“Tristă este căprioara”…

sari la comentarii

ADĂUGIRE ULTERIOARĂ PESTE PUPĂZĂ [nu, n-o să tot cârpesc Jegele prezent, la un moment dat chiar o să public un articol nou]

Pentru că sunt un galant, voi promova din ou concursul lui Nenea Cosmos, într-o re-editare a ceea ce odată era cel mai mişto blogăr (eu), iar acum se cheamă blogul “Magnific“. M-am aşezat confortabil în jilţul de juriu, pentru că aşa au dat exemplu grandioşii-adică-nu blogări, după ce-au câştigat un concurs şi ştiau că-l pierd pe următoriul. Eu am ales cu.

În acest sens, oarecum creativul Blegoo a făcut şi nu a cerut în mod special să afişez acest simpatic promoţional online:

ULTERIOR!

Beuturi1

DECI, DUMINICĂ, AŞADAR! Se ţine ediţia aniversară (adică a 3-a, mai concret) a întâlnirilor dez- sau prost organizate, acum mai bine organizate, AD-HOC! Petrecerea de online se va ţine offline, dând şansa tuturor să aibă o viaţa reală, în birtul preferat intitulat Le General (pe Eroilor, nr. 18), de la orele 20:00 (seara).

Intrarea se face pe bază de uşă, dar, pentru ca să fim mai mulţi, eu am sugerat că să se vină cu prietenele (pe care să le schimbăm între noi, în ordine descrescătoare a traficului), respectiv prietenii, care să stea şi să tacă din gură, decât să se bage-n seamă ca fraierii.

Eu vin disponibil, ca să fie loc de variat. Tot ca să fim mai mulţi, fiecare poate (şi este sugerat a) invita unul sau mai mulţi alţi blogări, preferabil necunoscuţi (de ei înşişi sau restul) cu scopul de a se – stupoare! – cunoaşte. Eu, spre exemplu, mereu am fost curios cine sunt de-adevăratelea Groparu şi Licurici. Şi nu ştiu dacă m-am cunoscut, dar aş vrea, chiar dacă are blog pe blogspot, cu domnişoara asta, pentru că s-ar putea să fie una cu care vorbeam pe mIRC mai demult, deşi nu cred. De asemenea, am ales alte două bloage la întâmplare: ăsta şi asta. Să vie. Şi, în plus, pe asta, că dacă-i aia care cred eu, e o proastă şi imbecilă. Aşa că o rog să vină. Şi ăsta, dacă îi să se potrivească cu precedenta de care vă ziceam, deşi nu-s convins că-i din Cluj. Îmi reţin dreptul căci, dacă-s nişte persoane de tot căcatul, să nu vorbesc cu ele, chiar dacă eu le-am invitat. Fiecare ce l-am chemat tre’ să invite alţi neplăcuţi oaspeţi la rândul lui/ei/lor.

Detalii aici. Paharele furate de Psaico de aici. Ania poată să nu vie, este anti-invitată de mine personal, mulţumesc.

Beuturi

***

Mare atenţie, că în articolul acesta apare sânge, într-o poză, mai jos. Ca să nu vomitaţi pe tastatură, mă refer. Nu e scârboasă. Doar apare sânge şi poate, dacă sunteţi mai sensibili,  o să plângeţi. Vă zic, numa’.

Ştiţi ce fac eu cu localurile ălea unde dau apa firicel la robinet, ca să nu consume (şi nu din porniri ecologice)? Păi, le-nfund buda cu hârtie igienică.

A venit, deci, precum bine ştiţi, bicicleta cea divină. După ce m-am dat pe dânsa până mă durea coccisul şi nu mai ştiam umbla, m-am confruntat cu problema cea mai mare (nu, nu aripa vopsită corcit cu talentul artisitic al lui Radu, că aia sălăşluieşte de mult sub pat, departe de ochii copiilor): depozitarea sa.

