Sunt atât de credincios, de m-a pus Dumnezeu pe ignore

EDITARE ULTERIOARĂ: Jegul (punct ro) intră în perioadă de suspendare nedeterminată, până când Toader de la comentarii decide să inventarieze toate concursurile la care eu n-am dat premiile fără de valoare, ca să le pot da câștigătorilor fără de valoare.

Nu voi mai scrie un articol, până când mai sus și mai jos numitul nu îmi prezintă întregul raport competițional.

Notă: Ba voi mai scrie, după mult timp, iar dacă se va ajunge la asta, din cauza lui Toader de la comentarii nu se vor mai da premiile. Niciodată. Remediați situația.

[acuma citiți tot, nu căăă… să vedem rezultatele și gata]

Ce mă îmbucură pe mine enorm este când caut ceva pe Google, iar el îmi sugerează cu superioritate o altă scriere decât a mea, la ce mă interesează pe mine, fiindcă a mea dă prea puține rezultate. Iar când accept soluția lui… mă duce la zero găsiri.

Mă sună ieri Arpi. Îl știți. Și mă sună să mă anunțe festiv că eu sunt persoana ingrată ce a fost responsabilizată voluntar de către el să mă deplasez la fosta lui prietenă, de unde să-i împachetez și aduc boarfele, pe care și le-a uitat acolo în urma cruntei separări. Să i le recuperez, deci, înainte ca domnișoara în cauză să le dea foc într-un îndelung procedeu de vrăjitorii și blesteme.

Bine. Accept, fiindcă sunt un prieten de bază și de caracter. Mă expun la a păși în bârlogul degradării, care cândva era palatul de cleștar. Sunt de acord orbește să mă expun oprobiul rudelor, prietenelor isterice cu unghii și dinți și fostei mame soacre. De ce? Fiindcă dihania cealaltă s-a decis subit să zburde spre orizonturi mai luminoase. Zic, deci, căci mă înduplec.

Sun pe fată, mă ploconesc, îi explic situația injustă în care mă regăsesc fără voie, îmi exprim amabil regretul neprefăcut pentru cele întâmplate și-i explic franc cum îmi pare sinceramente rău că trebuiește să ne vedem în asemenea context nedrept.

Evident că ea mă tratează de parcă află de la mine că fostul ei și-a lăsat bulendrele la ea, așa că trebuiește să-i narez de la început toată istoria cu el, de la începutul problemelor și până la momentul iminentului declin… și mult după, mai-mai s-o fac să plângă, după care s-o liniștesc și să reiau cu interesu’ telefonului…

Fiindcă, între noi 1000 fie vorba, Arpi mi-a promis că, dacă mă duc după catrafuse, pot să-mi aleg ORICE dintre ele, extinzând până la toate, în afară de blugii lui Lee.

Zis și făcut. Acuma aștept să fiu contactat de Cosa Dânsei, să pot purcede după târfele vestimentare. Fiindcă, normal, a rămas ca ea să “aibă vreme” și să “le adune”, deși eu sunt convins că-s de mult în saci de gunoi, stivuite între ușile de la intrarea-n bloc.

***

Deci v-am zis căci Sia s-a enervat din ceva de pe panoul ăsta. 186 de comentarii v-ați tot spetit să aflați ce e și vreme de 181 n-ați reușit. Bine.

Ca să mă sune Arpi IARĂ, azi, cu un mic detaliu ce l-a uitat: dacă tot merg după obiectele de uz personal, să iau într-un deget și încă ceva ce și-a amintit că a lăsat în urmă fără să se uite cu urmă de remușcare.

O CÂTAMAI MĂSOAIA DE ARHITECT, din aia cu greutăți de echilibru, cu manetuță să o pui cum vrei tu și cadru din fier forjat.

De ce? Ca să fie grea, evident! “Cam cât îi de mare, că frate-miu are o planșetă de aia, încape-ntr-o mașină..”, întreb eu, estimând costurile și pagubele. “Cam de două ori cât aia.”, îmi răspunde maghiar mitic-cizat, nonșalant.

Imbecilul! Bun. Nu-i bai. I-am vândut-o deja lu’ Vlad, pe-o piadina prosciuto crudo. Ce aștept eu acum cu nerăbdare e să văz cum merg cu el, “cu băjeții”, s-o subtilizăm pe masă de subt fardurile fetii, din interiorul imobilului, împotriva voinței locatarilor, masă ce n-am putea-o duce ușor nici dacă ne-ar ajuta.

Ok, ok, vă spun cu panoul!

Aveți în vedere că fătuca a făcut isterii la câteva zile după ce-i făcusem cunoștință cu panoul, deodată cu întreaga locuință, ba desigur că și vorbiserăm despre tot ce i se părea ei amenințător pe panou sau în afară, foste prietene, părinți, alergii sau toate la un loc. Deci total nejustificat, doresc să insinuez.

Țineți minte ce am comentat eu cel mai vehement legat la ea? Nu tineți, că sunteți imbecili, vă spui eu: pozele de sfârșit de clasa a 12-a. Ca orice oameni normali, ați dedus că ar fi absolut imposibil ca fata să se fi legat de ceva… la vedere, ceva la prima mână. Din păcate, n-ați luat în calcul că nu evaluați o situație normală. Evaluați o convulsie emoțională.

Fata s-a luat de-o poză. De sfârșit de clasa a 12-a. Care poză? POZA! Cea mai mare. Fiindcă-n tărtăcuțele voastre feminine, voi credeți că noi, masculinii, ne aranjăm pozele cu amice sau foste după mărime, direct proporțional cu importanța. Dacă ne măsurăm penisurile, ne măsurăm și pojile.

