Darius Hero

Știți voi cum îi și cu titlurile astea…

Ș

Dacian: “Ssst! De la Iulius Mall bat clopotele?

N-am fost “cu cineva” în mod neapărat de curând. Dar, stând la o berică cu una dintre ele (cele cu care n-am fost), am început să strâng o mică dar prețioasă colecție de replici, pe care orice băiat conștient și responsabil ar trebui să le înțeleagă din vreme ca pe un foarte timpuriu “mai un pic și-ți dau papucii”. Și să acționeze în consecință. Cele mai dese astfel de replici, pe care le-am cules, desigur, de pe câmpia înflorită a experiențelor mele eșuate – confirmate mai apoi cu ajutorul unui focus grup alcătuit din o persoană – sunt:

  • Mă disperă că mă întreabă toți de tine, de parcă io-aș ști tot timpul unde ești.
  • O, lasă-mă, că-mi transpiră mâna.
  • Mi-era pe silent.
  • Acum, seara?!
  • Ah, nimeni, nu-l cunoști…

***

Tâmpitul de Dacian, care ocupă cu regularitate funcția de frate al meu, s-a decis spontan că el o să folosească scuze și pretexte nou dezvoltate, în prezența celor cărora le plătim chirie, fără să mi le aducă ulterior la cunoștință. De ce este aceasta o problemă?

Trebuie să aflați, că în societatea chiriașilor, niște minime reguli se impun. La fel, este necesar să conștientizați că bătrânii proprietari ai apartamentului nostru nu sunt zdraveni la cap, prin cursul firesc al vieții. Ea, Raveca, are telefon mobil și deci știe că nu îi răspundem intenționat, precum și că putem să vedem că ne-a sunat. El, Dobrin, fost ofițer, este acum pensionar cu aparat auditiv și care, când mergem la el, ne servește minciunele. Adică gogoși ardelenești, cu zahăr pudră. Suspectez că e un fel de răspuns subtil la minciunele ce i le servim noi: gogoși ardelenești, legate de plata la întreținere.

Ei bine, pe lângă asta, facem cu schimbul la mers să dăm banii de chirie. Nu că n-ar fi ei oameni de comitet și simpatici, în afară că sunt bătrâni, dar de fiecare dată trebuie să asistăm la deschiderea ceremonială a dosarului cu toate facturile, să le trecem în revistă și clasăm din nou, începând cu noiembrie 2005. Apoi să discutăm o jumătate de oră dacă nu cumva vrem să renunțăm la abonamentul de telefonie fixă, pe care ei au propus să-l facem, iar noi să-l tăiem, încă de la început. Apoi să mai stăm la o tacla, iar la sfârșit să ducem acasă niște struguri, că “acolo numa’ se strică”.

Ceea ce ne aduce la invențiile lui Dacian de față cu ei, ca să se scoată, pe care nu le împarte frățește cu mine. De obicei, când trecem pe la ei, o facem “în drum spre ceva”. Ca să învățați și voi: mereu se merge la plată pe fugă, fiindcă “ești în zonă” și niciodată “nu te îndrepți spre acasă”, precum și ești în întârziere ca să ajungi undeva. Mna, poftim, asta nu știam eu. Dacian a definit procedeul, pentru el însuși, fără să mi-l destănuie. De aia eu trebuie mereu să aduc diverse cu mine, când vin de acolo, și de aia nu-mi place să mă duc.

Ajungându-l din urmă cu raționamentele, am riscat și eu să spun la un moment dat că trebuie să fiu în centru în 10 minute – ceea ce, paradoxal, chiar era adevărat – necunoscând faptul că Dacian mereu, în special când se întâlnește cu ei, “trebuie să fie în centru în 10 minute”, la rândul lui.

Solicit pe această cale ca, începând de acum, să fiu în permanență informat din timp cu privire la justificări de uz comun, la ordinea zilei, care s-au folosit repetat, pentru a nu fi pus în situația penibilă de a le formula cu exactitate în cele mai improprii circumstanțe, mai ales când acestea sunt deja sub spectrul circumspect al bănuielii!

***

Trăiesc o zdrobitoare deznădejde, de când nu-mi mai monitorizez traficul cu serviciul românesc intitulat la fel, deoarece am încetat să primesc rapoartele cuvintelor cheie și formulărilor retardate de căutări, prin care se ajungea din Google la Jeg.

Tânjesc după dubioasele fantezii erotice – în afară de plafonatul “Darius Groza” și rezultatele-i firești: tânăr, imposibil de obținut, luați-vă gândul vulgar – prin care scursurile societății online ajungeau aici, la noi, cu erecția gata frecată.

