Nu cred nici dacă văd!

Zilele astea am tot umblat cam subțirel îmbrăcat, că mi-era lene să-mi spăl hainele groase. Sau să le port. Și, pe lângă asta, am văzut un tip în pantaloni scurți, scoțând bani de la un bancomat, departe de vreo zonă locuibilă și nici nu cre’că mergea la vreun bar, testând metoda mea de a nu plăti intrarea oriunde. Asta în contexul în care toată lumea-n jur era înfofolită până sub urechi. Și s-a întâmplat un lucru absolut ieșit din comun: eu și cetățeanul în șort nu pățeam nimica, nu ne era frig, eram perfect în regulă; ceea ce m-a făcut să-mi dau seama de un fapt stupefiant: iarna este, de fapt, o autosugestie.

***

Am decis ca, începând de curând, să îmi tratez absolut toate cunoștințele în mod identic, comportându-mă la fel cu fiecare dintre ele, fără excepție, de la iubită la pe cine nu suport (uneori același lucru). Toată această alegere corectă – dintr-o rațiune destul de practică: niciodată, când trimit sms-uri greșit, n-o să pară ceva nefiresc. Mi s-a întâmplat îngrijorător de des să expediez mesaje din repezeală la fostele prietene, din obișnuința tastării, mesaje care erau, vă spun, foarte precis formulate pentru, să zicem, o prietenă actuală. De asemenea, mi s-a întâmplat similar făcând asta cu actuale prietene, iar țintele erau, de fapt, la acel moment, viitoare prietene. Așa că mi se pare mai la îndemână să spun deschis că iubesc și să prind de fund orice persoană care-mi iese în cale – ideal e să fie cât mai multe. Desigur, va părea puțin bizar la primele câteva întâlniri, dar mai bine să creez această mică tensiune când vreau, nu când, spre exemplu, nu vreau.

***

Tot timpul când ieșeam cu domnița, aduceam ceva cu mine, ca să poarte ea în geantă, astfel încât să nu se poată despărți de mine într-o scenă cu circ, în care-mi aruncă public mâna cât colo și pleacă fulgerând. Dar asta nu mai are sens acum, că ne-am despărțit pasional.

Dar rețineți și luați exemplu! Când impresionez o fată, e indicat și mereu mă prezint în cea mai respingătoare stare a mea, descriindu-mă prin culmile caracterului meu de tot rahatul – dar întotdeauna doar adevăruri pure. La început – nu-mi pot explica de ce – asta li se pare extraordinar de incitant, doar pentru ca mai târziu să se găsească în impasul de a-mi reproșa că mă dovedesc a fi exact cum le-am spus.

Iar, pentru cei dintre voi care chiar munciți pentru a trăi – sau, mă rog, mergeți la serviciu în diverse instituții și citiți Jegul, pentru ca la sfârșit de lună să fiți plătiți pe degeaba – un alt sfat util, formulat printr-o mică anecdotă personală, să nu vă suprasolicitați, încercând s-o pătrundeți: de câte ori am de făcut prin firmă ceva muncă voluntară – încărcat, descărcat, lipit, șters, vopsit, aerisit calorifere – îmi introduc galant ajutorul, înainte să mi se ceară, fără excepție, cu o glumă extrem de tâmpită, aproape de fiecare dată despre cel care e mai instabil pishic de față. Astfel, acesta va vrea să mă omoare, iar ceilalți să nu fie martori și să nu completeze declarații la poliție toată noaptea, deci se vor lipsi politicos de mine.

***

Scurt insert: când șed văcit într-un bar, cu picioarele-n mai multe direcții de câte am, aerisindu-mi relaxat coiul bionic, poate cel mai lipsit de inspirație lucru ce poate să mă întrebe o chelneriță, fie ea și simpatică, este dacă “așa stau și acasă?”; pentru că ne-am lansa inutil într-o lungă și întortocheată poliloghie despre comoditate și, mai ales, cum stau eu acasă.

***

Și fiindcă tot a bolunzit patria dupe concursul/invitație-la-spam/intrați-fraieri-de-ne-faceți-trafic, organizat cu succes pentru ciurda de victime, de către ele.ro, intitulat ispititor “Cel Mai Sexy Blogger”, îmi jertfesc demn certitudinea câștigului propriu domnului Ciubotaru, Adrian. Pe care îl veți vota spre culmea (că ar fi cel mai atractiv) succesului, punând un comentariu de bine, acolo unde scrie cuvântul “aici“, însemnând, în același timp, un punct în plus pentru dânsul.