Pe panou apar trase-n chip, de la stânga spre dreapta: Jutka (fostă), Păstaie (fostă), Mahalo Girl (vedere promoțională), Noper și soția (invitație nuntă), Napoleon Dynamite (merchandise), Mih Piha (mixt), Adela (amică), Lia (fostă), eu (sfânt).

Deci a supărat-o Miha Piha. Era singura în postura de absolventă, deci unicul element ce putea concura direct cu orgoliul rănit de către mine, când am judecat dezastrele fotografice de pe un anume cont de Hi5. Cum a pornit tot?

Eu: Cum îi nașpa poza? O fi de clasa a 12-a ajutătoare, da’ îi mai faină decât pozele tale de-a 12-a…

Ei, dragii și dragele bunicului, nu știam eu în acel punct implicațiile acestei sincere și nevinovate remarci și dezbaterile întregi ce le va genera, atât în privat, cât și public. Un întreg drum până la alimentară și înapoi, cu tot cu “te aștept jos”, “mai stăteam trei fumuri și plecam”, “eu nu mai vin”, a durat efervescentul moment de întunecime a minții. Și pe tot locul, ca desfășurare fizică, până la magazin, în față la magazin și revenind, pe trotuar, pe stradă, în față la alt magazin, pe casa scării, mi-a fost explicată care-i diferența dintre EAAA! (priceput?), respectiv grețoasa poză cu “poza cu aia”.

În concluzie, Sia s-a enervat deoarece exte fată, iar fetele nu se știu a se bucura de ce-i al lor atunci CÂND E AL LOR. Ele se bucură de ce-i al lor, când a fost al altora sau de ce-a fost al lor, când nu mai este. Vă las să vă reveniți după aceste vorbe de profundă înțelepciune bărbătească, așa cum rar întâlniți.

Așadar, fetelor, băgați la tărtăcuță, iar asta să fie o lecție dură despre viață, sănătate, întemeierea unei familii funcționale, bun gust, bricolaj, sex etc.

***

Iar acum… tobe! Fericiții câștigători. Există trei persoane care au ghicit obiectul discordiei de pe panou. Mai mult sau mai puțin explicit, da’ s-au referit direct la el.

Anca: “banuiesc ca daca ai lansat ghicitoarea publicului, raspunsul e mai putin evident decat ‘poza cu tipa care se uita pe sub sprincene’ […]”

Bănui eronat. Da, era atâta de evident, cât voi căutați cai verzi pe panouri.

Purik: “Poza cu fata, sigur aia e. Ca de ce tii tu poze cu foste […]”

Cam vag, dar bine, e cu “fata”…

Thorgis: “a deranjat-o poza tipei din centru-dreapta. […] faptul ca i-ai infip simbolic o piuneza in cap […]”

Primul care s-a referit exact la fată, dar totuși a calculat greșit motivul.

fcb: “o inervato peria ceea ca de ce ai pus-o pe panou sau poza cu tipa aia cu fundal negru cu codite ca de ce n-are ce cauta […]”

Știi tu, Flavie, că la examen nu se pun răspunsuri incomplete sau pe jumătate corecte… Ce vrei, să-mi aleg eu între “sau”-ul ăla. Dar corect ca alternativă și corect parțial ca argument.

***

Bine. Fiindcă sunt un spirit filotimid dar galantonic în același timp, munificient și culanț și totuși magnanim (dar și alte cuvinte inventate sau folosite greșit), vă dau la toți, bă. Ați câștigat dimpreună premiul cel mic și, într-un gest ce va extazia pișcoțelul inimei mele de miere, adică Sia, uite:

***

Așaaa. Pam-pa-ra-ram-pam-pa-raaam! Premiul cel mare. Ia ghiciți voi cine a mirosit atât obiectul (figurat!) și motivul… Mda: Păstaie.

Păstaie: “A deranjat-o poza cu Miha Piha, poza aia mare, de langa pozele de buletin. Pentru ca: “Cine-i fufa aia mai slaba si mai faina decat mine care are cea mai mare poza la tine pe panou si pe al catelea loc e in topul tau “hot jerk off chicks”? Top 3? Bastard! Take her off! Take her off!”. Da’ toate fetele din poze sunt in top 3. Just go to the gym. […]”

Notă de dezmințire sau, mai scurt, dezmincinoasă: Nu e pe pile. Da, eu și cu Păstaie am întreținut… raporturi. Într-un trecut îndepărtat. Dar asta ține de intimitățile mele personale, iar eu nu permit ca acestea să fie obiectul dezbaterii publice! NU PERMIT!

Ea nu a fost favorizată de către organizatori, dar este serios bănuită de înaltă trișare. Aș fi zis “înșelat”, da’ asta nu-i ceva nou la ea. Anunț căci răspunsul îl mai știau două persoane, pentru a evita orice urmă de injustețe ce putea fi făcută de mine: Moafle și Licurici. Dată fiind apropierea primului și depărtarea celei de-a doua de câștigătoare, Dacian este bănuit serios că a încălcat regulile de discreție și disciplinele concursului. Aveți mai jos interogatoriul cu cei implicați.

***

Observați încleștarea feroce.
Jivinele nu se dezic!

***

Dar acum să ne dextindem nițelaș într-un Dancing “Where The Hell Is” Matt Harding reunit cu întâiul becaliu al țării, într-un ambalaj atractiv de Vitrina…

[originalul doar cu Gigel pe tărâmul Ciutac; alternativa YouTube pentru ce-i mai jos, aici]