Dacian: “Ssst! De la Iulius Mall bat clopotele?“
N-am fost “cu cineva” în mod neapărat de curând. Dar, stând la o berică cu una dintre ele (cele cu care n-am fost), am început să strâng o mică dar preţioasă colecţie de replici, pe care orice băiat conştient şi responsabil ar trebui să le înţeleagă din vreme ca pe un foarte timpuriu “mai un pic şi-ţi dau papucii”. Şi să acţioneze în consecinţă. Cele mai dese astfel de replici, pe care le-am cules, desigur, de pe câmpia înflorită a experienţelor mele eşuate – confirmate mai apoi cu ajutorul unui focus grup alcătuit din o persoană – sunt:
- “Mă disperă că mă întreabă toţi de tine, de parcă io-aş şti tot timpul unde eşti.“
- “O, lasă-mă, că-mi transpiră mâna.“
- “Mi-era pe silent.“
- “Acum, seara?!“
- “Ah, nimeni, nu-l cunoşti…“
***
Tâmpitul de Dacian, care ocupă cu regularitate funcţia de frate al meu, s-a decis spontan că el o să folosească scuze şi pretexte nou dezvoltate, în prezenţa celor cărora le plătim chirie, fără să mi le aducă ulterior la cunoştinţă. De ce este aceasta o problemă?
Trebuie să aflaţi, că în societatea chiriaşilor, nişte minime reguli se impun. La fel, este necesar să conştientizaţi că bătrânii proprietari ai apartamentului nostru nu sunt zdraveni la cap, prin cursul firesc al vieţii. Ea, Raveca, are telefon mobil şi deci ştie că nu îi răspundem intenţionat, precum şi că putem să vedem că ne-a sunat. El, Dobrin, fost ofiţer, este acum pensionar cu aparat auditiv şi care, când mergem la el, ne serveşte minciunele. Adică gogoşi ardeleneşti, cu zahăr pudră. Suspectez că e un fel de răspuns subtil la minciunele ce i le servim noi: gogoşi ardeleneşti, legate de plata la întreţinere.
Ei bine, pe lângă asta, facem cu schimbul la mers să dăm banii de chirie. Nu că n-ar fi ei oameni de comitet şi simpatici, în afară că sunt bătrâni, dar de fiecare dată trebuie să asistăm la deschiderea ceremonială a dosarului cu toate facturile, să le trecem în revistă şi clasăm din nou, începând cu noiembrie 2005. Apoi să discutăm o jumătate de oră dacă nu cumva vrem să renunţăm la abonamentul de telefonie fixă, pe care ei au propus să-l facem, iar noi să-l tăiem, încă de la început. Apoi să mai stăm la o tacla, iar la sfârşit să ducem acasă nişte struguri, că “acolo numa’ se strică”.
Ceea ce ne aduce la invenţiile lui Dacian de faţă cu ei, ca să se scoată, pe care nu le împarte frăţeşte cu mine. De obicei, când trecem pe la ei, o facem “în drum spre ceva”. Ca să învăţaţi şi voi: mereu se merge la plată pe fugă, fiindcă “eşti în zonă” şi niciodată “nu te îndrepţi spre acasă”, precum şi eşti în întârziere ca să ajungi undeva. Mna, poftim, asta nu ştiam eu. Dacian a definit procedeul, pentru el însuşi, fără să mi-l destănuie. De aia eu trebuie mereu să aduc diverse cu mine, când vin de acolo, şi de aia nu-mi place să mă duc.
Ajungându-l din urmă cu raţionamentele, am riscat şi eu să spun la un moment dat că trebuie să fiu în centru în 10 minute – ceea ce, paradoxal, chiar era adevărat – necunoscând faptul că Dacian mereu, în special când se întâlneşte cu ei, “trebuie să fie în centru în 10 minute”, la rândul lui.
