[detalii jos]
“Cine comprimă vocale ‘k s ekonomiseask tmp’
dilată degeaba vremea pierdută pe citit…”
(vechi proverb de pe Internet)
***
Domeniul bloggingului se aliniază ideii de “inovație în media românească după 1989”, din două argumente foarte simple: este o inovație PENTRU România și – invariabil – se mișcă la fel de încet ca orice ÎN România, după 1989.
Dacă, pe plan mondial, conceptul de blogger s-a “maturizat” în locul nostru, evoluând din stadiul de formă de comunicare (uneori derizorie), la cel de formator de opinie (deseori relevantă), ar fi totuși decent să nu folosim ca scuză pentru faptul că noi “nu ne mișcăm mai cu talent” necesitatea trecerii prin același proces, de la infantil la acătării. Când oricum ne trezim mai târziu, măcar de ne-am trezi în miezul problemei. Ei bine, n-o facem. Ba chiar ne bălăcim în comoditate.
Blogosfera românească se bazează aproape în totalitate pe natura sa de fenomen, fără să simtă vreun impuls de a și transmite neapărat ceva, ci făcând relativ interesant modul în care (nu) îl transmite. Interactiv, cu feed-back, tot tacâmul și fastul informațional, mesajul unui pensionar nervos, al unui liceean complexat sau al unui șomer frustrat poate ajunge, dintr-o garsoniera amărâtă, un net-café sau un apartament pe cale de evacuare, în studiourile de televiziune, redacțiile sau microfoanele radio și, mai departe, la urechile și sub ochii publicului larg (iar – în el – poate chiar ai unor oameni importanți). Dar atâta tot. În cel mai bun caz, textul e articulat coerent. Asta fără să aibă musai un conținut.
Bloggeri de calitate există. Indiferent de domeniu. Doar că vorbim despre ei atât de tainic, cu însuși acest “există” curios, la fel, din motive cum nu se poate mai limpezi: habar n-avem de ei. Nu-i cunoaște grosul targetului de consumatori de blog. Dacă te-ntreabă cineva despre zece bloggeri de calitate (nu de top!), cel mai probabil n-o să știi nici chiar tu, ca blogger, să-i zici, de necontestat, câteva exemple potrivite. Sau, dacă te scremi și scornești câțiva, prietenul tău blogger din dreapta nu-i citește pe nici jumătate dintre ei.
Mai exact, se nișează. Dintr-un public, chiar și așa destul de restrâns, care măcar cere ceva în schimbul lecturii, se împart cititorii pe categorii. Iar nișele bune rămân în spate, uitate. Pentru prima dată, termenul de “scursur㔠– raportat la un content, nu autorul acestuia! – nu își mai poate păstra sensul metaforic de “la fund” sau “pe margini”. E chiar invers: se preling prea puține lucruri ce ar putea fi sorbite cu același nesaț demn de-o cauză mai bună, epuizat acum pentru un conținut nu tocmai “hrănitor”, ci, mai degrabă, nociv.
În viața de zi cu zi, ne degradăm deja voit: mâncăm plasticuri, bem vopsele, respirăm diverse gaze. Acum doar ne orbim cu pixeli sclipicioși. Ni s-a dat șansa să reinventăm “virtual” batăr un canal cu standarde și nu numai că n-am folosit-o, dar nici n-am remarcat c-o avem. Și culmea, cineva se descurcase deja înaintea noastră. Dacă tot e să copiem mereu, măcar aici puteam începe cu asta.
În acest context, abia aștept prima blogoligarhie media. Or fi unele segmente din cele tradiționale corupte până-n fundul călimării, dar nu cred că se concretizează o mafie editorială multilateral dezvoltată mai clară decât în blogosferă. Deja se face o bisericuță pe aici, una pe acolo, se adună două-trei mii de enoriași, “ăsta n-are voie să zică ceva, dacă nu-i dau voie ceilalți”, “ceilalți tre’ să zică toți ce-a dictat unul singur”, iar, până să ne dezmeticim, blogării de frunte, ce fac omlete la webcam, se pișă-n piscine sau își schimbă tricourile doar când le dă un sponsor nou altul mai curat, au propriul lor trust. Și prostia e mogul.
***
Iulian Comanescu a inițiat un concurs și are ca premii 3 invitații la conferința “Inovația în media 2007”, ce se anunță interesantă și la care, în lipsa acestei întreceri, participarea ar costa 500 RON. Ca să nu se isterizeze iar, începând de la Vis Urât, bloghezia, că particip învăluit în mister și, mai rău, am nesimțirea să și sper la câștig, iaca, v-am publicat și intrarea mea în competiție, la care vă invit să vă alăturați mânați de entuziasm și fair-play și ambiție și pornire etc. [du-te iar sus]
Scuze. Nu am vrut sa spun asta.
Te iert. 😀 Nu, doar atât că nu e. E printre cele mai populare, vreau să cred că are şi o anume calitate peste medie, să zic pătruns de una dintre miile mele calităţi – modestie. Da’ sunt destule necunoscute care merită mai mult.
meri in purici, bai. Groza. esti la fel ca toti narcis-ii blogusferii, citesti comentariile cu coiul stâng. daca nu e nick de ioana. meri in purici.asta a fost un test.
Numa’ bine c-am dormit pe mine însumi pe toată durata lui…
[…] Darius Groza/Jeg a spart gheaţa cu un text în care e sceptic faţă de ceea ce s-a inventat la noi şi vorbeşte destul de mult despre […]