[detalii jos]
“Cine comprimă vocale ‘k s ekonomiseask tmp’
dilată degeaba vremea pierdută pe citit…”
(vechi proverb de pe Internet)
***
Domeniul bloggingului se aliniază ideii de “inovație în media românească după 1989”, din două argumente foarte simple: este o inovație PENTRU România și – invariabil – se mișcă la fel de încet ca orice ÎN România, după 1989.
Dacă, pe plan mondial, conceptul de blogger s-a “maturizat” în locul nostru, evoluând din stadiul de formă de comunicare (uneori derizorie), la cel de formator de opinie (deseori relevantă), ar fi totuși decent să nu folosim ca scuză pentru faptul că noi “nu ne mișcăm mai cu talent” necesitatea trecerii prin același proces, de la infantil la acătării. Când oricum ne trezim mai târziu, măcar de ne-am trezi în miezul problemei. Ei bine, n-o facem. Ba chiar ne bălăcim în comoditate.
Blogosfera românească se bazează aproape în totalitate pe natura sa de fenomen, fără să simtă vreun impuls de a și transmite neapărat ceva, ci făcând relativ interesant modul în care (nu) îl transmite. Interactiv, cu feed-back, tot tacâmul și fastul informațional, mesajul unui pensionar nervos, al unui liceean complexat sau al unui șomer frustrat poate ajunge, dintr-o garsoniera amărâtă, un net-café sau un apartament pe cale de evacuare, în studiourile de televiziune, redacțiile sau microfoanele radio și, mai departe, la urechile și sub ochii publicului larg (iar – în el – poate chiar ai unor oameni importanți). Dar atâta tot. În cel mai bun caz, textul e articulat coerent. Asta fără să aibă musai un conținut.
Bloggeri de calitate există. Indiferent de domeniu. Doar că vorbim despre ei atât de tainic, cu însuși acest “există” curios, la fel, din motive cum nu se poate mai limpezi: habar n-avem de ei. Nu-i cunoaște grosul targetului de consumatori de blog. Dacă te-ntreabă cineva despre zece bloggeri de calitate (nu de top!), cel mai probabil n-o să știi nici chiar tu, ca blogger, să-i zici, de necontestat, câteva exemple potrivite. Sau, dacă te scremi și scornești câțiva, prietenul tău blogger din dreapta nu-i citește pe nici jumătate dintre ei.
Mai exact, se nișează. Dintr-un public, chiar și așa destul de restrâns, care măcar cere ceva în schimbul lecturii, se împart cititorii pe categorii. Iar nișele bune rămân în spate, uitate. Pentru prima dată, termenul de “scursur㔠– raportat la un content, nu autorul acestuia! – nu își mai poate păstra sensul metaforic de “la fund” sau “pe margini”. E chiar invers: se preling prea puține lucruri ce ar putea fi sorbite cu același nesaț demn de-o cauză mai bună, epuizat acum pentru un conținut nu tocmai “hrănitor”, ci, mai degrabă, nociv.
În viața de zi cu zi, ne degradăm deja voit: mâncăm plasticuri, bem vopsele, respirăm diverse gaze. Acum doar ne orbim cu pixeli sclipicioși. Ni s-a dat șansa să reinventăm “virtual” batăr un canal cu standarde și nu numai că n-am folosit-o, dar nici n-am remarcat c-o avem. Și culmea, cineva se descurcase deja înaintea noastră. Dacă tot e să copiem mereu, măcar aici puteam începe cu asta.
În acest context, abia aștept prima blogoligarhie media. Or fi unele segmente din cele tradiționale corupte până-n fundul călimării, dar nu cred că se concretizează o mafie editorială multilateral dezvoltată mai clară decât în blogosferă. Deja se face o bisericuță pe aici, una pe acolo, se adună două-trei mii de enoriași, “ăsta n-are voie să zică ceva, dacă nu-i dau voie ceilalți”, “ceilalți tre’ să zică toți ce-a dictat unul singur”, iar, până să ne dezmeticim, blogării de frunte, ce fac omlete la webcam, se pișă-n piscine sau își schimbă tricourile doar când le dă un sponsor nou altul mai curat, au propriul lor trust. Și prostia e mogul.
***
Iulian Comanescu a inițiat un concurs și are ca premii 3 invitații la conferința “Inovația în media 2007”, ce se anunță interesantă și la care, în lipsa acestei întreceri, participarea ar costa 500 RON. Ca să nu se isterizeze iar, începând de la Vis Urât, bloghezia, că particip învăluit în mister și, mai rău, am nesimțirea să și sper la câștig, iaca, v-am publicat și intrarea mea în competiție, la care vă invit să vă alăturați mânați de entuziasm și fair-play și ambiție și pornire etc. [du-te iar sus]
Bai tu esti genial omule :))
In timp ce eram pe terminatelea articolului asta mi-am dat seama ca tu ai putea fi cel mai mare si mai cunoscut critic de bloguri. Romanesti.
