Jurnalul Editorialistic de Groza

Acuma, serios. Ce-are să fie ilegală? Las’ fie ilegală.

Ulterior:

Amicalii de la Antena3, mai cu precădere cei din departamentu’ creaţie spoturi/imagine/identitate/media/făcut bloguri/iusti, fac frumos din nou, c-o împrumutare online de tip oricum îi de pă net. După ispravele flagrante din filmuleţele de anul trecut, iacă, au găsit pe la Planeta Moldova nişte melodie şi şi-au zis că bine, îi bună. Aşa c-au pus-o păstă spotul lor nou. Şi tăcem mâlc.

Ca norocu’, aici pe “Internet”, se transmite informaţa, da’ se şi dă exemplul cel bun. Nu c-o să-l ia presa tradiţională vreodată. Mai bine se tăt cacă pe ei. Da’ zic:

Darius: Ai văzut spotul de la Antena3 cu melodia voastră? Cu “Di tăti”. Adică eşti conştient că există.
Florin Braghiş (Planeta Moldova): nu stiu de spot
la ce e reclama ?
Darius: Deci v-au ciordales melodia “Di tăte” şi o folosesc într-un spot. Aşa. Că-i de pă net, mă-nţelegi.
Florin: da, e ok, oricum nu sunt acolo
Florin: si nu mi se umple sufletul cu venin
Darius:  Dar nu te deranjează, zici.
Florin: nu tare
Florin: eu sunt, mai nou, cu filosofie open source

***

Oamenii sunt, cu intenţie şi aproape ambiţie, de un penibil stânjenitor. (Nu, nu e pleonasm, am căutat în dicţionar; dar ar trebuie să fie, aveţi dreptate). Şi parcă se îndeamnă şi încurajează între ei să fie cu atât mai jenanţi. E adevărat, doar mai de curând le-a venit ideea şi au început să aibă posibilitatea să se filmeze şi să dea mai departe penibilul, odată ce l-au imortalizat. Însă impulsul este ancestral.

Între aceşti oameni este o continuă competiţie – aşa trăiesc ei – prin care să stabilească foarte clar o ierarhie bine deliminată a celor care reuşesc să fie cei mai penibili. Iar câştigătorul dintre cei din top este stimat şi adulat de ceilalţi, care îl elogiază şi invidează, într-o ceremonie adusă ca odă penibilului. Îl aplaudă şi-l felicită şi li se pare că “ce tare îi, ai văzut?”

Ei au femei, penibilii, femei care caută penibilul dintr-înşii, pentru că le validează într-o similară ierarhie, fiind purtată o bătălie aprigă pentru penibil, în general, şi pentru cel mai penibil, în particular. Deoarece dacă îţi cauţi penibilul, atunci îl vrei pe care-i mai penibil pe care-l poţi găsi. Şi împreună ei fac copii, pe care-i cresc să fie penibili şi-i îndrumă spre calea penibilului.

***

Tăte grasele! Ce pula mea?! (Asta era o observaţie generică, n-are legătură cu tot discursul.)

***

Bun. Altceva cu care m-am confruntat eu în ultima vreme îi că avioanele aterizează pentru orice căcat. Dincolo de caracteristica mai de ansamblu  de a ateriza oricum, ca să-şi înfăptuiască menirea de a fi avioane. Urmăream la televizorul online că nu-ştiu-ce airbus a aterizat DE URGENŢĂ, fiindcă i se fisurase unul din cele 7 (ŞAPTE!) straturi de la unul dintre geamurile cabinei. Mno, io când am venit la Cluj de la Zalău, intrând cam pân Kisbács, am văzut unul într-o Ladă, zâmbind, tătătăt cioburi din cap până în poală, la volan; tocmai i se spărsese fereastra auto în meclă. Da’ se oprise pentru investigaţii? Nu! Avea treabă poate la ţară, poate la grădină. O tras pe dreapta pentru a verifica dacă pasagerii sunt în siguranţă şi dacă va trebui să îi ducă o altă Ladă la destinaţia lor finală, Tenerife?

