Ulterioară: Azi îi cu mers la Zalău, deci. Vă urez de toate.
În preajma luminei sărbătorilor, stând la umbră etc. am izbutit să învăţ şi al doilea cântec la instrumentul miniatural, precum şi să-mi corup înduplec un număr de nouă colegi de serviciu să ne acompaniem reciproc.
Dat fiind că între oraşul meu de baştină şi oraşul în care m-am mutat ca să nu mai locuiesc în oraşul meu de baştină este o distanţă nu suficient de mare cât să mă separe mai drastic de părinţii mei, aceştia din urmă au plăcerea uneori patologică, pe lângă a răsări la uşă oricând li se năzăreşte, să ne trimită mie şi fratelui meu, în regim cvadruplu-săptămânal, haleală de mâncat în gură de acasă din Zalău, împachetată în diverse recipiente variind de la caserole, cutiuţe, găletuşe, punguţe, sticle, ceaune, amfore şi stanioluri; veţi exclama “Vai, dar ce gingaş şi totodată cât de util!“, când, de fapt, ar trebui să ziceţi “Foai, băga-mi-aş, cum câh să se… adică… serios? Şi cu de alea între? Şi le mâncaţi toate? Cum?!“.
Aceasta de mai sus a fost toată o frază. Ei, bine, da. Aşa se petrece. Obsesia la fel de bolnăvicioasă a tatălui Carcea e să ne sune de fiecare dată, ca să ne întrebe pe amândoi fiii ce am dori să ne trimită, ca să ştie de ce să nu ţină cont. Fiindcă dacă eu vreau ciorbă de fasole cu ciolan, el înţelege supă de pui cu cigo; dacă cer lasagne, se gândeşte că bogracs, iar dacă îndrăznesc să mă hămesesc la o salată de paste cu şuncă şi maioneză (“salată” nemaifiind în acest sens de vreo utilitate), negreşit c-o să primesc omletă de aia rulată, cu brânză-n ea şi apoi feliată şi ţinută două zile.
Omoloaga acestei nebunii a lui taică-miu în – zic formal – mintea maică-mii este să mă-ntrebe încă de pe drum dacă am stors mopul după ceea ce ea crede că ar fi fost făcut de curat din partea mea, iar de cum trece pragul să mă-ntrebe “de ce-i aşa murdar în baie, intrăm cu bocancii?“, ”
de ce nu deschid geamul, vrem să ne sufocăm?“, “cum mi-am pus aşa hainele la uscat, înnodate?” şi “ce-s toate astea pe masă?“, pe care le ridică independent, ca la fiecare să afle “dacă-mi mai trebuie?“.
Doresc să folosesc ocazia sfintelor sărbători de iarnă pentru a le răspunde pe rând la dileme (ca să aibă ca referinţă, să le pot da cu link). Începând cu doamna.
Nu, n-am stors mopul şi nici nu trebuia, deoarece nu l-am utilizat. Din acelaşi motiv este murdar în baie, încăpere pentru care-mi dau tot atâta interes cât pentru haine, când le scot din ea şi le arunc pe chestia-aia-cum-îi-zice, asta deoarece n-am vreme, trebuind să-mi aranjez toate pe birou aşa cum am eu chef, fiindcă AM NEVOIE DE ELE!
Tată: în ordine – ciorbă de fasole cu ciolan sau de cartofi cu smântănă, ardei iute murat, tocăniţă de cartofi cu pui dezosat şi usturoi, spaghetti (carnea tocată, că ne fierbem noi tăiţeii) sau lasagne de pus în cuptor, şniţele cu pesmet sau grătar neprăjite încă, salată de boef da’ de pui de fapt sau de paste cu şuncă şi maioneză, vinete cu maioneză, roşii, conopidă murată şi fructe, unde nu se încadrează kiwi sau rodie, prăjitură de aia ca negresa de când eram mic sau tort ambasador, nu işlere cu margarină, eventual ganaj şi desigur că clătite cu dulceaţă de caise, dar rulate cu partea fină înafară! Destul de restrâns, că nu tre’ să le dai tăte deodată, ca să te miri că se strică-n frigider, lângă cârnaţii ăia neafumaţi pentru care n-o să scoatem niciodată uleiul de cartofi prăjiţi din oală, ca să-l lăsăm la mocnit două zile, pentru a-i transforma în hrană comestibilă.
***
Entuziasm creştinesc, în preajma naşterii pruncului.
