Pricina, Rostul şi Nevoia

sari la comentarii

Sunt atâtea expresii româneşti pe care le folosim, dar habar n-avem ce înseamnă cuvintele din ele. De exemplu, explicaţi-mi voi mie, dacă ştiţi, ce-i aia “pricină”, dar nu oricând, ci în contextul special în care oricine o are. Pe pricină. Iaca. Ziceţi-mi.

- O ştii pe fata cu pricina?
- Ăăă. Nu. Nici nu ştiu ce-i aia. (Fată SAU pricină, la urma urmei…)

De fapt, nu. Remarc că mă-nşel. Nu o poate avea oricine. Pricina este un ceva cu totul exclusivist. Există doar câţiva oameni cu pricina. Iar noi nu suntem câtuşi de puţin curioşi să aflăm ce-i aia – în primul rând, eventual dacă este de cumpărat sau de făcut rost. Ar trebui să ne intereseze, deoarece-i logic că trebuie să fie de valoare, mai ales că te caută toată lumea când o ai. De pildă, dacă i-am fi zis omului de mai sus că n-o ştim pe fata cu pricina, da’ are unu’ o soră ţais şi că, dacă vrea, îi facem lipeala, el nu! El tot pe fata cu pricina ar fi poftit-o. ATÂTA ÎI DE IMPORTANTĂ PRICINA! Sunt oare mai multe fete cu pricina? Este doar una? Exisă o singură pricină?

Apoi avem „fata din pricina căreia…” (în cele mai multe situaţii, plus că aici ştim clar că-s foarte multe ele însele, mai exact toate).

“Cum, cum, cum? Ai păţit ceva din pricina ei?” Hm… Poate de aia nu suntem atât de interesaţi de pricină. Dacă găsim fata cu pricina, în mod implicit păţim ceva. Ştim cu toţii (de pe Jeg) că să păţeşti ceva nu-i de cele mai multe ori bine. Altfel nu le-ar zice “păţănii”, că le-ar zice “lucruri plăcute, care s-au întâmplat cuiva”. Iar pricinile, de obicei, aduc păţanii, că din pricini păţeşti lucruri, nu? Deci evităm să păţim orice, ca să nu riscăm să fie ceva rău. Astfel, evităm pricini. Atunci, totuşi… de ce unii oameni caută cu încăpăţânare pe fetele cu pricina? Este o contradicţie logică, înconjurată de-un cerc vicios, ce-nscrie un triunghi al bermudelor.

Deci cel mai sigur scenariu este următorul:

- Auzi… nu ştii o fată? [atenţie, va exista tentaţia!]
- Ba da, ştiu chiar mai multe. Care te-ar interesa?
- Una, oricare, aleatorie.
- Nu cumva vrei tu pe cea cu pricina?
- NU! Nu-nu-nu. Una normală, vă rog.

Bun, am ajuns la concluzia importantă că nu ştim ce-i aia pricină, nici măcar nu ştim dacă-i bine s-o căutăm şi/sau posedăm, pe ea, pricina, sau pe oricine o are.

Dar, ipotetic vorbind, dacă ar fi să fie totuşi ceva bun, ar trebui să facem rost de ea.

„A face rost”? Ce-i ăla rost? Nu ştim decât că avem nevoie să-l producem, ca să putem da de pricină. Dar cum este făcut rostul? Iar dacă nu este realizabil de către oricine, atunci se găseşte stocat undeva? Şi, dacă da, cum faci rost de rost, pentru ca apoi să faci cu el de pricină?

Nu ştim, dar, cum ziceam, e nevoie de el. Ce-i aia nevoie atunci? Există o nevoie despre el şi, dacă da, unde există nevoia aceasta? Să mergem acolo să ne-o însuşim. Sau dacă-i “de el”, vine împreună cu rostul? Deci tot n-am rezolvat nimic?

Între timp am căutat în dicţionar. Liniştiţi-vă, am dat de capăt. Ştiu ce este pricină cu exactitate.

Pricina este cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. Deci, în ipostaza în care căutăm o fată cu pricina, nu mai trebuie să ne explicăm de ce facem asta, dacă e bine sau rău, periculos sau paşnic, atâta timp cât fata are pricina la ea şi, deci, e doar o chestiune de timp până vom fi pe deplin lămuriţi.

Rostul este spaţiu îngust lăsat între două construcţii alăturate sau între două părţi ale unei construcţii, pentru a permite mişcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variaţiilor de temperatură. Pe lângă asta, înseamnă că dacă vom căuta o fată cu pricina, va avea un rost.

Iar nevoia chiar există, este într-adevăr de rost, însemnând “ceea ce se cere, se impune să se facă”. Nevoia ESTE rostul! Da! Totul e clar acum. Nu trebuia să-mi fac griji.

***

AreYouSure?

[mulţam, Octavian]

***

Lumea-mi spune tot mai des că am prea mult timp liber, de parcă, spontan, timpul liber ar fi o veste proastă.

