Dacă vizitați cândva Internetul…

Cred că, dacă aș fi în locul unui taximetrist, mi-aș deschide de îndată și un salon de bărbier. Mi se pare cea mai inspirată și comodă combinație dintre toate slujbele posibile. Odată ce ai mașina, singura investiție adițională ar fi niște tetiere în plus, pentru fiecare scaun; rezemătoare de ălea, pe care se sprijină capul.

Am descoperit un procedeu foarte eficient pentru a-mi spori celebritatea iminentă, mijloc venit să îl întregească pe acela ce-mi dictează să port aceeași cămașă la fiecare altă apariție pe un anume post de televiziune, astfel încât să fiu recunoscut din precedentele, de către audiența sa fidelă.

Noua metodă constă în a nega prietenia cu diverse persoane apropiate mie. Adică să mă delimitez public și ofensat de oamenii cu care în aparență m-aș cunoaște. Spre exemplu, când cineva-mi spune că s-a întâlnit cu Nu-știu-cum, prietenul meu, eu voi afișa o față neplăcut surprinsă și mă voi încăpățâna în a nu avea nici cea mai vagă idee despre cine e vorba. În acest fel, lumea și-ar da seama că singurul motiv pentru care o persoană ar suține fals că mă știe atât de intim este deoarece poate ar fi ceva de capul meu. Și așa mi se duce buhu’.

Sau să fac cunoștință cu vechi prieteni, comportându-mă de parcă atunci i-aș vedea prima dată, de față cu martori. Asta va scoate în evidență indiferența și ignoranța de apreciat, caracteristice unei adevărate vedete, așa cum sunt eu.

Desigur, voi, invidioșii sau fanaticii, negați acest statut al meu, considerându-l imposibil de atins în lipsa unor minime instrumente de propagandă.

Veți afla însă cu stupoare că mi-am adunat în lista de messenger un adevărat țarc de jurnaliști, de pe parcursul contactelor mele cu presa. Astfel încât îmi pot, în curând, deschide propriul meu trust mass-media, prin canalul căruia să-mi injectez veninosul mesaj putregăit ce-l doresc inoculat în mințile naive ale publicului larg.

Se cheamă “product-placement”, dragilor, n-aveți cum să știți voi. Că de aia am și zis asta, într-o formulare ce mă depășește chiar și pe mine, conștient că nu mă puteți verifica vreodată.

[dacă n-ați văzut Angry German Kid în prealabil, degeaba vă holbați mai sus]

***

Da’, apropo de messenger, azi a fost apogeul mass-message-urilor. Doi din lista mea, care se au, ca frații, și unul pe celălalt, în listele lor, au reușit performanța de a se sincroniza și a-și trimite unul altuia, cât și mai departe, deci mie, ambii, aceleași serii de mesaje. În timp ce ei se zdrobeau în bancuri și trivia, eu deja țineam scoruri. Știam că-și dau între ei serve cu o detentă de admirat, așa căci cronometram cât de repede ajunge și la mine al doilea care află ceva ce tocmai primisem de la primul.

***

Și, de când s-a risipit misterul cu slujba mea și cu copywritingul, mă podidesc – de la persoanele care au reușit să pătrundă ideea că nu lucrez la xerox – cele mai tentante oferte.

Spre exemplu ieri, când a intrat pe mine o amică – fără să mă cheme la masă, cum se intră în mod formal pe mine – și mi-a spus că ea are o prietenă simpatică, dezghețată, care participă la balul bobocilor (deci falsă introducerea), iar că aceasta din urmă dorește să o ajut cu a-i scrie…

Aici o să las un rând liber, fiindcă veți avea nevoie să vă reveniți cu el, după ce vă spun.

… discursul ei de auto-prezentare, din deschidere. Mai exact, să spun eu, în cuvintele ei, cât e ea de bestială. Vă puteți închipui asta?

Vă mai dau un rând liber?…

Fata vroia să-i scriu eu și să-i trag la imprimantă ceva ca să zică ea natural și spontan, pe gură, peste câteva săptămâni. Despre sine!

***

Avem motive să suspectăm că relația interzisă Dacian-Cristina, atât de disputată pe Jeg, continuă pe de ascuns, sub adăpostul unei scorneli făurite să ne distragă agenția, o înscenare a despărțirii lor. Ca norocul, iscusiții detectivi Jeg, antrenați de mici între pume, ca să fie vigilenți, au dat de capăt acestei dileme ce a pornit din inspirație divină. Dar, până când nu vom mai reveni vreodată cu amănunte, amintim că Adorian Todea și Oana Stoica Mujea trebuiesc să se prezinte la redacție sau să trimită contravaloarea obiectelor procurate prin licitația Jeg.

Apropo de Oana Stoica Mujea, uitați-vă ce-am putut găsi, văleu pulea mea, măre, apără și păzește! Da! Fomeia a scris două cărți, le zice Shaorma (sâc!) și au pe copertă săbii și castel în spate. Și, apropo de cupluri despărțite în general, vreau să se-mpace Adela cu Tudor, ca s-o pot întreba unde este acesta din urmă, fiecând am nevoie de cel mai neînsemnat lucru.

Da’ apropo de cupluri de nedespărțit – tura asta…

Dedicată cu ocazia celui de-al 100-lea articol de când ne-am mutat pe temă și structură nouă, ediție aniversară, cu ilustrație subtilizată chiar din căminul în care-am fost primit cu atâta căldură… în chiloți.