Jurnalul Editorialistic de Groza

PRIMUL MEU LIVE BLOGGING (pesemne printre “şi ultimul”):

Pierdut Internetics dramatic. Hoţii, hoţii! Mă duc să-mi dau foc în faţa Căşii Poporului. Nici nu m-or cetit la înscrişi, de mă-ntreba lumea dacă m-am retras… Pesemne ceva încurcatură, sărăcuţii. Am înscris şi eu, totuşi, un articol anti-Băsel, un nene pe care n-au mai ştiut mititeii cum să-l premieze la toate categoriile la care se putea. A câştigat o tanti ce scrie despre ceva bebe, parcă, şi un site cu imagini panoramice (în general au câştigat numa’ site-uri despre mămici, copii, mămici şi copii, Băsescu (şi mămici).

Felicitări trilulilu.ro pentru Divertisment. Băi, Biriş, să plângi tu ca un prunc de ţâţă de emoţie?

Mumă-mea, Mirmen – poate-o ştiţi – de când navighează pre Internet, în lipsă de a avea şi ea, ca mai toată femeia zdravănă la minte (ce se apropie de perioada creaţă a bătrâneţii) o viaţa a ei de mamă, soţie iubitoare şi gospodină, îşi permite să dezvolte diverse opinii personale şi judecăţi de competenţă, raportate la persoanele cu care interacţionează online. Această întreagă existenţă paralelă are consecinţe directe un număr de factori, cum ar fi că mă trezesc în fiecare dimineaţă cu buzz-uri de la ea, trebuie să-i verific zilnic sau de mai multe ori pe zi mail-ul, ca să afle ce-a mai primit de la secretara facultăţii (deoarece întreaga sa activitate nu o pune în pericolul de a se chiar învăţa singură cu mecanismele complexe ale unui inbox) precum şi alte cele, de ordinul a-şi face print-screen-uri şi arhiva comentariile pe care i le şterg blogării, pe care ea atât de distins îi critică etc.

Ei bine, în tot acest vast proces, doamna de care vă zic, care mi-a dat viaţă, mai exact, are o singură jenă. Iar aceasta este nimeni alta decât buna şi paşnica noastră amică Adela. Da, Adela. Care şi-a adus oprobriul bătrânei şi ramolitei regine a Jegoniei fiindcă îndrăzneşte să comenteze entuziast în judeţul fotografic, administrat de către Moafle. În opinia celei ce domneşte peste comentarii, biata fătucă “bagă numa’ dume” şi “balivernează”, de cele mai multe ori “cum pune Dacian o poză nouă, ea ţac!”.

Vă expun tot acest context fiindcă, de curând, un al treilea personaj nobiliar de la noi din împărăţie, Andrei Crivăţ, a încercat să se adauge în lista de messenger a lui Mirmen, cu scopul de a se apropia ei doi. Greşind flagrant în momentul în care n-a anticipat că tanti, draga de dânsa, habar că n-are să accepte request-uri de prietenie, trecându-l pe solicitant, în mod evident, tot “Adela” între prieteni, prin cine ştie ce combinaţie de taste inventată special.

Ca mai apoi să-l trateze cu cea mai profundă scârbă nedisimulată pe rotofeiul şi inocentul Andrei, notat eronat, pe durata a mai bine de două săptămâni, crezând că acesta este însăşi enervanta Adela (nu că ea ar avea vreo vină). Nu s-a lăsat maică-mea convinsă că ar fi ceva e dubios la mijloc nici măcar când noua “Adela” afişa constant la status link către blogul Jurnal de noapte, deţinut de Crivăţ. Vagi bănuieli i-au fost stârnite abia când, după ce o considera pe biata domnişoară ultima vampă care nu ştie cum să se mai bage pe sub pielea tuturor, preacurvindu-le promovări la status, a văzut-o afişând la display picture o poză cu proaspăta… doamnă Crivăţ, Raluca. Pe care, de fapt, Andrei Undercover şi-o afişase din iubire eternă, cum e şi firesc.

Recapitulând, Adela este o trombonistă de la Dacian de pe blog, care-şi permite să-l promoveze pe Andrei Crivăţ la nivel de soţie, ba mai mult – până la a fi el, în ipostaza în care Mirmen ar şti să verifice cărui ID îi asociază un nume, în tumultuoasele momente în care-i apar pe monitor ferestre noi, cu care nu-i obişnuită.