***

Aş dori să folosesc această cale de comunicare modernă ca s-o rog pe mama mea să-mi explice şi mie, ca pentru proşti, că par să nu fiu capabil a-nţelege, de ce anume am primit în ultimul pachet de mâncare cartea “Peter Pan”? Nu întreb neapărat din cauza faptului că mă uitam la adaptarea animată când aveam şapte ani, ci pentru că locul ce-l ocupa în sacoşă putea fi ocupat cu lejeritate şi mult mai util de ceva hrănitor, ca să nu mai zic de o considerabilă cantitate de lichidităţi bancare…

***

Mulţi dintre voi (doi) vă foiţi după mult aşteptatul ultim episod din trilogia week-end-ului meu către, la şi dinspre Bucureşti, această parte finală referindu-se la turul Blogoreei, a lui Bobby Boicu. Ei bine, momentul acesta a sosit: am venit, pe drum a fost un accident şi-am stat blogaţi în trafic, am ajuns la Cluj, aici Andrei Crivăţ este cel mai frumos om de pe planetă, am vorbit cu oameni şi ne-am simţit bine, nu-mi place vişinata, aici aveţi poze cu o goangă, Sunhunter cu puloverul ud, eu pe capota maşinii pe Valea Oltului şi aici filme cretine, în care râdem răutăcioşi de Zoso ş.a. Sfârşit.

***

[dacă încă n-ai văzut imnul Jeg (porcule!) sau doar te-ai trezit înlăcrimată (stimabilă domniţă!) şi vrei să-l revezi, îl poţi găsi încă, apăsând unde scrie aici]

Reţineţi că este încă util să mă votaţi la cel mai bun blog, cel mai bun design, cel mai bun de divertisment, cel mai bun personal, la fel cum trebuie să-l susţinem Dacian cu cel mai bun foto/video şi pe Budorel, în scârbă, cu al lui în curând cel mai bun tehnologic.

butoaneclujblogfest


9 comentarii

zi si tu ceva
  1. Aprilie 25, 2007 la 19:42
    link permanent
    Alta zice ca:

    Nu ma lasa blogul tau sa postez comentarii… Da di’ ce?

  2. Aprilie 25, 2007 la 19:44
    link permanent
    Darius zice ca:

    Da’ ăsta de mai sus ce-i?

  3. Aprilie 25, 2007 la 19:46
    link permanent
    Alta zice ca:

    Pai incerc sa postez un comentariu cu un link, si nicicum nu merge… Doar fara link.. *sob*

  4. Aprilie 25, 2007 la 19:53
    link permanent
    Darius zice ca:

    Era-n spam, aşa că ţi l-am activat, din bunăvoinţa-mi binecunoscută… Se referea la muzichia ce-am zis eu că e ilegal de piratat. :D

    Io n-am ce face, dacă apare pe-un site şi tu l-ai găsit, sunt şocat şi terifiat. O să-l las acolo, să se sesizeze autorizăţile-n măsură, nu ca să ÎL PUTEŢI DOWNLOADA!

  5. Aprilie 25, 2007 la 21:27
    link permanent
    Eliza zice ca:

    Asta e varianta etimologico-semiotică a fabulei “Racul, broasca şi o ştiucă”? Chestii grele, îşi schimbă Darius targetu, om fi nevoiţi să căutăm în alte părţi metodologia scârmatului în buric…

  6. Aprilie 25, 2007 la 21:33
    link permanent
    Darius zice ca:

    Ahahaha. :D

  7. Aprilie 26, 2007 la 21:55
    link permanent
    Andrei zice ca:

    Pardon, “Racul, broasca si stiuca cu pricina”

  8. Aprilie 27, 2007 la 08:26
    link permanent
    Darius zice ca:

    Racul bănui că-s io…

  9. Aprilie 27, 2007 la 08:29
    link permanent
    Mirmen zice ca:

    …paaai mami s-a socotit ca-ar cam fi timpu’ ca pruncu’ sa mai si citeasca…batar ce apare gratis supliment la cite-un cotidian…dupa desenele animate…cu pricina…cum zic…ii tocma’timpu’…asa ca ia-o incet…bonus-urile nu se cauta la dinti…lecuieste-te de obsesia mincarii…da’mai ales de cea a numerarului…

3 trackback-uri

  1. de la Revenire! pe Aprilie 25, 2007 la 21:00

    [...] Ce 3? De ce neapărat 3? [în aici, la final] Despre cum am venit eu de la Bucureşti, da’ de data asta am fost fix unde trebuia, [...]

  2. de la Cel mai bleg blog… pe Aprilie 27, 2007 la 21:37

    [...] o consecinţă a observaţiei mele nerecunoscătoare faţă de mama mea, din finalul unui articol precedent, azi am primit [foto] în pachetu’ cu, repet, mâncare, o a DOUA ediţie a cărţii [...]

  3. [...] Via JEG  This entry was posted on Sunday, April 29th, 2007 at 12:09 am and is categorized in Fun, Daily. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site. [...]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)