[aprecieri Adei]
***
Într-o dezbatere mai largă cu o tânără domnişoară de caracter şi viitor, am avut neglijenţa de a folosi un diminutiv. Nu am scăpat netaxat, fireşte, micuţa anarhistă burzuluindu-se prompt la mine, poate fiindcă şi eu mă burzuluiesc din orice la oricine, aşa că fiecare contra-burzuluială nu poate fi pierdută din vedere, oridecâte ori răsare.
Şi atunci mi-am dat seama. Diminutivele, într-adevăr, sunt de căcat. Dacă eşti neatent şi-ţi arăţi slăbiciunea, cel mai probabil te vei trăda printr-un diminutiv. Dar! Sunt nevinovate! Lumea a uitat de unde a început: diminutivele au un sens! Ele au fost create ca să sublinieze mărimea mică, să zic aşa, a unui ceva. Iar apoi au început să fie violate de toţi nefutuţii. Ele fiind mici, că-s diminutive, nu s-au putut apăra. Ş-aşa, după apariţia diminutivelor, au venit diminutivele mutant: frigi, secre (-tariat, aşa i-a zis şeful meu, Călin, nu vă uitaţi). După ele, AU DIMINUTIVIZAT VERBELE! Cuplă. Mulţu.
Hát, atâta am vrut să vă spui. Ca să nu ziceţi că-s ele. Nu-s ele. Sunteţi voi! Apropo, nu mă refer la cineva anume în titlu şi nici nu cunosc nici un Emilian, de altfel.
***
Ş-apropo de cum se simte criza unde nu-i ce bani să fie salvaţi, vedem că e pe bază de sindicat… 
[mulţumiri şi pofte adresate Alinei de bibliotecă]
Tweet
79 comentarii
zi si tu cevalink permanent
primul comment, să fie sigură treaba.. eu dau tonul de data asta >:)
link permanent
voi cu toanele voastre cu tot!
link permanent
În conserve de ton.
link permanent
I see fat people
link permanent
Teoretic, e mai mult de iubit din oamenii mai .. rotunzi. Teoretic.
link permanent
Bine zice dragostea. Dar nu-i bai, că am ce să-mi promit de cumpănă-ntre ani.
link permanent
mie tot imi trimit treizeci de conserve de pateu, salam si o semitona de branza, de parca la paris nu ar fi. si dupa ce ajung lesinata acasa de la autogara, cu valiza aia grea, descopar ca am carat conserve si borcane si ii sun sa urlu.
link permanent
Ce vreau io să zic … femeia asta de serviciu e tot aia veche sau toate s-au trezit acuma în vreme de criză să ceară bani în plus? Şi apropo de mop: mă duc să spăl pe jos
)
link permanent
Şi zacuscă nu? Să vă trimită zacuscă! Cu ciuperci adicătălea că ştiu că nu-ţi plac dar aşa aveau şi ai mei obicei să trimită nu doar altceva decât ceream cât ce ştiau că-mi provoacă grimase doar la auzirea denumirilor
Încă eu mă bucuram de zacuscă cu ciuperci. Şi-apoi ce-s alea sărbători fără zacuscă cu ciuperci?
P.S. Grijă mare la clătite că te-ai făcut cât o oaie cu şorici
link permanent
v-o ieşît mai bine Muro Shavo. Mă! Tunde-te.
link permanent
faina aia cu diminutivarea verbelor.. eu stiam ca diminutivu e o duda care se formeaza din cuvantul de baza sau radical la care se adauga un sufix. sa ma bata sfantu daca vad asta la “multu” sau “cupla”. e la fal ca si ideea cu facultate si faculta pentru ca pur si simplu ti-e sila sa mai pui un “-te” la final. parerea mea.. poate ma insel.
link permanent
te pupic!
link permanent
eu stau in orasul diminutivelor. aici pe toata lumea chema andreiutza, dariusica, dorinutza. la restaurant se mananca ciorbitza de vacutza cu painica. lista continua la nesfarsit, doar ca nu le mai observ, ca m-am obisnuit. vin acasaaa. merii crismăs
link permanent
Prescurtarile nu e totuna cu diminutive. Oamenii prescu’ fin’ca se plicti’ sa zica tot cuvu’ sau doar ca sa se fando’, in schimb diminutivutzeaza ori ca sa se alintutzeasca ori ca sa fie politicoshei (ce, n-ati intalnit vanzatoare care va cer maruntei pentru painica sau coafeze care fac bretonel? – face parte din strategia lor instinctiva de PR-utz).
