junglei”.
link permanent
@ jimerino
Eu mă simt dator să vă întreb. Vă faceţi de desene animate cu mine? Răspundeţi-mi, ca să ştiu ce Ion Popescu Disney să selectez să nu risc să-mi ies din pepenii cromatici. Că sunt nevricos, am spus.
link permanent
@bibli
deci pana la urma v-ati dat pe brazda si va simtiti si dumneavoastra ca toata lumea:dator. pacat, erati o oaza de liniste in toata aceasta nebunie globala.
link permanent
Bine jimerino!
Nu ştiţi că un om sănătos într-o lume nebună este privit drept nebun de toţi ceilalţi?
Darius, păi faci petreceri cu prietene de bloggeri tocmai la Cluj? Îi ghiparte. Nu aş fi venit acolo nici dacă era aici, aproape. Acolo în Cluj nu vin de două ori. Să-mi faci poze la toate gagicile din bar (să le spui că-i regula Bibliotecarului să fie sexy-balamuc, dacă zice jimerino că mi-s anormalist) şi să le pui la email. Le scot la printer şi beau un pahar de apă cu ele, să zic că am fost şi eu. Din când în când, mai fac şi schimb între ele, să nu se plictisească de acolo, de pe foaie.
link permanent
de aia nu-i niciodata loc in General pentru oamenii de “sir”, ca mai tot timpul sunt intalniri cu artistii lumii contemporane. OF Dumnezeule! hai sa construim o biserica…
link permanent
Dumineca e ziua lu’ gajica.
Pas.
Desi imi era dor de tine sa te revad, sa te pipai si sa strig “exista!”, si apoi sa-mi sterg manurile, finca mi le voi fi murdarit rau.
Da’ pentru aia poti sa scremi o urare pntru distinsă, din citoplasmele tale, alea mici-mici-mici.
link permanent
N-am zis că-cu dânsa?
link permanent
auzi ma darius. nu stiu de ce, chiar nu am habar, dar cand am vazut bucata noua de articol m-am intrebat de ce nu ti-ai scrie memoriile in zapada. asa, ca baietii.
link permanent
distractie placuta
link permanent
Zapaaaaaaaaaaaaaa, astia se vad fara noi!!! Las’ ca vine Darius la Bucuresti, sa-i dam teapa a -hm!- treia oara…
link permanent
Nu doua? Că o tură v-am invitat politicos şi umblaţi după băieţi prin oraşe, pe unde vă purtau cu respectivele zăhărele.
link permanent
Io-s batrina si nu-mi mai iese numaratoarea
link permanent
si sa va uitati la documentare despre cum se fac pornourile. si sa plangeti la final. la finalul intalnirii.
link permanent
“bărbaţii ar fi mai pricepuţi în a depista infidelitatea decât omoloagele lor feminine” pe naiba. pe mine nu m-au prins niciodata.
link permanent
Nu ştiu de ce, vă citesc şi plâng. Sunt undeva între Mircea Radu Bre şi băiatul Ernest Big Brother, şi din dragoste, dar şi trădat din dragoste. Voi nu înţelegeţi că a murit căprioara, poate era chiar mama lui bambi? Vă mai arde de fidelitate?
link permanent
jeg, ai o problema
http://nenea.wordpress.com/2008/11/14/concursul-cosmic-2008-marea-votare/
link permanent
deci trebuie votat groparu’ la concursul lui kosmik?
link permanent
ania nici nu vine. nici platita nu vine
link permanent
Eronat. Sunt în juriu. Ştiu că nu ştiai că-i un juriu, da’ aşa se face când câştigi data trecută.
link permanent
daca esti in juriu tre sa dai si tu un premiu. poti baga un coment prin care te declari mare sponsor, alea alea, te descurci si singur, nu iti duc grija.
link permanent
si mai repede, ca sa te scot din concurs pina nu te voteaza tot ardealul, moldova si tara romaneasca, sa nu irosim voturile poporului.
link permanent
da. darius da premiile. un triciclu pegas si o lanterna.
link permanent
Bine. Am notat acolo.
link permanent
Bă prostea! Duminică sunt la Timişoara, toată ziua. Altă zi nu găseai? Măgarule. Care eşti. Măgarule. Am mai zis măgarule?
link permanent
Deci ba Darius, da pe bune: dac-ar fi ziua lu’ Jegăriţa, tu ai duce-o sa te vada pe tine?
link permanent
da mă, dari, tu să faci o faptă bună, să duci jegăriţa să-l vadă pe gropar, de ziua ei
link permanent
Nu pot veni! Pacat, as fi fost primul nebloger fara blog, care ar castiga un concurs de bloguri. Da’, sincer nu pot! Duminica sunt mahmur, toata ziua, uneori si dimineata. Nici azi nu pot, ca azi beau… Altfel nu pot fi duminica mahmur.
