Mă enervează căcatele pă ele. Căcatele pă ele şi impostorii.

sari la comentarii

Şcolitele de la marketing şi business care s-or băgat cumva în vreo firmă, nici măcar futând pe cineva, respectiv versaţii în aparenţe, la cămaşă da’ nu sacou, care vorbesc cu dicţie corectă la interviu. Angajaţii pe merite nemeritate.

Fiindcă io-nţeleg două tipuri de profesionişti: piloşii şi muistele. Talentaţii nu-s profesioniştii, talentaţii fac cât trebuie şi când trebuie, nimic mai mult. Şi cu ei mai au ceva noroc profesioniştii. Dar piloşii şi muistele au ambiţie. Şi apoi trebuie să demonstreze, să găsească talentaţi care să facă treabă, că singuri nu-i ţine nimenea pe salar, numa’ dacă-i prost. O tipă care fute pentru un job măcar face ceva. Şi ştie să crească. Fute ceva mai sus. Un pilos ştie să se învârtă. Deci e capabil. Şi are o agendă.

În rest mă fut în competenţii pe hârtie. Ăia cu diplome şi atestate. Ăia care or nimerit un post când era chiar liber, era nevoie să umple cineva, oricine, un scaun şi nu îl vroia nici un pilos, nici o muistă. Ş-or apărut căcatele pe ele şi impostorii cu CV-urile justified, atât ca secţiuni, cât şi tehnoredactare, în care până şi hobbyurile sunt compatibile cu jobul. Doldora de argumente şi lipsite de pricepere.

Căcatele pe ele şi impostorii n-or să ajute niciodată o companie. Muistele pot fute un client. Şi pilosul are prieteni de muls.

Căcatele pe ele, de frică să-şi asume orice, or să înece colaboratorii cu contracte semnate la timp şi facturi tăiate la zi, de parcă suntem într-o piaţă funcţională. Or să-şi sece colegii cu deadline-uri, căcate pe ele că nu-nţeleg întregul proiect. Şi or să-şi plictisească şefii prin rapoarte goale. Or să eşueze prin rigoare.

Impostorii or să baliverneze futil până şi se-nfundă, după care or să dea confuji din umeri, vomitând o teorie inventată pe loc care să le scuze incompetenţa, fiindcă au ajuns să se creadă pe sine că n-au nici o vină, fiindcă au făcut totul ca la carte.

Fiindcă au carte. Toţi. O pot relua cu intonaţie în orice punct se încurcă în practică, fiindcă o ştiu pe de rost, fără s-o priceapă.

Aşadar mă enervează căcatele pe ele. Şi impostorii. Care trimit urări în care cer ceva şi vând superlative imposibile şi stau la sfârşitul zilei lângă calculator aşteptând să-şi dea Windowsul shut down, în ţinuta lor menită să fie nimic mai mult decât conformă, cu caserolele şi forwardurile neatinse din şi înspre clienţi la cerinţe şi soluţii pe care nu le ştiu gestiona şi cănile cu glumiţe de nivelul lor pe ele şi stiva de pop-upuri la update-uri amânate pentru Microsoft Word şi umbrelele mereu cu ei în caz că plouă şi mailuri printate ca să le poată vedea mai clar şi bibliorafturi de arhive de feedbackuri şi corecturi prosteşti ca să-şi valideze prezenţa inutilă şi tot ce-au lucrat ani de zile salvat pe desktop şi rama monitoarelor făcută din post-ituri cu date complete de FTP şi agende cu mai multe post-ituri în ele şi slide-urile reciclate şi numerele lor de telefon reciclate şi telefoanele reciclate de la alte căcate pe ele şi de la alţi impostori.

***


13 comentarii

zi si tu ceva
  1. Ianuarie 9, 2014 la 19:08
    link permanent
    Pinzar zice ca:

    Darius, din perspectiva unei “cacata pe ea” :) ) nu stiu daca am articulat bine propozitia :) ). Si io am gasit LOC de munca pe pile, si am lucrat exact cum zici tu, ca bine ai zis in articolul tau, cu frica si fara sa stiu bine ce fac. Mai ca imi era frica si de umbra mea atunci cand lucram exact, ca o “cacata pe ea”. Dar is fericita si multumesc pentru fiecare secunda, acuma, la distanta de ani, ca atunci nu era chiar asa :) ) din momentele alea. Pentru ca m-au invatzat cum sa NU fac. Si acuma, daca tot vrem sa logicam despre cacatele pe ele si impostori, nu toti am fost oare sau suntem, mai devreme sau mai tarziu niste cacate pe noi si niste impostori in Ceva moment al vietii sau circumstanta?
    Eu cred ca fii fiind al unui sistem de educatie comunist, care zice ca munca l-a facut pe om si nu viceversa, constransi de “parerea generala ” sa ne gasim un loc de munca, ca fara parca sau musai nu devii, cica, OM, toti reintram, repet, mai repede sau mai tarziu, in categoriile articolului tau.