Un alt avion a aterizat, evident – tot DE URGENŢĂ, la Newark, fiindcă îi murise pilotu’. E! Acceptabil. De data asta, da. Mai greu fără pilot, îhî. L-au aterizat copiloţii. Însă au aterizat unde trebuia să le şi fie destinaţia şi le-a şi fost! Veneau de la Bruxelles şi mergeau la Newmark, unde au şi ajuns “în siguranţă”. Deci unde-i urgenţa? Au sosit, în pas tango, unde vroiau. Dacă reuşesc să ajungă copiloţii mai repede, după ce le-a şi murit pilotul-şef în braţe, de ce se mai poată pilot? Dacă aterizau la… nu ştiu, că n-aveau unde de fapt… în APĂ, să zicem, ca să ia pilot, atunci da, era de urgenţă. Da’ aşa, ce? Care-i graba? Plus… acel “în siguranţă”. FALS! Poate au aterizat în mare pericol, cu co-piloţii la manşă, care-s obişnuiţi doar cu co-manşa, de unde şi ştirea! Altfel?

Iar băieţii sunt bădărani, fiindcă li se pare că e o metodă eficientă în a reuşi să le fută pe fete. Ca să ştiţi. Pe când fetele sunt inhibate, fiindcă li se pare că e o metodă eficientă în a reuşi să le fută băieţii. Hmm!

***

[köszönöm, Szabi]

***

Continuu titlul cu o serie de alte nelămuriri. De ce există pentru cuvântul “ascuns” sinonimul “abscons”? E ca-cum-virgulă ai trişa la vocabular, într-o competiţie de grosime a vocabularelor. Pe lângă că e acelaşi cuvânt e şi… APROAPE ACELAŞI CUVÂNT!

De ce trebuie ca înmormântările să fie frumoase? De ce? Nu reuşesc să pricep. Adică sunt urâte, oricum, că-s înmormântări. Aşa că de ce se mai încearcă? De ce există o coroană mai frumoasă decât altă coroană, iar pe cale de consecinţă, e mai scumpă? Să fie toate urâte şi gratis, că oricum le arunci, ca pe mort. Care-i sensul să iasă colacul bun, în opoziţie cu a ieşi-n pizda mă-sii, cum a ieşi? De îmbrăcat ar trebui să vii cum eşti îmbrăcat în ziua aia, dacă vii. Oricum nu vrei să stai prea mult. Nu prea îi contextul în care să te dai la cineva. Şi nici n-ar trebui, de fapt, să trebuiască să vii. Vine cine vrea, mai bine nimeni – asta să fie regula. Iar cine se chinuie pe masa de după, îi prost. Lasă nişte fursecuri mai vechi, lasă ceva foietaj de ăla, ce se poate mânca numa’ cu iaurt. Şi n-aduce iaurt. Şi gata.  N-are sens să faci cheltuială degeaba, că tot e contextul ăla de petrecere forţată, cine-o să se distreze, sincer, până la urmă? Şi, la sfârşit, ce vrei – să se fi simţit lumea bine?

***

… întrebă cineva, nu neapărat fără fundament.

***

De asemenea: de ce pun oamenii pariuri cu ei înşişi?… Îi ca şi cum nu ai face nimica. Îi exact acelaşi lucru. Iar cititorul Vasile Manu şi-a ieşit din atribuţii şi a-ndrăznit de-a scris un îndreptar de lecturare a Jegului. Poate ajută.

***

Disclaimer.

[mulumiri extinse şi lui Marian Hurducaş, care să le transmită iubitului său, Oliver, O-ceva..., pentru ultimele poze]

***

Iar acum, fiindcă nu mai rezist: cea mai savuroasă (din clasa imbecilităţii) discuţie care mi-a fost dat s-o port în istoria mea recentă şi, în acelaşi timp, al doilea cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta, la nivelul de mulţumire de sine.