Se pare ca am un prieten prin Cluj, la o facultate (ce soc am avut cand am aflat ca sunt facultati in Cluj… eu credeam ca abia v-au bagat gaze sau electricitate) mai fatalau asa. Cica sa ma duc pe la el sa bem… Daca ajung pe acolo, va anunt, sa beau o bere cu Hudrele si sa-i gasesc o femeie normala capatanosului… A, trebuie sa-ti dau si niste bani. Ti-i dau, ca doar ti-am promis. Vei fi contactat saptamana viitoare!
link permanent
Bine mă dar tocmai pe dom` primarele tău să nu-l inviţi ? Că şi el are blog, ce naiba !!! Eu l-aş fi invitat pe al meu că văd că a încercat să scoată bordurile cu bisturiul şi nu i-a ieşit poanta. De ce oare ?
Nu zic bine, Bibli ?
link permanent
Ai căpiat, Măriene? Să facă acolo consumaţie şi să plece fără să plătescă?
Altfel, Crachileo – una-i concursu’, alta-i întâlnirea. Respectiv Hudrică – nu eu organizez. Eu doar că merg, mă-nţelegi. Mna.
link permanent
Dariusake, tu astepti banii Krakilelui ca sa-ti iei triciclul ala? Just a short reminder
link permanent
După atâta prezentare mă aşteptam măcar la o poză.
Pentru cei care nu s-au prins, Darius i-a invitat pe toţi în ziua în care nu vine nimeni, tocmai pentru a spune că în acea zi a fost rândul lui să facă cinste.
Altfel… ce-a mai sărbătorit de unul singur! Ceva de speriet picoliţele… 
link permanent
Bovitelor! NU E EVENIMENTUL MEU!
(Aştept nişte poze de confirmare, Moniceo. Banii sunt pi card. Jean Luc.)
link permanent
Dacă nu e evenimentul tău, cu atât mai mult măi Jeane. Nu uita de pozele cu gagici.
link permanent
o suta
link permanent
Ce o suta?, că este abia 92.
link permanent
Nu mai vin o dată pozele cu gagici?
link permanent
şi mie-mi plac gagicile cu poze! ă, da.
link permanent
După câte văd eu, timpurile în care acest bloc avea milioane de miliarde de comentarii pe zi sunt undeva departe. Cred că eu sunt singurul fraier care mai verific de 10 ori pe zi ce scriu ceilalţi. E drept, fac asta pentru că tot mai sper la filmuleţul cu Miha.
link permanent
Şi dumnejeg să ne ajute să nu ne întoarcem acolo unde dădeai refreş şi Bibli mai postare tri poezii, la care Toader le făcuse câte două analize, în funcţie de cum s-ar termina.
link permanent
O sută!
link permanent
Dar tot nu este o suta!
link permanent
Ci 99
link permanent
Abia cu asta 100
link permanent
Şi pentru că am făcut 100, eu şi nu altul…
Odată am hrănit cu lapte
un pui de iepure de câmp
şi mi-am petrecut ziua lângă el,
şi noaptea l-am culcat
într-o ladă cu cârpe,
şi l-am ferit de ochii lacomi
ai pisicilor.
Am petrecut şi a doua zi,
şi a treia zi tot cu el.
Şi îmi cheltuiam dragostea
mea copilarească
până când, într-una din zile,
a murit.
Tatăl meu îl adusese,
zicând ca l-a gasit sub o tufă.
Altadată mi-a adus acasă
un pui de caprioară
şi, iarăşi, mi-am lipit
sufletul de ea,
şi am petrecut împreună
zile intregi,
deşi ştiam că va muri.
Şi a murit.