Dat fiind caracterul său de legendă, bicla este sortită să atragă atenţia tâlharilor care colcăie la tot pasul. De fapt, este într-atât dă măiastră, că-mi vine să o fur chiar eu de câte ori o văd, până-mi amintesc că-mi aparţine. Biţa ar convinge şi o virgină să o fure. Nu ştiu de ce o virgină n-ar fura, da’ încerc să surprind că oricine. Ţoagla este o fiică de-mpărat. Unde “mpărat” nu vine de la “cumpărat”, deci de aceea trebuieşte subtilizată.

Situaţia ei specială contravine însă flagrant cu nevoia mea medicală de a mă beţivi zilnic în toate birturile în care apuc, în contrast cu a utiliza bicicleta, dacă tot ar fi trebuit să sparg 450 de euro pe ea (în cazul în care n-o primeam ofrandă). Este imperios necesar, deci, să găsesc metode s-o protejez nu doar de furt, ci şi de vandalism.

În această ordine de idei, am pedalat la un depozit de feronerie, localizat la periferia oraşului (despre care, pentru a nu-i aduce prejudicii de imagine prin asocierea cu Jeg, nu vom zice că-i Praktiker), în vederea procurării unui lănţoc de câţiva giga buni şi nişte lacăt cu parolă, cu care să leg ţogleta de garduri. Aici m-am confruntat cu primul paradox în securitate: oamenii de la protecţie şi pază, cam de-o generaţie cu bunicu’ Petrică, nu-mi dădeau voie să las bicicleta în holul lor, fiindcă afară era neprotejată, ca să intru în magazinul lor, de unde să-mi procur obiectele cu care s-o protejez. Dacă nu era să desemnez nişte body-guarzi pensionari s-o observe triangulat (pentru că nu se puteau deplasa fără cârje), nu m-ar fi surprins deloc să-mi fie furată cât îi cumpăram anti-furt.

***

La primbăriche, prin oraş…

Primbarique

***

După achiziţionarea celor necesare, am dezvoltat următoarele metode de a-mi feri mijlocul de transport, suprapus pe harta vieţii mele nocturne de societate: (a) la Vlad Sulea Augustin, la doar o plăcută borală distanţă de localul La Gazette; (b) dacă Pub – în casa scărilor de la Vitrina, cu mare precauţie, considerând că bătrâna din acelaşi imobil cheamă mascaţii când se-ntoarce discul de la contorul de apă caldă, măcar ştiu că odată introdusă, n-o mai fură nici Tom Cruise; (c) pe balconul Le General, când în Le General; (d) pe balconul Le General, când în Janis; (e) pe balconul Insomnia, când în Insomnia.

O metodă în plus de siguranţă, pe care o recomand şi altor biciclişti: se face card depozit la ING; se utilizează cămăruţele anexe acestui serviciu, răspândite pe tot cuprinsul patriei; se leagă bicicletele de verigile de oţel aferente, în prealabil sudade de seiful bancomatului. Cercul posibililor suspecţi se reduce astfel doar la ceilalţi clienţi, surprinşi în imagini de camerele de supraveghere, care cu uşurinţă pot fi obţinute de Sorel-Mihai, care, din câte am înţeles, se pricepe cu Internetul şi calculatoarele.

Era un articol pe net, că cică bărbaţii ar fi mai pricepuţi în a depista infidelitatea decât omoloagele lor feminine. Dedus, firesc, dintr-un studiu. Eu aş duce acest studiu mai departe şi aş conchide că asta se întâmplă fiindcă femeile înşeală ca să le vadă bărbaţii lor! Pe când bărbaţii înşeală CA SĂ FIE CU ALTELE şi de cele mai multe ori se ascund! Şi o fac cum trebuie.

Bărbaţii au metode, strategii, şiretlicuri, îşi găsesc toate ciudatele, fac scenarii. Femeile au “prietenul cel mai bun”. Femeile presupun din oficiu că bărbaţii le înşeală, chiar dacă nu este mereu aşa, pe când bărbaţilor nu le pasă, chiar dacă se-ntâmplă tot timpul. Nu vorbim aici de bărbaţii ăia isterici care chirăie prin cluburi şi fug pe străzi, că ăia-s un fel de femei.

