… dar sunt destul de credincios să accept fără să cercetez orice motivaţie pentru ele, acum că asta-i finalitatea sacrificiului divin.
Deci Hristos a-nviat, nu-i aşa? Sau cel puţin pentru unii… Da’ altfel Dumnezeu e al tuturor, desigur! Excepţie făcând celălalte religii. Pe care, nu-i vorbă, oricum le iubeşte, doar că nu le mântuieşte, cum a scris chiar El, pe blogul personal, acum mai bine de ceva timp în urmă. Deşi îl bănui că nu şi l-a scris singur şi că se ocupă mai mult de hosting. A avut o echipă de copywriteri, iar el doar zicea “cum ar vrea să fie”. Acelaşi aspect al nepriceperii sale fiind şi cauza problemei cu mântuitul – ar vrea să fie loc de toţi, da’ până la urmă trebuie totuşi nişte conturi premium, dacă-ţi trebuie propriul tău norişor fără limită de transfer, aripi la cât vrei tu pe secundă.
Dar de ce să fim răutăcioşi (oare pentru că nu există antonim pozitiv pentru acest adjectiv)? N-are sens (ca majoritatea lucrurilor în viaţă). Haidem mai bine să ne veselim şi să practicăm tot felul de obiceiuri ce n-au nici în clin nici în mânecă cu nimica logic.
De exemplu, spălat în lighean din piaţă, în apă luată din butoiu’ clerimii, adăugând urzică (?), ou, bani (că trebuie) şi şters cu prosop de la 39.000.
Am uitat ceva? Că cică n-ar fi bine să uiţi ceva din acest aranjament… sau să atingi sare în sfânta zi a Învierii, că-ţi merge rău tot anul. Înţelegeţi?
ASTEA ne sunt criteriile! Iar când ciocneşti tre’ să zici c-a-nviat. CU FĂCUT CRUCE! După care spargi oul, iar cine câştigă e mai egal în ochii lui Dumnezeu.
În caz că nu ne-a ajuns… aţi ghicit: turul bisericii cu babe-n frunte de vineri şi picurat ceară topită în palmă, să mai treacă timpul.
Dar sunt de părere că ar trebui să sărbătorim aşa: Paştele catolic (al ungurilor, pentru noi); apoi Paştele nostru (al ortodocşilor, pentru ei). Toţi. După care să sărbătorim un Paşte comun, de finalizare. Apoi un after-Paşte. Iar apoi paştele mă-sii, respectiv al cailor.
Fiindcă ăstea-s scuipat în sân, nu tre’ să ne schimbăm papucii în faţă la templu şi nici să amestecăm alcool cu pită într-o metaforă, ca să avem motiv să bem. Iar ultima dată când aţi dus 2 litri de vin la popă, câtă pască aţi mâncat la coadă? Şi unde s-a dus restu’? La Dumnezeu, probabil, că preoţimea-i mai pioasă.
***
Altfel, apropo de “fie ca lumina sărbătorilor”, am primit felicitare de la Electrica. Dimpreună cu somaţia de debranşare, normal.
***
“iete hristosu de tabla” – Flaviu Comănescu/foto – Dacian “DG” Groza
***
Întâmpin mai multe probleme încercând să scap de cine nu-mi place, decât să mă apropiu de cine-mi place. Aşa mi-am dat eu seama. Lumea zice că am mulţi prieteni. Mă rog, nu zice lumea pe stradă. Zic unii. Şi este adevărat. Dar mai mult mă-ngrijorează cum eu sunt prietenul mai multora decât aş fi dispus să număr, variind de la cei pe care nici nu-i cunosc, pânâ la cei pe care nu vreau să-i fi cunoscut.
Dacă-mi place de cineva, nu mă confrunt cu absolut nici un obstacol pentru a ajunge unul lângă altul. E simplu. Ah, pardon: sunt obstacole. Futile. Ridicole. Mai bine ar renunţa din prima, împotrivirea doar face înfrângerea mai amară.