Solicit pe această cale ca, începând de acum, să fiu în permanenţă informat din timp cu privire la justificări de uz comun, la ordinea zilei, care s-au folosit repetat, pentru a nu fi pus în situaţia penibilă de a le formula cu exactitate în cele mai improprii circumstanţe, mai ales când acestea sunt deja sub spectrul circumspect al bănuielii!
***
Trăiesc o zdrobitoare deznădejde, de când nu-mi mai monitorizez traficul cu serviciul românesc intitulat la fel, deoarece am încetat să primesc rapoartele cuvintelor cheie şi formulărilor retardate de căutări, prin care se ajungea din Google la Jeg.
Tânjesc după dubioasele fantezii erotice – în afară de plafonatul “Darius Groza” şi rezultatele-i fireşti: tânăr, imposibil de obţinut, luaţi-vă gândul vulgar – prin care scursurile societăţii online ajungeau aici, la noi, cu erecţia gata frecată.
Un’ te-ai dus tu, frustrat de dormitor, ce cătai porneturi deşarte şi, printr-o nefericită alăturare de vorbe, te trezeai nesatisfăcut, să zic aşa, la mine-n blog?
***
Slăbitul sau scăpatul de burtă nu este o opţiune viabilă pentru mine acum, din motive bine întemeiate, vă rog să nu mă mai agasaţi. Mi-am procurat recent (anul ăsta) o pereche de pantaloni cu vreo două numele mai largi. Câteva kilograme în minus ca greutate sau centimetri în circumferinţă ar fi un iremediabil dezastru vestimentar. Şi, dacă mă prinde în oraş fără curea, ar fi unul social şi pentru cei din jur. Aşa că rog răbdare.
***
N-am avut nicicum timp (cu sensurile de “mi-a fost lene să pun”, respectiv “am uitat”) de înregistrarea Bună dimineaţa, este ora 5!. Precum unii dintre voi cunoaşteţi, fiind între neglijabilele victime, în urmă cu câteva zile, îndreptându-mă cu trenul spre Bucureşti, mi-am luat reponsabilitatea de a-mi contacta telefonic prietenii (vreo 20), pentru a-i anunţa că mai sunt aproximativ 2 ore până trebuie să se trezească. Pentru deliciul vostru şi al celor puţini care au avut inspiraţie să-şi pună aparatele de telefonie mobilă pe silenţios, poftiţi…
(în caz de forţă majoră, recte Trilulilu nu merge iar, utilizaţi varianta Evoca, pentru aceeaşi înregistrare, dar reţineţi: nimeni nu este în siguranţă!)
Tweet
31 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Rad ca prostu, si ma bucur ca nu ai numarul meu… 😉
ROFL ROFL ROFL
link permanent
@.marius
de ce “ca”?
@darius
şi ce dacă am rîs?
link permanent
.marius: Rezolvăm, rezolvăm.
Anti-mine: În curând, te vei reprofila.
link permanent
“Sa te speli pe fata”
“de ce?”
:))
link permanent
Flaviu, dragul de el, era dispus să mă trezească pe mine în două ore, fără crâcneli, indiferent că-l sunasem cu două ore înainte, când se hodinea şi el, ca tot omu’ normal.
link permanent
“Cele mai dese astfel de replici, pe care le-am cules, desigur..”
Mai sunt replicile clasice:
“De ce eu, *insert _name_here”? De ce eu?”, unde name e in covarsitoare majoritate masculin. De obicei intrebarea vine chiar inainte sa intre plampizda, sau imediat DUPA ce a intrat. Efectele sunt, in genere, total opuse: cand e inainte, nivelul coboara brusc, cand e DUPA, miem vin bîzdîcii instant, si parca ash da mai abitir..
PS: Niciodata n-am putut a-mi imagina un raspuns la intrebarea asta. Poate ma ajutati voi.
