Se aud greierii.

PRIMUL MEU LIVE BLOGGING (pesemne printre “și ultimul”):

Pierdut Internetics dramatic. Hoții, hoții! Mă duc să-mi dau foc în fața Cășii Poporului. Nici nu m-or cetit la înscriși, de mă-ntreba lumea dacă m-am retras… Pesemne ceva încurcatură, sărăcuții. Am înscris și eu, totuși, un articol anti-Băsel, un nene pe care n-au mai știut mititeii cum să-l premieze la toate categoriile la care se putea. A câștigat o tanti ce scrie despre ceva bebe, parcă, și un site cu imagini panoramice (în general au câștigat numa’ site-uri despre mămici, copii, mămici și copii, Băsescu (și mămici).

Felicitări trilulilu.ro pentru Divertisment. Băi, Biriș, să plângi tu ca un prunc de țâță de emoție?

Mumă-mea, Mirmen – poate-o știți – de când navighează pre Internet, în lipsă de a avea și ea, ca mai toată femeia zdravănă la minte (ce se apropie de perioada creață a bătrâneții) o viața a ei de mamă, soție iubitoare și gospodină, își permite să dezvolte diverse opinii personale și judecăți de competență, raportate la persoanele cu care interacționează online. Această întreagă existență paralelă are consecințe directe un număr de factori, cum ar fi că mă trezesc în fiecare dimineață cu buzz-uri de la ea, trebuie să-i verific zilnic sau de mai multe ori pe zi mail-ul, ca să afle ce-a mai primit de la secretara facultății (deoarece întreaga sa activitate nu o pune în pericolul de a se chiar învăța singură cu mecanismele complexe ale unui inbox) precum și alte cele, de ordinul a-și face print-screen-uri și arhiva comentariile pe care i le șterg blogării, pe care ea atât de distins îi critică etc.

Ei bine, în tot acest vast proces, doamna de care vă zic, care mi-a dat viață, mai exact, are o singură jenă. Iar aceasta este nimeni alta decât buna și pașnica noastră amică Adela. Da, Adela. Care și-a adus oprobriul bătrânei și ramolitei regine a Jegoniei fiindcă îndrăznește să comenteze entuziast în județul fotografic, administrat de către Moafle. În opinia celei ce domnește peste comentarii, biata fătucă “bagă numa’ dume” și “balivernează”, de cele mai multe ori “cum pune Dacian o poză nouă, ea țac!”.

Vă expun tot acest context fiindcă, de curând, un al treilea personaj nobiliar de la noi din împărăție, Andrei Crivăț, a încercat să se adauge în lista de messenger a lui Mirmen, cu scopul de a se apropia ei doi. Greșind flagrant în momentul în care n-a anticipat că tanti, draga de dânsa, habar că n-are să accepte request-uri de prietenie, trecându-l pe solicitant, în mod evident, tot “Adela” între prieteni, prin cine știe ce combinație de taste inventată special.

Ca mai apoi să-l trateze cu cea mai profundă scârbă nedisimulată pe rotofeiul și inocentul Andrei, notat eronat, pe durata a mai bine de două săptămâni, crezând că acesta este însăși enervanta Adela (nu că ea ar avea vreo vină). Nu s-a lăsat maică-mea convinsă că ar fi ceva e dubios la mijloc nici măcar când noua “Adela” afișa constant la status link către blogul Jurnal de noapte, deținut de Crivăț. Vagi bănuieli i-au fost stârnite abia când, după ce o considera pe biata domnișoară ultima vampă care nu știe cum să se mai bage pe sub pielea tuturor, preacurvindu-le promovări la status, a văzut-o afișând la display picture o poză cu proaspăta… doamnă Crivăț, Raluca. Pe care, de fapt, Andrei Undercover și-o afișase din iubire eternă, cum e și firesc.

Recapitulând, Adela este o trombonistă de la Dacian de pe blog, care-și permite să-l promoveze pe Andrei Crivăț la nivel de soție, ba mai mult – până la a fi el, în ipostaza în care Mirmen ar ști să verifice cărui ID îi asociază un nume, în tumultuoasele momente în care-i apar pe monitor ferestre noi, cu care nu-i obișnuită.