    Sau si mai bine, astept articolul tau despre CEI care nu vor sa se adapteze acestui sistem si stau inca, la 30 de ani acasa cu mama si cu tata, toata ziua pe FB sau alte surse de intenet ca nu is nici ” cacati pe ei”, nici “impostori”, nici “pilosi” si nici “muiste”, si mai grav….nu au nici talent! ;)
    :*

  2. Ianuarie 9, 2014 la 19:20
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Tot recitesc şi mă pierd în a doua jumătate, nedându-mi seama dacă mă-ntrebi sau îmi ceri ceva, deşi parcurg tot comentariul tău. Să convenim totuşi că bine.

  3. Ianuarie 9, 2014 la 19:33
    link permanent
    Pinzar zice ca:

    Cerem, cerem, Darius articol despre “CEI fara ocupatie” :) ) :*

  4. Ianuarie 9, 2014 la 22:45
    link permanent
    Gocan zice ca:

    Rog articol separat pentru impostura.

  5. Ianuarie 9, 2014 la 23:24
    link permanent
    Mindras zice ca:

    Am lucrat la o firma in care am avut superiori impostori si cacate pe ele. Dampulea sincer sa constientizez ca nu am nici o sansa sa cresc si ca sunt mai competent decat unii care iau salariul de 5-6 ori cat luam eu. Tot ei sunt cei care imi evalueaza munca, si nu dau raportul mai sus ca este unul nou venit in firma care face dupa 2 luni ce fac altii dupa 4 ani.
    Dar m-am dus, am schimbat firma, am mers intr-un loc unde mi s-a dat responsabilitate si salariu mai mari si ma doare la patina de mediile controlate unde au reusit anumite specimene sa se adapteze intr-un mod total nenatural.
    Ma pis pe toti impostorii si pe toate cacatele pe ele, nu pot sa apreciez muistele si pilosii. Muistele si pilosii sunt motivul pentru care tara asta e in halul in care este, mai mult decat cacatele pe ele si impostorii. Nu avem autostrazi nu ca o venit o “cacata pe ea” si o facut prea multe dosare sau ca o trimis niste mailuri dampulea, ci ca un smecheras si o muista o facut o smecherie de au disparut bani si s-au secretizat dosare.
    Mi-e frica de pilosi si de muiste ca de dracu’, ca mai rau decat un prost e un prost cu initiativa!

  6. Ianuarie 10, 2014 la 00:11
    link permanent
    De-a lu' Lăpuşan zice ca:

    Vrei să spui că până şi muistele, la un moment dat, eşuează? Eu cu asta am rămas.

  7. Ianuarie 10, 2014 la 02:38
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Faină aia cu onomasticele.

  8. Ianuarie 10, 2014 la 11:27
    link permanent
    sepukku zice ca:

    Trebuie cautat la el la munca cine e cacata pe ea.

  9. Ianuarie 10, 2014 la 12:19
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Un instinct investigativ bun, dar va mai trebui şlefuit: tura asta catalizatorul a fost o colaboratoare.

    Dar inspiraţia ulterioară a venit din flagrant de multe surse, într-adevăr, dintre colegi cu care am lucrat de-a lungul vremii.

  10. Ianuarie 12, 2014 la 20:01
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Iote-te, s-a trezit!!! Mă, vin alegerile, tu vrei să candidezi? :lol:

    În altă ordine de idei: muistele ca muistele, la ele e normal, dar ce te faci când dai de muişti, ha?

  11. Ianuarie 13, 2014 la 11:24
    link permanent
    Tobosaru zice ca:

    Piloşii de cele mai multe ori nu-s descurcăreţi pentru ca pilele nu-s a lor ci a părinţilor sau neamurilor.

  12. Ianuarie 28, 2014 la 11:32
    link permanent
    Alina zice ca:

    :) ) Amuzant articol, si trist in acelasi timp…dar un limbaj destul de agresiv, pentru mine cel putin!

  13. Ianuarie 28, 2014 la 12:15
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Păi, să revii când te hotărăşti, bine?

un trackback

  1. de la Saga trainerilor de traineri pe Februarie 12, 2014 la 20:09

    [...] temă, după cum cerea fişa postului de îndesat. Despre aceştia puteţi afla mai multe în precedentul articol de pe [...]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)