Jurnalul Editorialistic de Groza

Zilele astea am tot umblat cam subţirel îmbrăcat, că mi-era lene să-mi spăl hainele groase. Sau să le port. Şi, pe lângă asta, am văzut un tip în pantaloni scurţi, scoţând bani de la un bancomat, departe de vreo zonă locuibilă şi nici nu cre’că mergea la vreun bar, testând metoda mea de a nu plăti intrarea oriunde. Asta în contexul în care toată lumea-n jur era înfofolită până sub urechi. Şi s-a întâmplat un lucru absolut ieşit din comun: eu şi cetăţeanul în şort nu păţeam nimica, nu ne era frig, eram perfect în regulă; ceea ce m-a făcut să-mi dau seama de un fapt stupefiant: iarna este, de fapt, o autosugestie.

***

Am decis ca, începând de curând, să îmi tratez absolut toate cunoştinţele în mod identic, comportându-mă la fel cu fiecare dintre ele, fără excepţie, de la iubită la pe cine nu suport (uneori acelaşi lucru). Toată această alegere corectă – dintr-o raţiune destul de practică: niciodată, când trimit sms-uri greşit, n-o să pară ceva nefiresc. Mi s-a întâmplat îngrijorător de des să expediez mesaje din repezeală la fostele prietene, din obişnuinţa tastării, mesaje care erau, vă spun, foarte precis formulate pentru, să zicem, o prietenă actuală. De asemenea, mi s-a întâmplat similar făcând asta cu actuale prietene, iar ţintele erau, de fapt, la acel moment, viitoare prietene. Aşa că mi se pare mai la îndemână să spun deschis că iubesc şi să prind de fund orice persoană care-mi iese în cale – ideal e să fie cât mai multe. Desigur, va părea puţin bizar la primele câteva întâlniri, dar mai bine să creez această mică tensiune când vreau, nu când, spre exemplu, nu vreau.

***

Tot timpul când ieşeam cu domniţa, aduceam ceva cu mine, ca să poarte ea în geantă, astfel încât să nu se poată despărţi de mine într-o scenă cu circ, în care-mi aruncă public mâna cât colo şi pleacă fulgerând. Dar asta nu mai are sens acum, că ne-am despărţit pasional.

Dar reţineţi şi luaţi exemplu! Când impresionez o fată, e indicat şi mereu mă prezint în cea mai respingătoare stare a mea, descriindu-mă prin culmile caracterului meu de tot rahatul – dar întotdeauna doar adevăruri pure. La început – nu-mi pot explica de ce – asta li se pare extraordinar de incitant, doar pentru ca mai târziu să se găsească în impasul de a-mi reproşa că mă dovedesc a fi exact cum le-am spus.

Iar, pentru cei dintre voi care chiar munciţi pentru a trăi – sau, mă rog, mergeţi la serviciu în diverse instituţii şi citiţi Jegul, pentru ca la sfârşit de lună să fiţi plătiţi pe degeaba – un alt sfat util, formulat printr-o mică anecdotă personală, să nu vă suprasolicitaţi, încercând s-o pătrundeţi: de câte ori am de făcut prin firmă ceva muncă voluntară – încărcat, descărcat, lipit, şters, vopsit, aerisit calorifere – îmi introduc galant ajutorul, înainte să mi se ceară, fără excepţie, cu o glumă extrem de tâmpită, aproape de fiecare dată despre cel care e mai instabil pishic de faţă. Astfel, acesta va vrea să mă omoare, iar ceilalţi să nu fie martori şi să nu completeze declaraţii la poliţie toată noaptea, deci se vor lipsi politicos de mine.

***

Scurt insert: când şed văcit într-un bar, cu picioarele-n mai multe direcţii de câte am, aerisindu-mi relaxat coiul bionic, poate cel mai lipsit de inspiraţie lucru ce poate să mă întrebe o chelneriţă, fie ea şi simpatică, este dacă “aşa stau şi acasă?”; pentru că ne-am lansa inutil într-o lungă şi întortocheată poliloghie despre comoditate şi, mai ales, cum stau eu acasă.

***

Şi fiindcă tot a bolunzit patria dupe concursul/invitaţie-la-spam/intraţi-fraieri-de-ne-faceţi-trafic, organizat cu succes pentru ciurda de victime, de către ele.ro, intitulat ispititor “Cel Mai Sexy Blogger”, îmi jertfesc demn certitudinea câştigului propriu domnului Ciubotaru, Adrian. Pe care îl veţi vota spre culmea (că ar fi cel mai atractiv) succesului, punând un comentariu de bine, acolo unde scrie cuvântul “aici“, însemnând, în acelaşi timp, un punct în plus pentru dânsul.