Da’ nici o grijă: e ereditar. Era să dau și eu într-un dublu infarct miocardic când, de curând, m-am surprins intrând pe mine însumi pe messenger și întreținând o întreagă conversație coerentă, fiindcă-mi trecusem în listă o amică cu numele meu propriu.

***

Și atunci, mă chestionez eu pe sine – fiindcă eu sunt un gânditor și interogându-mă intrinsec cu privire la această viață, oh, atât de bizară – cum ar fi ca măcar o zi, dupa fiecare întrebare, să adăugăm un prompt “sau ce pula mea?”…

Spre exemplu, la serviciu, colaborând telefonic cu un client, te regăsești întrebându-l absolut natural: “Și, deci, doriți să schimbăm doar finalul, acolo unde apare ora?… Sau ce pula mea?” Ori, la cursuri, într-o foame a cunoașterii: “Așadar, corporatocrația elimină importanța neapărată a unor actori statali, aducând conceptul de actor corporatist, economic, comercial? Sau ce pula mea?” Desigur, a doua zi va fi marcată de răspunsuri terminate-n “să-mi fut una dacă nu”.

***

Cât lipsesc, vă puteți delecta cu minunate arii culese de prin meleagurile românești, într-o magică interpretare…

(dedicată, desigur, Mădălinei și curelei ei)

(ocțiunea youtube)

***

Ceea ce ne aduce la noua delegație Jeg la București, din care fac parte eu și Pamfil (din nefericire, s-a-mbătat precum un ursuleț de pluș umplut cu vată și am hotărât că nu mai exista loc de concesie, internându-l astfel la o clinică privată de dezalcoolizare; rugăm discreție), după programul următor:

Joi

06:37 Sosire București, întâmpinare cu pionieri, făcut poze cu conductorul și vânzătoarele de la chioșcurile capetelor de linii.
07:00 Urcat în Matizul roș, condus de Mana Ciutacu (pe care o anunț pe această cale)
07:00-11:00 Făcut nu-știu-ce grafică la ea la lucru.
11:00 Pornit spre Palatul Parlamentului și întâlnit cu blogării de stat (nu degeaba) Anca Alexandrescu și Adrian Năstase, precum și asistentele lor, Manuela & Co.; desigur luat cârca de bani cu care-s plătit gras, ca să fiu ochii și urechile lor peste tot, să împrăștii manifeste și să destabilizez orice pe care pun mâna, să-mi termin viloaca mea făcută pe șpagă și procur mașina cumpărată pe mită.
13:00/14:00 Mers la masă cu Mana, respectiv mâncat.
16:00 Voi dezvălui ulterior.
18:00 Întâlnit prințul Sepuc, dat cadourile, aranjat igienic, pregătit de…
19:30 Prezentat la gala de premiere Internetics, cu invitația și insigna mea cu “hot-girl” primită de la organizatori, crezând că Bîja e nume domnișoresc așa. Se ține în clubu’ ăla, cre’că de-o ars, a’ lu’ Îmbrăcatu’. Deci nu știu cum o să fie.
20:00 Înecat amarul în băutură și în fete (nu amaru’), că voi fi pierdut dramatic în fața la cine-știe-cine-care nu merită.
Mai târziu – întâlnit Laura ce comentează pe blogul cu același nume.

Vineri

12:00 Trezit, băut Nux Vomica, șapte tablete.
13:00 Cotrobăit în frigiderul lui Sepucul, negăsit nimic.
13:30 Întâlnit Sepucul, mâncat. Mâncare, nu Sepucul.
15:00 Întâlnit Ecaterina Emacu, mâncat salată de pui, de acolo.
17:00 Întâlnit Maria Coman. Mers la Jurnalul, întâlnit domnul nea Dan, Ciutacul, împărțit pălincă.
18:00 Întâlnit blogării și nu numai, Adrian, Costin, Octavian Arnaut, Bobby, AndreeaC, Tușa (Mujea e la Pitești), Nane, Sepucul, de nu s-a jena, (lista deschisă limitat, se acceptă telefoane și oricum am mai uitat pe cineva). Băut beri. Nu pișat în piscine.
19:00/20:00 Întâlnit neamul Ciutanos.
Mai târziu – mers la culcare.

Sâmbătă

11:00 Trezit.
12:00 Întâlnit Vera.

Trezit la 7, marș acasă!