Un’ te-ai dus tu, frustrat de dormitor, ce cătai porneturi deșarte și, printr-o nefericită alăturare de vorbe, te trezeai nesatisfăcut, să zic așa, la mine-n blog?

***

Slăbitul sau scăpatul de burtă nu este o opțiune viabilă pentru mine acum, din motive bine întemeiate, vă rog să nu mă mai agasați. Mi-am procurat recent (anul ăsta) o pereche de pantaloni cu vreo două numele mai largi. Câteva kilograme în minus ca greutate sau centimetri în circumferință ar fi un iremediabil dezastru vestimentar. Și, dacă mă prinde în oraș fără curea, ar fi unul social și pentru cei din jur. Așa că rog răbdare.

***

N-am avut nicicum timp (cu sensurile de “mi-a fost lene să pun”, respectiv “am uitat”) de înregistrarea Bună dimineața, este ora 5!. Precum unii dintre voi cunoașteți, fiind între neglijabilele victime, în urmă cu câteva zile, îndreptându-mă cu trenul spre București, mi-am luat reponsabilitatea de a-mi contacta telefonic prietenii (vreo 20), pentru a-i anunța că mai sunt aproximativ 2 ore până trebuie să se trezească. Pentru deliciul vostru și al celor puțini care au avut inspirație să-și pună aparatele de telefonie mobilă pe silențios, poftiți…

(în caz de forță majoră, recte Trilulilu nu merge iar, utilizați varianta Evoca, pentru aceeași înregistrare, dar rețineți: nimeni nu este în siguranță!)

31 comentarii

  • Flaviu, dragul de el, era dispus să mă trezească pe mine în două ore, fără crâcneli, indiferent că-l sunasem cu două ore înainte, când se hodinea şi el, ca tot omu’ normal.

  • “Cele mai dese astfel de replici, pe care le-am cules, desigur..”

    Mai sunt replicile clasice:
    “De ce eu, *insert _name_here”? De ce eu?”, unde name e in covarsitoare majoritate masculin. De obicei intrebarea vine chiar inainte sa intre plampizda, sau imediat DUPA ce a intrat. Efectele sunt, in genere, total opuse: cand e inainte, nivelul coboara brusc, cand e DUPA, miem vin bîzdîcii instant, si parca ash da mai abitir..
    PS: Niciodata n-am putut a-mi imagina un raspuns la intrebarea asta. Poate ma ajutati voi.

    “Nu e ceea ce crezi”, adresata de cele mai multe ori de catre masculul fost dominant, brusc morphed in baietzasul incurcat, care se trage de pantalonasi. De obicei vine cand e busted de fumee, ba cu un sms, ba cu un telefon. Cazuri extremale, cum am eu a istorisi, sunt cele in care fumeea te gaseste mplagoala, langa cealalta. Se duce in bucatarie, isi pune mainile la ochi, coboara capul, si se scurge pe langa un perete. Tu te duci la ea si-i zici replica-piatra-unghiulara, care-i va schimba viatza:
    “Sa stii ca nu e ceea ce crezi…”

  • Da’ scrie şi numele celor contactaţi telefonic, din înregistrare, în ordine, căci unele voci îmi par foarte cunoscute. Excluzându-l pe cel care sună, că despre el am o bănuială.

  • mah…fit-ar natia ta! bine ca eu dorm ca “diugu” prea mult…pe mine nu m-ai sunat niciodata, desi s-ar putea sa ai surpriza sa nici nu ma fi culcat pan’ la ora aia :)) ca “ominii” normali 😕

  • jegolea, esti dus papa cu capu rau de tot, fratioare. Esti enervant rau, esti mai rau ca dimineata fara cafea! Io-s ca Ciubotaru, poti sa suni pina ploua cu biscuiti, pina nu suna soneria de ceas dupa 7 nu aud nici cind picameresc aia de deasupra cu noaptea in cap (sau soneria, ca a sunat o vecina pe la 2 dimineata vreo 15 min ca sa-mi ceara un mop ca avea inundatie).
    Dar, pt orice eventualitate, va rog sa nu-i dati nr. meu de telefon.

  • tzeapa iubitule… eu eram chiar treaz la ora aia… ma rog… aveam treaba, da’ testiculentza dreac’ ai nimerit fics noaptea unica din ultimele trei luni in care n-am dormit, c-asa esti tu baftos.

  • “l-am uitat pe silent”, “nu l-am auzit, era-n poşetă”. Futu-i telefonu’ şi care l-o făcut, ţine-l în mână dacă eşti surdă şi uitucă!

  • cel mai fain ii cand ii trezesti cu noaptea-n cap sa-i intrebi dc nu cumva au un prezervativ in plus! :)) undeva asa, pe la 2-3…

De Darius Groza

Sociale