Atât de mult mă fascinau,
fiind copil, jivinele sălbatice,
încât, de multe ori,
plecam în căutarea lor
pe dealuri şi prin păduri.
Şi, uneori, mi se-ntâmpla
să le şi văd.
Atunci mă intorceam acasă
ca un cuceritor.
Odată, îmi amintesc,
venise tatăl meu acasă
şi-mi zise că a văzut un cerb
cu coarne mari.
Iar eu, se înţelege, l-am crezut,
deşi nu i-am cerut nici o dovadă.
Iar mai târziu, tot el,
mi-a zis că nu există Dumnezeu
şi l-am crezut.
În viaţă am hoinărit
umblând printre oameni
ca printre copaci,
cu gândul tot după animale rare,
ca şi copilul de altă dată,
deşi acum nici eu nu mai ştiam ce căutam.
Atunci Te-am văzut,
o, Dumnezeule,
o, cerbule de foc
care m-ai doborât în goană cu copitele!
De atunci mă cobor
în fiecare seară din pădurea mea
ca un soldat rănit
şi-l caut pe tatăl meu
ca să-i povestesc despre Tine.
Poate că aş zice:
“aşa este Dumnezeu
ca şi cerbul despre care
mi-ai povestit că l-ai văzut
pe cand eram copil
şi, deşi nu mi l-ai adus
să mi-l arăţi, eu te-am crezut”.
Dar satul meu s-a făcut de acum
ca o pasăre care se mută mereu
de pe un deal pe altul
şi-i duce pe toţi
tot mai departe şi mai departe.
(Cerbul – Savatie Baştovoi)
link permanent
Şi pentru că am fost provocat…
Stau si mă-ntreb,
Ca un imberb.
De ce nu sunt cerb ?
Ochi de fecioară ,
Eu îi întreb.
De ce nu sunt cerb?
(De ce nu sunt cerb? – Petru Jipa)
link permanent
Şi pentru că Darius a spus de trei poezii…
De-atâta fugă tânărul cerb pe zăpadă obosise.
Vânătorul leoarcă
pe urma lui cu arma să-l ţintească.
Un fapt ciudat se întâmplă atunci:
se-ntoarse cerbul printre arbori nevăzut
şi din spate, într-o năvală crudă,
intră în vânător.
Trecură anotimpuri multe-n şir.
Simţea în somn grav vânătorul
ca un fel de tropot
şi coarne rămuroase vâjâind.
Îşi aminti apoi din neguri
pierduta vânătoare.
Aduse arma şi ochi în piept.
Căzând bătrân, cu faţa spre pădure,
cu ochii stinşi, un cerb
grozav văzu ieşind
din pieptul său nebun, nestăvilit
şi semănând cu unul fraged
ce îl pierdu din raza armei de demult.
Işi trase pleoapele pe ochi
şi-l împânzi pustia moarte
cum se-ntâmplă.
(Cerbul – Ioan Alexandru)
link permanent
o sutaaa
link permanent
Io zic sa schimbam subiectul pina nu hraneste Bibli toti iepurii cu lapte. Cred ca era din ala chinezesc cu melamina; altfel nici nu ma gindesc ca iepurii vor, de regula, morcovi.
link permanent
numai acuma am vazut chemarea oficiala. o zi prea tarziu. si da, sunt cine crezi ca sunt sau cel putin asa cred. acum depinde cine crezi tu ca sunt. in schimb eu te stiu. de la un concert mushroom story, de mai demult, din pub. esti o persoana chair simpatica
in other words … poor bambi!
link permanent
deci si care este eu am aflat de aceasta intalnire la ceas de taina muuuult prea tarziu, cam asa, cu un anisor, drept si prin urmare doresc pe aceasta cale sa multumesc pentru invitatie, si mai astept una, daca se poate cu surle si trambite, ca sa pricep si eu, si mai ales sa ajunga si pana aici unde lucrez eu, adica la mama dracu in praznic in andrei muresanu. am zis!
ps: si asa cu licurici tot zicem ca ne vedem de vreo 2 luni…
un trackback
[...] Jeg sugerează să adeceţi şi alţi prieteni / prietene, iar Lorand oferă mai multe detalii aici. Ne vedem Duminică seară. [...]