Prin urmare, domnule Greenblatt al romanilor bloggeri, felicitari 😉
Stăi să caut pe Wikipedia numele ăla, să pot să fiu telectual.
Căcat! Am găsit mai multe referinţe. Le citesc pe toate, văd unde ne-ncadrăm, eu şi genialitatea mea. Stăi s-o şterg la bot.
Mirificule :))
Nu, te rog, ridică-te. 😀
mi`au curs trei lacrimi din cur in timp ce stateam pe buda si auzeam din camera cealalta citate din aberatiile tale (daca erau la bautura le intelegeam… poate ar trebui sa te apuci de baut)… lacrimile nu mi`au curs din cauza ca ti`am auzit vorbele goale, adica grele cum le numeste pretenu` tau Lingaul, ci pentru faptul ca mi s`a manjit calculatorul cu jegul tau de site. la propriu.
inca nu`s lamurit de ce continui sa latri ca un pechinez la pittbulli… stiu ca tu esti multumit in sinea ta, stiu ca ai impresia ca ne`ai facut din vorbe si te`ai mai ridicat in ochii unui alt lingau, pupincurist sau politician ratat…
dar, oare totusi nu realizezi ca nici macar firmituri nu ti se mai arunca?
doar concursuri de doi lei vechi, organizate de pretenii tai…
tin sa te felicit anticipat pentru premiul pe care`l vei lua la acest concurs.
PS: mi`au mai curs trei lacrimi din cur si cinci picaturi de pisat din pula… de durere pentru ca mi`am obosit mainile sa`ti raspund.
PS2: daca`mi dai vreo replica, spune celor care te mai citesc sa mi`o transmita, sau spune`mi pe messenger, pentru ca acu` inchid, si nici abonat la comentarii nu ma bag.
ba nene ce pula mea e in romania aia a voastra?adica la un seminar similar intr o tara civilizata accesul e pe baza de orice altceva numa de sume de genu ala nu,gezus fck christ iar revolutioneaza romanii ceva si fac pariu ca o sa fie plin
shit!
si cine e nene iulica ala?
Stai, că nu-mi încape pop-cornu’-n gură de cât trăiesc ce scrii. A câta serie e? Mai faci, nu? Oricum, eşti cu capu’ pentru page-rank. Nici nu prea ştiu ce-i. Da’-i o mare pasiune a ta. Să-mi pun buton cu trafic, s-ai pe ce da click, să notezi pe frigider?
1. Bafta in ale concursului.
2. Ai prea multa dreptate, asa ca… nici eu nu stiu exact ce sa spun. Ba stiu, dar nu mai stiu daca sa spun sau nu :). De doua zile sunt nebuna. Cine stie, poate intr-o zi o sa si spun. ( Nu e nevoie sa intelegi, intr-o zi o sa-mi fac timp sa-ti explic, daca tu o sa ai timp sa asculti). Oricum, ai dreptate. Se intampla lucruri nasoale cu blogurile astea. Majoritatea sunt cretini care isi doresc cu toata fiinta trafic. Asta este. Asta este tara noastra.
Mulţămim. Păcat de-atâta blogosferă irosită, cu destule specii pe cale nefericită de apariţie. 😀
Grizdos, da, preţul mi se pare şi mie exagerat, e şi fără TVA. Vin, într-adevăr, personaje relevante, da’ nu e un training cu rezultate etc. E totuşi o conferinţă. Mă rog, asta e. Vreau să merg, dacă reuşesc să câştig. Că mă interesează concursul – ca idee de competiţie, în ciuda inepţiilor şi geloziilor anexe – şi pentru că asta-nţeleg să mă calific am merge acolo. Dacă plătesc, dau şi banul degeaba (nu cred că merită, din acest punct de vedere, nu aşa ar trebuie să fie) şi, teoretic, nici nu-s apt să am ce căuta acolo şi n-o să particip, dacă nu am trecut chestia asta, să-i zicem “de probă”.
Darius, raspunde sincer la o intrebare: cand ai citit o carte ultima data si care a fost aceasta. Si, te rog, nu te lua de faptul ca am formulat doua intrebari in loc de una. 🙂
Te felicit pentru maniera de scris…
O mica sugestie de comoditate: webmasteru` site`ului poa` reuseste sa puna un butonash de “print” la fiecare alticol.