Si exista diminutive la verbe, da’ nu stiu daca si in romana. In italiana sigur, daca te-ajuta sa stii.
link permanent
amuzant… looks like fun. tzucu-v-ash!
link permanent
unie-i bibliiii s-o vază pe mihaaaa
link permanent
darius e un rasfatat
link permanent
Doi răsfăţaţi. El singur.
link permanent
Bai… da faza cu femeia de serviciu devine leit motiv… Sa inteleg ca-i aceeasi femeie de serviciu cu fata in Anu IV la facultate?
Sau intrucat aceste personaje au inceput sa-ti citeasca blogu’ ( ca de… unde-i jeg, trebuie si-o fumeie de serviciu) si se inspira din el intru alcatuirea mesajelor de inmuiat inimile la locatari…
link permanent
filmul e banal. am sa il ascult acasa.
link permanent
Foarte frumos cântecelul, de-a dreptul magic.
Pe mine unul mă interesează de unde deţii tu ukulelul, căci tare tânjesc şi eu după aşa un instrument.
link permanent
oamenii au crezut ca se va lecui daca ii vor schimba mandolina. canta groaznic. cam cum canta cu cukulelul. doar ca in alta gama.
link permanent
Ovidiu – mi-am luat-o cu 25 de lire din Marea Britanie, cam prin acest punct al vieţei…
Toader – eşti singur de sărbători, aşa-i?
link permanent
tu gandesti cu ukulelele?
link permanent
dai ba bani la femeia aia de serviciu ce puta mea, nemernicule, stai si razi de ea.
link permanent
Miha e senzaţională!
link permanent
si da-le ba si la fetele alea din spatele tau, sa-si ieie niste uaoa sa beie.
link permanent
Băi Darius… Măcar ţie îţi este trimisă mâncare… Eu când vin cu pachet de acasă de cele mai multe descopăr că am biscuiţi şi supe la plic… Evident că în două zile sunt gata, iar apoi ajung să fac prostituţie în căminul 16 pentru o felie de pită! Ce lasagne, frate! Cartofi prăjiţi din când în când şi o cantină când vreau cu adevărat să mă respect! Şi acum, dacă tot aveţi prea multă mâncare, după vacanţă nu primeşti un biet nevoiaş pentru a-l hrăni? Promit că dau cu mopul!
link permanent
Chiar despre acest tip de aranjament vom discuta în articolul viitor. Dar ai punctat bine, Andee.
Schige, măgărocule, nu-i fomeia me’ (de serviciu) şi nu râdeam, compătimeam neputincios.
Jimerine – să muncească!
Altfel – BIBLIII!
link permanent
Chiar căutam surse alternative de hrană! Colegii de cămin s-au cam plictisit de mine şi mă lasă să mor de foame, mai nou!
link permanent
pai poate ar munci daca nu le-ai convoca la tot felul de acte “artistice” mai mult decat indoielnice. pai cum stoiul lu’ trombetta sa gandesti in harmalaia si behaiturile alea?
link permanent
fain. mirobolant. o gaina transata mi-as dori..
si la multi ani mie
link permanent
Alo, tovarasu` , esti sigur ca cel de mai sus e Bibli ?????
N-as vrea sa cred ca e vreo clona sau o gluma proasta a cuiva.
Are dreptate, Miha e senzationala. Numai ca eu am una mica problema: care dintre ele e Miha ?
Baiatu` nu cunoaste, parol.
Pe de alta parte vin sarbatorile si lasam supararile, chiar daca unii nu si-au cerut inca scuze pentru prostiile lor. Si uram cum se cuvine: La multi ani tuturor, sanatate, “drum drept si lumina“ !
(sanchi, tocmai mi-a spus Google Analytics ca mi-am taiat de pe lista cel mai bun referrer)
link permanent
CRACIUN FERICIT darius….asemnea tuturor celor care posteaza pe aici…darius o mica curiozitate…de ce “jeg.ro”?
link permanent
deci tin si eu sa ma alatur corului proslavitor despre miha. sa ii transmiti, draga darius, urarile noastre de multa muzicalitate in continuare, sa isi gaseasca un flacau intreg la minte si la trup, apt sa sustina o casnicie fericita si multi copii frumosi.
link permanent
de asemenea, sa nu uiti sa ii transmiti domnului calin crainic ca il apreciem si il consideram o persoana de incredere, cu potential si mai mare decat cel deja dovedit cu varf si indesat in strunirea subalternilor sai si ca suntem de acord cu faptul ca el este cel care ar fi meritat parinti buni precum carcea si mirmen si nu divers subaltern al sau care nu face decat sa se smiorcaie ca un vlastar rau care porneste de la un trunchi sanatos.