“Nu e ceea ce crezi”, adresata de cele mai multe ori de catre masculul fost dominant, brusc morphed in baietzasul incurcat, care se trage de pantalonasi. De obicei vine cand e busted de fumee, ba cu un sms, ba cu un telefon. Cazuri extremale, cum am eu a istorisi, sunt cele in care fumeea te gaseste mplagoala, langa cealalta. Se duce in bucatarie, isi pune mainile la ochi, coboara capul, si se scurge pe langa un perete. Tu te duci la ea si-i zici replica-piatra-unghiulara, care-i va schimba viatza:
“Sa stii ca nu e ceea ce crezi…”
link permanent
Da’ scrie şi numele celor contactaţi telefonic, din înregistrare, în ordine, căci unele voci îmi par foarte cunoscute. Excluzându-l pe cel care sună, că despre el am o bănuială.
link permanent
Da’ nu mai bine-ţi export agenda telefonică? P-acolo găseşti. Nu, pe Năstase nu l-am sunat…
link permanent
Doamne, cat de bine imi pare ca nu ai numarul meu de telefon. Vorba lui Marius. Ce om nebun esti 😀
link permanent
mah…fit-ar natia ta! bine ca eu dorm ca “diugu” prea mult…pe mine nu m-ai sunat niciodata, desi s-ar putea sa ai surpriza sa nici nu ma fi culcat pan’ la ora aia :)) ca “ominii” normali 😕
link permanent
Mdea, ma sunase si pe mine, insa oameni adevarati dorm ca niste nesimtiti:)
link permanent
“Bărbaţii’! Bărbaţii tre’ia să bagi acolo.
link permanent
Jackass eu ma trezesc la 8 juma
link permanent
Te trezeşti când dictez eu, se pare. “Sugi pula! Da, sugi pula!” Ahahahaha. Probleme în pat (dublă interpretare, să te prinzi)?
link permanent
Oh well tripla interpretare: de amu cand te mai ceri la mancare dai seama ca numa pa baza de lactate va fi 😀
link permanent
Mai bine decât pe bază de nimic, ca pân’ acum.
link permanent
vaaaaaaaiiiiii
link permanent
jegolea, esti dus papa cu capu rau de tot, fratioare. Esti enervant rau, esti mai rau ca dimineata fara cafea! Io-s ca Ciubotaru, poti sa suni pina ploua cu biscuiti, pina nu suna soneria de ceas dupa 7 nu aud nici cind picameresc aia de deasupra cu noaptea in cap (sau soneria, ca a sunat o vecina pe la 2 dimineata vreo 15 min ca sa-mi ceara un mop ca avea inundatie).
Dar, pt orice eventualitate, va rog sa nu-i dati nr. meu de telefon.
link permanent
Ui, scarba ce esti, trezesti lumea la 5 jumate.
link permanent
Cre’că ăsta o să-l fac serial. 😀
link permanent
Mi-l pun pe silent de-acum inainte, nu mai gresesc cum am facut prima data. 😀
link permanent
tzeapa iubitule… eu eram chiar treaz la ora aia… ma rog… aveam treaba, da’ testiculentza dreac’ ai nimerit fics noaptea unica din ultimele trei luni in care n-am dormit, c-asa esti tu baftos.
link permanent
Aia oricine poate inventa, aşea, retroactiv.
link permanent
“l-am uitat pe silent”, “nu l-am auzit, era-n poşetă”. Futu-i telefonu’ şi care l-o făcut, ţine-l în mână dacă eşti surdă şi uitucă!
link permanent
Darius Groza
Asa cum scrii tu despre ele, asa am si eu parerea despre ei.
link permanent
Cu excepţia că eu am dreptate, iar tu te înşeli.
link permanent
Moafle m-a banat la comentarii pe DG. 🙁
link permanent
Poftiiim?!
link permanent
Zice că nu a banat pe nimeni. Eşti tu incompetent. Incompetente!
link permanent
inseamna ca nu-i merge serviciu de comentarii
link permanent
cel mai fain ii cand ii trezesti cu noaptea-n cap sa-i intrebi dc nu cumva au un prezervativ in plus! :)) undeva asa, pe la 2-3…