Raluca: buna
Darius: Aşa.
Raluca: intrebare!
Darius: Aşa.
Raluca: ai
Raluca: cea mai vaga idee
Raluca: despre cum as putea sa pun o pza in photobuchet?
Raluca: sau ceva de genu’?
Darius: Păi, este un serviciu de uploadat poze, nu?
Raluca: aaa…da? /:)
Darius: Mna. Mi se par o întrebare prea stupidă ca să investesc timp în a o răspunde.
Raluca: dC?
Darius: Şi e prima dată când apuc s-o zic. E un motiv de sărbătoare.
Raluca: deci stii?
Darius: Ai reuşit să încadrezi şi a doua, respectiv a treia întrebare tot acolo: prea stupid să răspund.
Raluca: da
Raluca: merci
Darius: Dar, ca să te lămuresc: n-am uploadat niciodată poze pe photobucket. Dar prin simplul fapt că ştiu că e un serviciu, înseamnă că e unul popular. Dacă e popular, sunt convins că au făcut îndeajuns de simplu pentru oricine (ca să nu zic toţi proştii) să uploadeze o poză.
Raluca:
Raluca: imi spui si mie te rog? )
Darius: Dacă vrei, pot căuta o poză idioată uploadată, care cu siguranţă că e uploadată de o persoană idioată. Ca să-mi demonstrez raţionamentul că până şi un idiot a reuşit. Dacă tu, uitându-te la poza aia, accepţi că eşti mai idioată chiar şi ca ăla care iniţial a vrut s-o uploadeze şi ulterior a şi izbutit, atunci îţi arăt.
Raluca: bine :-L
Raluca: accept
Raluca: fara sa o mai vad
Darius: Fie.
Raluca: doar arata-mi
Darius: Site-ul îl ştii sau trebuie să ţi-l arăt şi pe el?
Raluca: photobucket.com
Raluca: nU?
Darius: Corect. Am crezut că trebuie să trecem şi prin Google, cu ocazia asta. Ai intrat pe photobucket.com?
Raluca: daaa
Darius: Dintre toate butoanele frumoase şi colorate, care îţi iese cel mai mult în evidenţă? Zi la întâmplare, fiindcă subconştientul tău e probabil mai inteligent decât tine. Şi el ştie deja.
Raluca: join now
Darius: Bravo! Dă click pe el, ce zice?
Raluca: sign up. it’s free
Darius: Exaaact. Ca pentru prostime. Deci apasă-l. Ştii unde ţi-i mouse-ul, da?
Raluca: da :-L
Raluca: pai si
Raluca: ce fac?
Darius: După ce ai dat click? Te uiţi acolo. Ce-ţi apare?
Raluca: username si password
Raluca: aa
Raluca: stai
Darius: Sigur nu vrei s-o ducem până la capăt?
Raluca: staaai
Darius: Ah, e prea greu. Am înţeles. Începe cu username.
Raluca: in afara
Raluca: de faptul
Raluca: k niciun
Raluca: username
Raluca: nu e bun…?
Darius: Nu, Raluca Morel, nu toate userele din lume sunt greşite. Unele sunt corecte. Doar că înainte trebuie să le faci.
Raluca: gata!@
Raluca:
Raluca: waw
Raluca: stai
Raluca: :”>
Darius: Stau, dragă.
Raluca: postal code?
Darius: Da. Postal code.
Darius: (Aş fi curios câte userename-uri şi de la ce conturi ai introdus. Dar lăsăm asta pe o discuţie viitoare, că poate te-ai reseta. Deşi aş vrea să printez conversaţia, să i-o dau curs lu’ maică-mea.)