link permanent
urez, nu in ultimul rand, lui dacian sa aiba o jumatate de apartament curata, frumoasa, data cu mopu’ si asa mai departe.
link permanent
…
hai ba, si lui darius,
sa te distrezi ba coita!
link permanent
Mariene – este Bibliotecaru, am verificat pe dupe IP, da’ este dintr-un loc din care n-a mai intrat de când eram eu plecat pe coclauri. Iar Miha e aia cu păru’ scurt şi galbân, ce pare din alt film (pe care-l aşteaptă Bibli).
Pleoapă – fără motiv.
Toader – deci singur de sărbători, da?
link permanent
link permanent
Super
link permanent
Toderel – păi, simplu: soţia ta merge la munte cu amantul ei.
link permanent
Crăciun Fericit Tuturor! Să aveţi fericiri mari şi fericiri mici şi multe, dar mai ales să iubiţi ca să fiţi iubiţi.
link permanent
Cine a zis mai ca nu se intoarce Bibli, aud ?
link permanent
am dat drumu’ la sonor. in afara de baiatul cu cutia de carton restul sunt o dezamagire. si cu exceptia lui calin crainic care are mereu privirea aia vindecatoare.
link permanent
De lemn. Cutia, zic.
link permanent
Crăciun fericit!
link permanent
da. baiatul cu cutia chiar a tratat de o maniera responsabila evenimentul.
link permanent
N-am timp sa citesc articolul… De doua ore imi bag o boxa intr-o usa de masina! Sarbatori fericite si voua… semnul exclamarii. Ce frig e, ba! Sau era portiera… Vreau sa ascult muzica la casti. Coniac.
link permanent
Asa, m-am mai dezmeticit oleaca dupa ce-am citit neste Jeg. Prea intrasem in ale sarbatorilor cu ganduri pasnice si frica de viitor.
Fantastice gainile alea, de ce nu cumperi si tu, DariusICA, din ele, atunci cand nu primesti ce vrei de-acasa? Sau nici alea nu te-ar putea multu’?
Sarbatori multumite; pline de ciolan, pentru cine apreciaza!
link permanent
da ba, sarbatori! ca lasam supararile desi unii au promis ca ma colinda (sau ca ma calca…) si. si. deci, sa va bucurati de carnat! bere.
link permanent
Toţi sunteţi bine şi n-a murit nimenea, da? Ce bucurie. Deci, fie ca lumina sărbătorilor.
link permanent
Darius Groza zice că: Decembrie 27th, 2008 la 2:52 am SANBATA DIMINEATA????
link permanent
Da. Hát, ce, înainte de culcare…
link permanent
Genial.. ce improvizatii, sticla intoarsa si folosita pe post de toba..
) numa in Ardeal vezi asa ceva…
link permanent
Azi am mai dat de oameni care te displac profund şi pun la îndoiala orientarea ta sexuală.
link permanent
dar cine i-o pune la indoiala? si apoi sub ce unghi?
link permanent
Ehehehe, tot ăia care ţi-or spus că să nu umbli cu mine, că te-nvăţ pă rele? Sau din altă serie?
link permanent
in alta ordine de idei, in Constanta ninge de pe la 2…
link permanent
1. Dacă mai aud odată “mulţu” sau “cu plă”, fac moarte de femeie. Că om nu pot să-i zic.
2. Eram mai zilele trecute în taxi şi aud în staţie: “Sărut mânuţele domnişorică, ajung eu în 8 minuţele”. După ce vomaţi niţel, să ghiciţi vă rog în ce oraş eram.
3. Uăiiiii, ce gras eşti. Cât dumnezo mănânci?
4. Cu riscul de-al enerva pe Biblio: alte colege n-ai? Astea nu-mi plac.
5. Am zis că eşti gras?
7. Gras, zic. Am zis că: graaaaaas. Bă, eşti surd? Ziceam că eşti gras. Ce dumnezo!
link permanent
Mi-au trebuit 44 de ani de viata in miticie dar pina la urma am inteles: daca vesnicia s-a nascut la sat atunci diminutivele s-au nascut in Ardeal. Nu care cumva sa tineti gura deschisa mai mult decit trebuie. Sau sa consumati gigabitii scriind cuvinte intregi. Sa va mai explic de ce nu merg clujenii la cules de melci ? Las` ca stiti voi si singuri.
link permanent
Eronaaat! Diminutivele n-aveau cum să se nască la no, deoarişce sunt mai lungi decât cuvintele zdravene, deşi esprimă lucruri scurte.