Hai … sa aveti bafta in continuare
Am citit câteva jumătăţi de cărţi, în ultima perioadă: am început “Viaţa unui asasin economic”, a lui John Perkins, da’ o tre’it s-o las la Bucureşti, la Adrian (adrian.filozofie.ro) şi Bobby Voicu (el nu cred că are blog) – e foarte faină, o vreau înapoi, bă; apoi “Blog Marketing”, a lui Jeremy Wright. Da’ asta cre’că mi-a subtilizat-o Sorel, că n-o găsesc – asemeni.
În rest, nu prea citesc şi n-am prea citit în viaţă, în general, decât foarte puţin şi de obicei fixaţii de ale mele; adică n-am acoperit mult, vast şi constant.
…si autorul tau preferat e dan brown, daca bine tin minte ce am citit pe profilul de hi5…
🙂 eco ai citit?
Ei, Darius, dupa o insemnare ca asta ma intreb: de ce arunci tu “scriitura” (doar) pe blog? Poate, candva, ai sa ma lamuresti si pe mine de la cine ai tu nevoie de confirmari. Si, mai ales, de ce. 😉
(Mulţam, Cosmin, mai ziceau câţiva, mai demult, o să mă sfătuiesc în Consiliul Suprem. :D)
Am citit Dan Brown în perioada sa. Da, mi se pare un autor genial, pentru ce a reuşit să facă. E foarte priceput şi-mpreună cu campania de marketing a demonstrat ceva foarte tare/periculos/de admirat. Nu se raportează la calitatea romanelor, scriitura etc. Nu e un clasic. Şi eu nu citesc clasicii, pentru că sunt clasici, cum o fac mulţi. N-am pretenţia asta.
N-am citit Eco. Nici el nu cred că m-a citit. A comentat, da’ cred că m-a parcurs doar pe diagonală şi vroia să cârcotească.
(Sorine, eu încerc să agăţ aici, să-mi îndestulez Hi5-ul, strici tot. :D)
imi place.se vede ca ai talent si nu o zic ca sa te ling in fund.chiar cred asta
niciodata nu l-am considerat pe eco un clasic. iar inainte sa te citeasca el pe tine, va trebui sa fii tu in stare sa-i recunosti valoarea. Ia, spre exemplu, “Baudolino”. Sau treci direct la “Pendulul lui Foucault”? …provocare.
Îu, Pendulul lui Foucault am început în liceu. Ferească-mă Dumnejeg, sunt un incult, îmi venea să-mi fac transfuzii de sânge pe la pagina 20. Nu mă-ndoiesc, este genial, cum vrei tu – dar aleg să NU am impresia sau să-mi dau statutul de-a o comenta. Sau poate chiar am dreptul să nu mă atragă. Orişicum – nu încerc să falsez asta, cum o fac alţii (nu tu, neapărat; mulţi).
Baghy, te-nşeli amarnic, nu te-ncredere-n mine, o să ai parte doar de dezamăgiri. 🙂
Darius, Baudolino este un roman cu multe sute de pagini despre un tip care, pentru unii construieste mituri, iar pentru altii minte cu o naivitate demna de Don Quijote. Poate fi o interesanta paralela cu statutul artistului si al jurnalistului etc.
Si? Si-atat, frate! Si-atat!
Hopa, aia pare interesantă. O carte ce mă prevestea. Bine-bine, voi căuta. Sute de pagini zici? Of!
Prostanace, astept sa devii propriul tau oligarh si sa mananc si eu o paine alba pe langa tine.
Darius, trebuie sa recunosc ca pana am terminat Pendulul si eu mi-am facut cateva transfuzii. Atata doar ca eu am combinat-o cu altele. Dar celelalte carti ale lui Eco sunt misto, atat ca sunt prea multe pagini.
Dariuse, şi care este soluţia la fenomenul ăsta de nişare sau nişuire a blogosferei? Sau poate e mai bine să rămână aşa? [Întrebările le pun pentru că textul este articulat corect, şi parcă are şi conţinut].
P.S. în tinereţe am fost câştigat ceva premii de poezie, aşa că ştiu cum e să eşi numa tu ăl mai primu!
Nişarea nu e o problemă, e o constatare şi e firesc. Justificam doar că ies în faţă nişele – să le spunem generic – de căcat, iar alea ce-ar merita rămân în urmă ceea ce e din nou firesc. Ceea ce trebuie făcut e promovarea în afara blogosferei a acestora, pentru a acapara public de blog pornit direct pe calitate. Încă nu se practică aşa ceva. Dar vine vremea (sper), altfel o ducem frumos pe blogosferă-n groapă şi acolo o să colcăie inepţiile.
