Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit.

sari la comentarii

[detalii jos]

“Cine comprimă vocale ‘k s ekonomiseask tmp’
dilată degeaba vremea pierdută
pe citit…”

(vechi proverb de pe Internet)

***

Domeniul bloggingului se aliniază ideii de “inovaţie în media românească după 1989”, din două argumente foarte simple: este o inovaţie PENTRU România şi – invariabil – se mişcă la fel de încet ca orice ÎN România, după 1989.

Dacă, pe plan mondial, conceptul de blogger s-a “maturizat” în locul nostru, evoluând din stadiul de formă de comunicare (uneori derizorie), la cel de formator de opinie (deseori relevantă), ar fi totuşi decent să nu folosim ca scuză pentru faptul că noi “nu ne mişcăm mai cu talent” necesitatea trecerii prin acelaşi proces, de la infantil la acătării. Când oricum ne trezim mai târziu, măcar de ne-am trezi în miezul problemei. Ei bine, n-o facem. Ba chiar ne bălăcim în comoditate.

Blogosfera românească se bazează aproape în totalitate pe natura sa de fenomen, fără să simtă vreun impuls de a şi transmite neapărat ceva, ci făcând relativ interesant modul în care (nu) îl transmite. Interactiv, cu feed-back, tot tacâmul şi fastul informaţional, mesajul unui pensionar nervos, al unui liceean complexat sau al unui şomer frustrat poate ajunge, dintr-o garsoniera amărâtă, un net-café sau un apartament pe cale de evacuare, în studiourile de televiziune, redacţiile sau microfoanele radio şi, mai departe, la urechile şi sub ochii publicului larg (iar – în el – poate chiar ai unor oameni importanţi). Dar atâta tot. În cel mai bun caz, textul e articulat coerent. Asta fără să aibă musai un conţinut.

Bloggeri de calitate există. Indiferent de domeniu. Doar că vorbim despre ei atât de tainic, cu însuşi acest “există” curios, la fel, din motive cum nu se poate mai limpezi: habar n-avem de ei. Nu-i cunoaşte grosul targetului de consumatori de blog. Dacă te-ntreabă cineva despre zece bloggeri de calitate (nu de top!), cel mai probabil n-o să ştii nici chiar tu, ca blogger, să-i zici, de necontestat, câteva exemple potrivite. Sau, dacă te scremi şi scorneşti câţiva, prietenul tău blogger din dreapta nu-i citeşte pe nici jumătate dintre ei.

Mai exact, se nişează. Dintr-un public, chiar şi aşa destul de restrâns, care măcar cere ceva în schimbul lecturii, se împart cititorii pe categorii. Iar nişele bune rămân în spate, uitate. Pentru prima dată, termenul de “scursură” – raportat la un content, nu autorul acestuia! – nu îşi mai poate păstra sensul metaforic de “la fund” sau “pe margini”. E chiar invers: se preling prea puţine lucruri ce ar putea fi sorbite cu acelaşi nesaţ demn de-o cauză mai bună, epuizat acum pentru un conţinut nu tocmai “hrănitor”, ci, mai degrabă, nociv.

În viaţa de zi cu zi, ne degradăm deja voit: mâncăm plasticuri, bem vopsele, respirăm diverse gaze. Acum doar ne orbim cu pixeli sclipicioşi. Ni s-a dat şansa să reinventăm “virtual” batăr un canal cu standarde şi nu numai că n-am folosit-o, dar nici n-am remarcat c-o avem. Şi culmea, cineva se descurcase deja înaintea noastră. Dacă tot e să copiem mereu, măcar aici puteam începe cu asta.

În acest context, abia aştept prima blogoligarhie media. Or fi unele segmente din cele tradiţionale corupte până-n fundul călimării, dar nu cred că se concretizează o mafie editorială multilateral dezvoltată mai clară decât în blogosferă. Deja se face o bisericuţă pe aici, una pe acolo, se adună două-trei mii de enoriaşi, “ăsta n-are voie să zică ceva, dacă nu-i dau voie ceilalţi”, “ceilalţi tre’ să zică toţi ce-a dictat unul singur”, iar, până să ne dezmeticim, blogării de frunte, ce fac omlete la webcam, se pişă-n piscine sau îşi schimbă tricourile doar când le dă un sponsor nou altul mai curat, au propriul lor trust. Şi prostia e mogul.

***

Iulian Comanescu a iniţiat un concurs şi are ca premii 3 invitaţii la conferinţa “Inovaţia în media 2007”, ce se anunţă interesantă şi la care, în lipsa acestei întreceri, participarea ar costa 500 RON. Ca să nu se isterizeze iar, începând de la Vis Urât, bloghezia, că particip învăluit în mister şi, mai rău, am nesimţirea să şi sper la câştig, iaca, v-am publicat şi intrarea mea în competiţie, la care vă invit să vă alăturaţi mânaţi de entuziasm şi fair-play şi ambiţie şi pornire etc. [du-te iar sus]

6 comentarii

zi si tu ceva
  1. Octombrie 2, 2007 la 19:08
    link permanent
    Alexandra zice ca:

    Scuze. Nu am vrut sa spun asta.

  2. Octombrie 2, 2007 la 21:12
    link permanent
    Darius zice ca:

    Te iert. 😀 Nu, doar atât că nu e. E printre cele mai populare, vreau să cred că are şi o anume calitate peste medie, să zic pătruns de una dintre miile mele calităţi – modestie. Da’ sunt destule necunoscute care merită mai mult.

  3. Octombrie 3, 2007 la 08:28
    link permanent
    blogconsumer zice ca:

    meri in purici, bai. Groza. esti la fel ca toti narcis-ii blogusferii, citesti comentariile cu coiul stâng. daca nu e nick de ioana. meri in purici.asta a fost un test.

  4. Octombrie 3, 2007 la 09:20
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Numa’ bine c-am dormit pe mine însumi pe toată durata lui…

  5. Mai 11, 2012 la 23:22
    link permanent
    my free ipad zice ca:

    A lot of thanks for this specific info I was basically browsing all Search engines to discover it!

  6. Martie 11, 2019 la 22:12
    link permanent
    eebest8 zice ca:

    “Awesome blog post.Much thanks again. Want more.”

un trackback

  1. […] Darius Groza/Jeg a spart gheaţa cu un text în care e sceptic faţă de ceea ce s-a inventat la noi şi vorbeşte destul de mult despre […]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)