Ca să nu ieşiţi în pielea goală pe străzi, stropiţi cu sânge: nu mâncăm ficat de căprioară dimineaţa la micul dejun, nici nu ieşim în familie la vânătoare. Patrupedul deja decedase şi nu de mâna noastră, vă rog să vă reveniţi. În condiţii naturale. Nu de un “act sportiv”. Nici nu încurajez asemenea comportament, mie-mi plac animalele, am chiar câţiva prieteni care sunt animale. E doar faină poza. Una mai faină, deci nedemnă de Jegul ăsta, tot cu Bambi, la Dacian.

TristaEsteCaprioara

8 comentarii

zi si tu ceva
  1. Noiembrie 16, 2008 la 18:52
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Şi pentru că am făcut 100, eu şi nu altul…

    Odată am hrănit cu lapte
    un pui de iepure de câmp
    şi mi-am petrecut ziua lângă el,
    şi noaptea l-am culcat
    într-o ladă cu cârpe,
    şi l-am ferit de ochii lacomi
    ai pisicilor.

    Am petrecut şi a doua zi,
    şi a treia zi tot cu el.
    Şi îmi cheltuiam dragostea
    mea copilarească
    până când, într-una din zile,
    a murit.

    Tatăl meu îl adusese,
    zicând ca l-a gasit sub o tufă.

    Altadată mi-a adus acasă
    un pui de caprioară
    şi, iarăşi, mi-am lipit
    sufletul de ea,
    şi am petrecut împreună
    zile intregi,
    deşi ştiam că va muri.
    Şi a murit.

    Atât de mult mă fascinau,
    fiind copil, jivinele sălbatice,
    încât, de multe ori,
    plecam în căutarea lor
    pe dealuri şi prin păduri.
    Şi, uneori, mi se-ntâmpla
    să le şi văd.

    Atunci mă intorceam acasă
    ca un cuceritor.

    Odată, îmi amintesc,
    venise tatăl meu acasă
    şi-mi zise că a văzut un cerb
    cu coarne mari.
    Iar eu, se înţelege, l-am crezut,
    deşi nu i-am cerut nici o dovadă.

    Iar mai târziu, tot el,
    mi-a zis că nu există Dumnezeu
    şi l-am crezut.

    În viaţă am hoinărit
    umblând printre oameni
    ca printre copaci,
    cu gândul tot după animale rare,
    ca şi copilul de altă dată,
    deşi acum nici eu nu mai ştiam ce căutam.

    Atunci Te-am văzut,
    o, Dumnezeule,
    o, cerbule de foc
    care m-ai doborât în goană cu copitele!

    De atunci mă cobor
    în fiecare seară din pădurea mea
    ca un soldat rănit
    şi-l caut pe tatăl meu
    ca să-i povestesc despre Tine.

    Poate că aş zice:
    “aşa este Dumnezeu
    ca şi cerbul despre care
    mi-ai povestit că l-ai văzut
    pe cand eram copil
    şi, deşi nu mi l-ai adus
    să mi-l arăţi, eu te-am crezut”.

    Dar satul meu s-a făcut de acum
    ca o pasăre care se mută mereu
    de pe un deal pe altul
    şi-i duce pe toţi
    tot mai departe şi mai departe.
    (Cerbul – Savatie Baştovoi)

  2. Noiembrie 16, 2008 la 18:54
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Şi pentru că am fost provocat…

    Stau si mă-ntreb,
    Ca un imberb.
    De ce nu sunt cerb ?
    Ochi de fecioară ,
    Eu îi întreb.
    De ce nu sunt cerb?
    (De ce nu sunt cerb? – Petru Jipa)

  3. Noiembrie 16, 2008 la 18:56
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Şi pentru că Darius a spus de trei poezii…

    De-atâta fugă tânărul cerb pe zăpadă obosise.
    Vânătorul leoarcă
    pe urma lui cu arma să-l ţintească.
    Un fapt ciudat se întâmplă atunci:
    se-ntoarse cerbul printre arbori nevăzut
    şi din spate, într-o năvală crudă,
    intră în vânător.