E o stare de fapt, prezentă, a blogosferei. Şi un fel de semnalare, fiindcă mergem în jos, metaforic, nu în sus, deşi creştem, adică ne extindem.
Ba, norocul tau ca sunt 3 invitatii, ca daca era numai una as fi castigat numai eu. Asa, norocul tau, o sa participi alaturi de mine. Felicitari !
Pe mine ma distreaza incultul ala de mai sus (e numai unul, asa ca nu-i nevoie sa precizez care). Nu putem sa-l facem sa posteze regulat (!) pe blogul tau, pentru distractia intregii blogosfere ? Ca nu credeam sa gasesc ceva mai amuzant prin penibilism decat jenantele seriale, dar nu pregeta a ma uimi pe zi ce trece.
Noh, ne vedem acolo !
Un’ ţi-e înscrierea?
Fireste c-o sa castigi. Si-atunci cand vei fi in Bucale, asa de-aproape, te vei gandi la hoteluri/moteluri/pensiuni giurgiuvene.
Domnişoară, vă rog să păstraţi decenţa! Aici este un sit online al bunei cuviinţe! Nu tolerăm asemenea ieşiri care (să nu fie lângă parcări de TIR-uri şi de astea) nu pot decât să oripileze cititorii noştri pe care-i vrem serioşi (să aibă net liber, wireless sau din perete).
Ahahaha! Ce-ai zice sa dau paste pe bune? Ce-o zice Mirmen de propriu-si baiat cand are a citi ce mi-o zis Dariusul?
Stai, moment, să formez Liviu. Atunci să veji… Ei, comedie! Tu concepi că însuşi calculatorul de pe care-ncerci frivol este subt directivele mele imediate? Puf! Nu mai ai tastatură. PUF, dreptul la ieşit din cameră.
Puf! Daca tu te consideri din familie, sa stii ca nu-i asa. Spirestii sunt oameni care nu le cer semenilor sa se urce in pat, sa se ridice, sa vina mai aproape, sa stea drepti etc.
Spireştii fac. 😀 Taică-tu, în schimb, era simpatic. La tine mai tre’ să lucru cu el, într-o colaborare.
Deci ba, dupa cum bine stii, nu ai cum sa castigi nici un premiu daca nu baji youtube, bance, poze haioase sh informaii despre iPhone – la greu – pe sait! Credeam ca ai invatzat lectia.
Sunt un eşec.
“Neque porro quisquam est qui dolorem ipsum quia dolor sit amet, consectetur, adipisci velit…” adica, intr-o traducere libera, Nu este nimeni care iubeste insuşi durerea, care o caută şi o doreşte din simplul motiv că este durere.
Ceea ce urmează, nu cred că va mai trebui tradus, suntem doar latini:
“Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.
[…]
Donec odio urna, ornare quis, cursus et, tincidunt sit amet, turpis. Quisque sit amet dolor. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Integer eget nibh. Praesent eu diam. Quisque dui dui, posuere a, sagittis non, placerat nec, neque. Mauris pretium. Integer molestie, sapien eget placerat dapibus, tellus arcu ultrices eros, vitae egestas pede nibh at arcu. Vestibulum ut diam. Suspendisse est risus, interdum sed, hendrerit at, dictum ut, neque. Morbi est dolor, tristique ut, auctor ut, dignissim eu, erat. Suspendisse tempor pulvinar tellus.”
Şi cred că are perfectă dreptate.
Însăşi durerea. Nasu’-n carte, nu tot căta pe Wikipedia când nu te descurci. 🙂
…dari!! grij cu brazilianca aia mică :D…treci în bibliotecă :-w…
Mno deci ati ajuns pe la Cicero. Si…?
Si brazilianca lui Mirmen se refera la un stil de epilat?
😀
[…] cum o leapsa cere alta, intreb si eu: Dan, Darius, Piticu, Bogdan, Arhi voi ce credeti ca va raspunde Tehnocrati referitor la administratia […]
Zi-le tu, ca le zici bine ! Am aceeasi parere despre blogosfera româneasca, dar tu te articulezi muuult mai bine decât as face-o eu 🙂 plus ca nu vreau sa ingros rândurile bloggerilor români, oricum e inflatie deja.
(A ! Cuvântul “batăr” nu l-am mai auzit din secolul trecut ! Din mileniul trecut ! Fain !!!)