Da’ nici o grijă: e ereditar. Era să dau şi eu într-un dublu infarct miocardic când, de curând, m-am surprins intrând pe mine însumi pe messenger şi întreţinând o întreagă conversaţie coerentă, fiindcă-mi trecusem în listă o amică cu numele meu propriu.

***

Şi atunci, mă chestionez eu pe sine – fiindcă eu sunt un gânditor şi interogându-mă intrinsec cu privire la această viaţă, oh, atât de bizară – cum ar fi ca măcar o zi, dupa fiecare întrebare, să adăugăm un prompt “sau ce pula mea?”…

Spre exemplu, la serviciu, colaborând telefonic cu un client, te regăseşti întrebându-l absolut natural: “Şi, deci, doriţi să schimbăm doar finalul, acolo unde apare ora?… Sau ce pula mea?” Ori, la cursuri, într-o foame a cunoaşterii: “Aşadar, corporatocraţia elimină importanţa neapărată a unor actori statali, aducând conceptul de actor corporatist, economic, comercial? Sau ce pula mea?” Desigur, a doua zi va fi marcată de răspunsuri terminate-n “să-mi fut una dacă nu”.

***

Cât lipsesc, vă puteţi delecta cu minunate arii culese de prin meleagurile româneşti, într-o magică interpretare…

(dedicată, desigur, Mădălinei şi curelei ei)

(ocţiunea youtube)

***

Ceea ce ne aduce la noua delegaţie Jeg la Bucureşti, din care fac parte eu şi Pamfil (din nefericire, s-a-mbătat precum un ursuleţ de pluş umplut cu vată şi am hotărât că nu mai exista loc de concesie, internându-l astfel la o clinică privată de dezalcoolizare; rugăm discreţie), după programul următor:

Joi

06:37 Sosire Bucureşti, întâmpinare cu pionieri, făcut poze cu conductorul şi vânzătoarele de la chioşcurile capetelor de linii.
07:00 Urcat în Matizul roş, condus de Mana Ciutacu (pe care o anunţ pe această cale)
07:00-11:00 Făcut nu-ştiu-ce grafică la ea la lucru.
11:00 Pornit spre Palatul Parlamentului şi întâlnit cu blogării de stat (nu degeaba) Anca Alexandrescu şi Adrian Năstase, precum şi asistentele lor, Manuela & Co.; desigur luat cârca de bani cu care-s plătit gras, ca să fiu ochii şi urechile lor peste tot, să împrăştii manifeste şi să destabilizez orice pe care pun mâna, să-mi termin viloaca mea făcută pe şpagă şi procur maşina cumpărată pe mită.
13:00/14:00 Mers la masă cu Mana, respectiv mâncat.
16:00 Voi dezvălui ulterior.
18:00 Întâlnit prinţul Sepuc, dat cadourile, aranjat igienic, pregătit de…
19:30 Prezentat la gala de premiere Internetics, cu invitaţia şi insigna mea cu “hot-girl” primită de la organizatori, crezând că Bîja e nume domnişoresc aşa. Se ţine în clubu’ ăla, cre’că de-o ars, a’ lu’ Îmbrăcatu’. Deci nu ştiu cum o să fie.
20:00 Înecat amarul în băutură şi în fete (nu amaru’), că voi fi pierdut dramatic în faţa la cine-ştie-cine-care nu merită.
Mai târziu – întâlnit Laura ce comentează pe blogul cu acelaşi nume.

Vineri

12:00 Trezit, băut Nux Vomica, şapte tablete.
13:00 Cotrobăit în frigiderul lui Sepucul, negăsit nimic.
13:30 Întâlnit Sepucul, mâncat. Mâncare, nu Sepucul.
15:00 Întâlnit Ecaterina Emacu, mâncat salată de pui, de acolo.
17:00 Întâlnit Maria Coman. Mers la Jurnalul, întâlnit domnul nea Dan, Ciutacul, împărţit pălincă.
18:00 Întâlnit blogării şi nu numai, Adrian, Costin, Octavian Arnaut, Bobby, AndreeaC, Tuşa (Mujea e la Piteşti), Nane, Sepucul, de nu s-a jena, (lista deschisă limitat, se acceptă telefoane şi oricum am mai uitat pe cineva). Băut beri. Nu pişat în piscine.
19:00/20:00 Întâlnit neamul Ciutanos.
Mai târziu – mers la culcare.

Sâmbătă

11:00 Trezit.
12:00 Întâlnit Vera.

Trezit la 7, marş acasă!