În schimb, voi sunteţi ăia care linguşiţi la orice frază, deşi sunteţi câh în realitate. Noi, de fapt, tăcem molcom chiar.
link permanent
Marianeeee, n-ai priceput nimic. Taxiul cu pricina era în miticie. Acolo e patria diminutivelor.
De fapt stai, acu mă lovii: cine ştie ce crede Marian că-i Bucureştiul sau miticia. Deci Marian: BUCUREŞTI.
“O ciorbică la domnu?” “O bericică”?
link permanent
Hudrea draga, TU n-ai priceput nimic !!! Taxiul poate era in Bucuresti dar pe sofer l-ai intrebat de unde venea ? Hai ? Aud ?
Dariuse – stii cit ma abtin sa nu te injur, da ? Stii cit imi esti de drag, da ? Sau vrei sa scriu aici bancul cu melcii ?
link permanent
Ce e mai amuzant decât bancurile cu ardeleni e că nu e nevoie de bancuri ca să expunem prostia crasă a miticilor.
link permanent
Pe ăsta ori îl iau de gît ori îl string de coaie… de coi, pardon.
link permanent
no!! şădieţ binişor
hai, pa. pa. pa.
link permanent
Toadere, răscolind printre posturi, l-am găsit şi pe al tău. O să fac un recensământ al localnicilor care cred în homosexualitatea dânsului Darius şi o să te informez, detailat, cu privire la rezultate.
PS : De ce trebuie să îi dăruiesc Jegului o mistrie?
link permanent
Îţi dai seama, potenţiala mea homosexualitate este puternică precum o religie pentru unii.
link permanent
Deci crestin ortodox sau…?
link permanent
ma, io am fost la niste pretini catolici la un botez azi. de beut am beut cu moderatie. ce mi-a placut ie ca nu chinuie copilu’. doua cruciulite pe frunte cu mir, o stropeala, un cantecel si gata. faina treaba.
cat despre darius, el e bionic. el cu tastatura mai mult.
link permanent
Asta era, de-aia nu suntem noi romanii mai dezavantajati (ya, right!); pentru ca plecam la drum speriati de mici. Pai sa nu te-apuce groaza cand te vezi bagat in ditamai clopotul plin cu apa, sa cresti cu impresia ca poporul te vrea mort din frageda pruncie?
)
E, oricum eu mi-am mai revenit.
link permanent
de-aia suntem…vroiam sa scriu…na, de la sarmale
link permanent
sa nu te-apuce groza…
link permanent
Am vrut sa trec groza dar…nu stiu daca aici (acolo) se potrivea.
link permanent
Cică “să trec Groza”. Ahahaha. Ca la şcoală. Nu scrii, că treci! Şi maghiarii nu dau lucrare, că fac lucrare.
Ce drăguţ!
link permanent
Of, a trecut Groza la critici de text.
Bine, dar am scris “sa scriu” odata, de ce sa ma repet si sa ma plictisesc?
Mai bine trec..bla bla bla (stiu ca nu mai are sens, dar fetele vorbesc /scriu mult oricum)
link permanent
Pînă la sfîrsitul anului mai scrii un articol, da ? Ca să nu-ţi zic ceva despre stat sarmale in gît, da ?
Compunere liberă cu tema: “cum mi-am petrecut vacanţa la părinţi la Zalău unde-i ţuică căcălău“.
(fără virgulă după ţuică)
link permanent
Am cautat si eu frizerie bucuresti sector 1 si am dat de site-ul
asta. Imi place ce ai scris si as vrea sa adaug si eu cateva cuvinte.
Personal am fost la Jovial din Strada Sfânta Vineri,
25, Bucureşti. care au telefon: 0748 149 599 si i-am gasit, cautand evident balayage sectorul 3
Vreau sa spun ca am fost multumita si ca merita sa bati drumul pana in centru.
Am vazut ca au activitate si pe facebook si au si un site misto.
Pare sau nu a reclama, eu personal am fost super incantata
si vreau sa ofer si altora posibilitatea de a alege. Incercati si postati si voi
parerea voastra despre ei.
un trackback
[...] Măi, Emilian! Cu mult cântec în lumina sărbătorilor ce va să vie. [...]