[…] de lansare a concursului, adică aici, pentru Simina Mistreanu şi Gabi. La Nenea Cosmos, Jeg şi În […]
Ai zis consumatori de blog? Dar cine sunt acesti cititori tinta? Cum arata astia? Pt ca daca blogurile in tarisoara noastra sunt cu precadere proaste, inutile, plictisitoare sau pe care se desfasoara taras activitati fara finalitate… cine sunt acesti consumatori?
Citesc pe sarite ce zic consumatorii de jeg… si sper sa inteleg uitandu-ma bine peste aceste comentarii cine’s consumatorii de blog… dar nu imi depasesc lenea asa ca te intreb pe tine ca sa ma luminezi: Cine’s consumatori de bloguri? Pana acum am inteles ca blogari si forumisti citesc cu insetare ca sa contrazica si sa urasca in voie pt ca nu li se permite astfel de comportament pe la munci si prin institutii de invatamant. Si mi se pare ca acesti consumatori de bloguri sunt tot creatori de bloguri… adica… o rasa aparte ce comunica chipurile complex si au suficienta harnicie sa creeze si sa consume… care si-a dezvoltat un sitem de indexari neclare si motoare de cautare disfunctionale pe post de sistem de securitate, si asta numai ca sa stea ei intre ei. Cam ca la celebritati… doar ca mai complex.
Probabil ma insel, pentru ca mi-e lene sa ma documenetez mai bine.
Asa ca te rog sa ma corectezi daca e cazu` si/sau sa adaugi ce-ar mai lipsi din descrierea “consumatorilor de bloguri” daca ce am trancanit eu pana acum nu necesita corectura.
Blog-urile au, ca orice altă formă de expunere publică (uneori nu e comunicare de ceva) un target. Din care un segment e atins, altul (în acest caz – majoritar) nu. La fel cum sunt persoane înclinate spre presă scrisă, altele spre TV, altele preferă radio, la bloguri există persoane “predispuse” să le citească.
Atuul (ce poate fi valorificat) este că blogul poate acapara target pentru multe domenii: cultural, informaţional, artă (mai ales neconvenţională), analiză de orice (sunt voci ce merită ascultate, cu argumente pertinente), ca să nu mai vorbim de blogurile de imagine (echivalentul de corporate, dar pentru o singură persoană). Şi acelea pot fi bune sau proaste. Ideal să fie bune, să ridice standardele publicului şi să educe pe segmentul ce vine încă.
Ok… Dar cine sunt astia “predispusi” la bloguri? Ca la scoala, cine e publicul tinta. Za targhet rider. Tu pentru cine scrii?
Eu am mai câştigat cititori şi din afara blogo-cititorilor “standard”, fiindcă am avut nişte acţiuni care-au avut expunere în media tradiţionale. Alea erau în majoritate mai serioase, da’ aş putea zice că publicul meu e în general înclinat spre satiră şi are răbdare, plăcere sau interes să citească. Mai mult decât “să se uite”.
Revenind, acei predispuşi şi (mai important) cei de care avem nevoie sunt reprezentanţi ai generaţiilor tinere, chiar până spre 30 de ani. Mulţi vin “pe net” cu dedicaţie pe chestii începând de la “porn” şi ridicându-se (nu mult) de acolo.
Mna. De aia zic că dacă e să atragem spre blogosferă şi, implicit, o să se sporească publicul, cum mai ziceam în articole precedente, măcar să-l ştim direcţiona pe ceva care merită. Şi-n general, nu musai popular – iar aceia să devină astfel populari. Şi apreciaţi. Aici nu musai eu. Sunt destui care merită mai mult. Cu cât ajungi mai citit, din păcate, de cele mai multe ori cu atâta meriţi mai puţin. Ar tre’i să fie invers.
Aha. Prin urmare e vorba despre un public mediocru care are capacitatea sa inteleaga informatia inputata, si care aplauda galagios la informatie de calitate (vezi jeg) dar care prefera sa digere in mod constant informatie mai usurica (hi5 stuff).
Important ar fi modelarea si directionarea acestei mase de public ca ea sa poata sa si raspunda si sa se si poata implica cu actiuni si deductii de calitate.
Astfel creste si satisfactia autorilor crescandu-le considerabil numarul de raspunsuri de calitate in care sa se poata pierde cele de genu ‘facem sex diseara?” si “wow… mey ce geniu esti u 😛 ”
Dar mai raman frustrati care sunt “pe net” doar ca sa urasca, grupurile “anti” si toate coalitiile reusite ce au ca scop dispretul. Am vazut multe forumuri si bloguri monopolizate de astfel de grupuri. Astia nu fac parte din target?
Da şi nu ar trebui să facă. (Şi al meu nu e blog informativ.)