Raluca: nu
Raluca: !
Raluca: nuuu
Raluca: nu o printezi
Raluca: de ce ai face asta? :-L
Darius: Bine. O păstrez digital. Aş irosi hârtie, pe lângă timp. E drept. Ai scris codul poştal?
Raluca: da
Darius: Super!
Raluca: =))
Raluca: n-am java
Raluca: misto! :-L
Darius: Complicat fără Javă. Îţi tre’ Javă. Toţi proştii au Javă. Tu de ce n-ai avea? Din nici un motiv. Întruneşti criteriile.
Raluca: pentru ca al meu calculator e de rahat
Raluca: ?
Darius: Printre altele.
Raluca: deeeci
Darius: Mai important altele.
Raluca: n-ai putea sa le pui tu? ;;)
Darius: Da’ ştii ce poate face calculatorul, aşa de rahat cum îi el?
Raluca: nu
Raluca: ce?
Darius: Să aibă Java.
Raluca: )
Darius: Da’ ştii ce nu poţi tu, aşa de căcat cum e el?
Raluca: sa ma prind cum merge?
Darius: Nu. Să-i dai Java. Că de mers, nu merge. Stă acolo. Da’ dacă ar merge, n-aş avea pretenţia să te prinzi cum.
Raluca: am gasit
Raluca: am pus poza
Darius: Deci ai izbândit?
Raluca: da
Raluca: intr-un final
Darius: Sigur nu îţi caut o poză idioată a vreunui idiot, care a reuşit singur, mai repede decât tine, măcar ca element comparativ?
Raluca: nu
Darius: Bine.
Raluca: poate nu-i mai arati conversatia lu’ maica-ta
Darius: Nu i-o arăt intenţionat. Da’ o s-o vadă pe Jeg, cel mai posibil, că citeşte.
Raluca: nuŞ+s
Raluca: de ce i-ai arata-o?
Darius: Ca să râdă.
Raluca: nu pe jeg
Darius: Dar unde?
Raluca: nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
Raluca: mai bine dai-o prin mail
Raluca: nu pe jeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeg
Darius: Dar maică-mea nu ştie decât de curând să-şi verifice mail-ul. Pe Jeg e e mai demult. Nu pot să risc. Plus că, pe mail, cum or s-o vadă ceilalţi?
Raluca: hai maaa
Darius: Nu vin, dragă!
Raluca: te rog
Darius: Te rog eu să nu mă chemi!
Raluca: n-o pune pe jeg
Darius: Ba o pun.
Raluca: de ce ai face asta?
Raluca: nu-mi spune ca tu stii absolut
Raluca: toate chestiile
Darius: Ba da. Eu ştiu tot ce există.
Raluca: nu cred!
Darius: Întreabă-mă.
Raluca: >:P n-am de ce
Raluca: ? nu stii si gata
Darius: Ba da, ştiu.
Raluca: siiigur ca da
Darius: Serios.
Raluca: nu cred [-)
Darius: Păi, mă-ntrebi şi te convingi.
Raluca: bine
Raluca: din ce vrei sa te-ntreb?
Darius: Din tot.
Raluca: cum se spune in franceza "pisica"?
Darius: Chat.
Darius: N-ai nimic mai complicat?
Raluca: ba da
Darius: Aşa.
Raluca: sa ma gandesc
Darius: Aştept.
Raluca: staaaai
Darius: Stau.
Raluca: ce fel de actiune exprima present tense continous?
Darius: O acţiune în desfăşurare. "I am mocking you."
Raluca: nu stii chiar tot
Darius: Ba da, îţi spun că ştiu TOT ce se află.
Raluca: pe google suntem toti in stare sa cautam
Darius: Păi, suntem. Mai puţin tu.