    Trecură anotimpuri multe-n şir.
    Simţea în somn grav vânătorul
    ca un fel de tropot
    şi coarne rămuroase vâjâind.
    Îşi aminti apoi din neguri
    pierduta vânătoare.
    Aduse arma şi ochi în piept.
    Căzând bătrân, cu faţa spre pădure,
    cu ochii stinşi, un cerb
    grozav văzu ieşind
    din pieptul său nebun, nestăvilit
    şi semănând cu unul fraged
    ce îl pierdu din raza armei de demult.
    Işi trase pleoapele pe ochi
    şi-l împânzi pustia moarte
    cum se-ntâmplă.
    (Cerbul – Ioan Alexandru)

  4. Noiembrie 16, 2008 la 20:41
    link permanent
    toader zice ca:

    o sutaaa

  5. Noiembrie 16, 2008 la 21:31
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Io zic sa schimbam subiectul pina nu hraneste Bibli toti iepurii cu lapte. Cred ca era din ala chinezesc cu melamina; altfel nici nu ma gindesc ca iepurii vor, de regula, morcovi.

  6. Noiembrie 17, 2008 la 18:19
    link permanent
    Mara zice ca:

    numai acuma am vazut chemarea oficiala. o zi prea tarziu. si da, sunt cine crezi ca sunt sau cel putin asa cred. acum depinde cine crezi tu ca sunt. in schimb eu te stiu. de la un concert mushroom story, de mai demult, din pub. esti o persoana chair simpatica 😀

    in other words … poor bambi!

  7. Ianuarie 9, 2009 la 11:36
    link permanent
    schumitza zice ca:

    deci si care este eu am aflat de aceasta intalnire la ceas de taina muuuult prea tarziu, cam asa, cu un anisor, drept si prin urmare doresc pe aceasta cale sa multumesc pentru invitatie, si mai astept una, daca se poate cu surle si trambite, ca sa pricep si eu, si mai ales sa ajunga si pana aici unde lucrez eu, adica la mama dracu in praznic in andrei muresanu. am zis!
    ps: si asa cu licurici tot zicem ca ne vedem de vreo 2 luni…

  8. Aprilie 7, 2021 la 14:48
    link permanent

    Ѕebagai masukkan agar lebih mudaһ dalam penyusunan kartu
    ini, nantіnya anda bisa menyusunnya dengan memulainya dari bagian bawah.
    Dengan ցadget yang digunakan tidak menimbulkan kecurigaan apapun. Sebuah situs capsa yang
    akan Anda jadikan lahan tambang emas harus memiliki layanan pelanggan selama 24jam penuh.
    Pemain saling bеrкumpul dalam satu meja pеrmainan tanpa harus pergi ke bandar atau kasino.
    Itᥙlah berbagai keuntungаn Ьisa diⲣeroleh secara mudah tanpa haгus menang judi.
    Ada berbagai pilihan game poker dapаt dijalankan saat ini ɗengan sangat simpel.

    Berdasаrkan alasan itulah sаat ini bermunculan situs atɑu aցen poker onlіne uang asli yang menawarkan minimal deposit murah.

    Ꭲunepokеr juga merupakan situs judi poker online deposit pulsa.
    Konfirmasi berupa IᎠ / Pasѕwߋrɗ untuk login kedalam
    halaman Permainan Judi Poker Online tersebut.
    Pastinya akan sɑngat menyenangkan кalau bisa main di situs pokег online yang
    mеmiⅼiki peгmainan dan juga fitur – fitur
    yang belum kita rasakan di situs lainnya. Namun sekarang
    kami akan menguрgrade itu semua yang tadinya hanya dapat dimainkan untuk tᥙjuan kesenangаn semata video game sekarang dengan ƅergabungnya
    prⲟmince ke kamі anda dapat bermain sambil mencari uang
    asli bersɑma kami dan kemungkinan akan di tampilkan live
    dealer di situs kampuspoker.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)