http://www.google.com/search?q=how+do+I+upload+a+picture+on+photobucket%3F&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a

Raluca: ahh...masa gata
Raluca: vorbim in 15 min
Raluca: ok?
Darius: Sigur. Să te mai gândeşti la întrebări.

[o oră mai târziu]

Raluca: cum spuneam…
Darius: Te-ai mai gândit?
Raluca: la ce?
Raluca: a
Raluca: da
Raluca: cine se numeste “constructie incidenta”?
Raluca: ai 20 secunde
Darius: Ah, simplu, îmi fac licenţa din asta.
Darius: Dar corect e “CE” se numeşte construcţie incidentală.
Darius: Nu?
Raluca: nu
Raluca: nu neaparat
Darius: Şi înseamnă când cineva nu doreşte să construiască ceva, dar construieşte din greşeală.
Raluca: =))
Raluca: serios
Darius: Da. Dintr-un punct de vedere, da.
Darius: Da.
Darius: Mai întreabă-mă.
Raluca: ce sunt cotiledoanele? 20, 19, 18, 17, 16…
Darius: Un grup de monocotiledonate.
Raluca: 2
Raluca: 1
Raluca: nu
Darius: Cum nu?
Raluca: nu stii tot
Raluca: unde sunt cotiledoanele?
Darius: În embrioni.
Darius: Evident.
Raluca: nu
Raluca: sau\
Raluca: da-mi un exemplu concret
Darius: În plante. Mai ales la alea cu seminţe. Au funcţie hrănitoare.
Raluca: exemplu concret!
Darius: Cotiledoanele Viorica şi Mariana, din floare de măr, înainte să se facă merele.
Raluca: nu
Darius: Cum?
Raluca: ma iei peste picior?
Darius: NU!
Darius: Acolo locuiesc cotiledoanele. În embrioni.
Darius: E adevărat sau nu?
Raluca: nu
Raluca: da-mi un exemplu
Raluca: o planta
Darius: Mărul, fă!
Darius: Este o plantă!
Darius: COPACUL MĂR!
Raluca: fa?
Darius: Crezi că merele se nasc la Auchan?
Raluca: nu
Raluca: logic
Raluca: eu as
Raluca: fi dat alt exemplu
Raluca: mult mai logicl-(
Darius: Aia eşti tu. Al meu ce-are? E corect. Următoarea întrebare. N-am epuizat încă nici jumătate din tot.
Raluca: cel mai mare muschi al corpului
Raluca: 10 secunde
Raluca: fara google
Darius: Stai, că eram în altă fereastră: penisul.
Raluca: nu
Darius: Păi, despre corpul meu vorbim, nu?
Raluca: in general
Darius: Ah, în general e gluteus maximus.
Darius: Din fese.
Raluca: nu
Darius: Ba da.
Raluca: deci
Raluca: inca mai ai de gand sa ma pui pe jeg?
Darius: Da.
Raluca: dc?
Darius: Pentru motivele pe care ţi le-am exprimat şi anterior.
Darius: Deci gluteus maximus e cel mai mare sau nu?
Raluca: eu stiu
Raluca: din clasa
Raluca: a6a
Raluca: ca e
Raluca: sternocliedomastoidian
Raluca: acu’ n-am mai cautat
Raluca: da’ asta cred ca e
Darius: Ăla e cel mai… LUNG. Lexical vorbind.
Darius: Când joci spânzurătoare.
Raluca: /:)
Darius: Dar cel mai mare e gluteus maximus. Ai încredere-n mine.
Darius: Deci e sau nu e cel mai mare?
Raluca: sigur ca da
Raluca: cum spui tu
Darius: Mna.
Raluca: daca ma pui pe jeg, ei festelit-o cu mine
Darius: Aolo. Nu! Încearcă să înţelegi. Pa.
Raluca: bineee

[10 minute mai târziu]

Raluca: stai!
Raluca: in ce zi o sa mai pui pe jeg?
Darius: Azi.
Raluca: abia astept!
Darius: Să-ţi caut psihologia inversă pe Google sau te descurci?
Raluca: serios
Raluca: cat de proasta ma crezi?
Darius: Foarte.

***

Ulterior: De mers, nu mă duc, deoarece în acel anume week-end cel mai probabil o să mă îndeletnicesc cu fuşărirea lucrării de licenţă în ultima clipă; însă, în perspectiva frumoaselor tururi ce le făcea Blogoreea de altădat’, Bobby “Bloggy” Voicu întreprinde Blogtrip cu workshop şi tot tacâmu’, la Oradea, în 27 iunie, anul în desfăşurare, adică celălalt week-end, nu ăsta. Se duc diverşi bloggeri care vorbesc pe gură şi vă puteţi înscrie aici.