În schimb, dacă e cineva cu care nu vreau sub nici o formă nimic… agresiunea mea cea mai înverşunată faţă de această creatură pare “decât” s-o hrănească.
Eu sunt belicos de la început. Nu “la” început. “De la” început. Cu toată lumea. Nu mi se pare că e distractiv să fiu invers sau oricum altfel. N-am venit pe lume ca să strâng mâini şi să zâmbesc trecând prin viaţă, cu ochii mijiţi de amabilitate, ca apoi să mă gândesc “ce cred de fapt”. Şi asta apreciază lumea la mine. Sau urăşte. Cei cărora nu le convine nici nu mă prea pasionează. Iar cu restul interacţionez.
Şi de aici se-mpart în două: cei care sunt la fel îndărăt cu mine şi ne iubim într-acest sens, coexistând într-o atracţie efervescentă şi interesantă; şi dup-aia ceilalţi. Care mă-ntreabă. Care “da’ de ce?”. Care vor să înţeleagă, ca apoi să-mi explice, să înţeleg şi eu. Să m-ajute. Să mă iubească. Să iubesc înapoi, să pot să simt. Să-mi arate ce-i dragostea, ce-i buna convieţuire. Cum e să fie bine. Care sunt culorile. Cum se pictează cerul, ce frumoasă este apa şi cum curge ea, ca un lichid. De la voi nu doresc nici măcar să-mi sugeţi pula. Adelina, de exemplu. Sunteţi mai răi decât ăia care măcar îşi asumă că nu.
***
Binecunoscuţii artişti muzicali de prin părtile Clujului, Darius “The Duke of Uke” Groza şi Mirona “Veniţi Privighetoarea Cântă” Pascu, performând o reinterpretare a şlagărului anilor ’90 de origine americană “Ce-i sus?” (sau “What’s up?”, cum ar spune regina când vine în Colonie), pentru un public larg, asigurat prin minunea tehnologiei care este “Internetul” sau, mai simplu, “Netul”, cum îl numesc între ei internauţii. [alternativă YouTube]
***
48 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Ei uite o greşeală de tastare. Aşa este alexandrism nu există… sorry. 😀
Deşi… 🙂 la barza chioară îi face dumnezeu cuib… iată că până şi acest cuvânt, cu exact acelaşi sens, adică referire la particularităţile perioadei alexandrine este folosit în Revista Luceafărul de către domnul Alexandru George, şi încă ca titlu, în serial… revistaluceafarul.ro/index.html?id=841&editie=42 şi, tot în titlu, Chioaru, Dumitru -De la alexandrism la vizionarism, în Apostrof, nr.9, anul VII, 1996;
Am mai văzut câteva link-uri culturale (că e termen rar), dar am spus să nu încarc totuşi…
link permanent
În sfârşit, aglutinare este în DEX… Sper că m-am achitat de datoria de a demonstra că nu am inventat nimic.
Asta nu înseamnă că nu am voie să inventez cuvinte… sunt doar poet. :)))))))))))
link permanent
Ce bine că nu se pun timbre pe Yucatan.
link permanent
Doar însemnând numai? Adică fără altă posibilitate.
link permanent
N-a zis nime’ de aglutinare.
Repet – ce-mi pastuieşti tu aici din câte UN ziar e tot greşit. Ăla e fără “k”.
link permanent
@ Andi
Stimată domniţă,
Nu v-aţi gândit că mă veţi provoca cu următorul text?
Vroiam să întreb de ce aveţi senzaţia că pe-aici se preumblă numai proşti sau inculţi sau oameni cu vocabularul limitat, de simţiţi nevoia ca la fiecare al n-lea (n<10) comentariu să adăugaţi câte un sau mai multe citate din dex, explicând câte un cuvânt sau mai multe cunoscut/e publicului cititor. Dar n-o să întreb.
🙂 Nu mă deranjează astfel de provocări, dar, dacă le faceţi, asumaţi-vă acest lucru, nu o daţi apoi cu “Nu e mai comod să te bucuri tu pentru tine şi să nu le faci altora în ciudă că nu s-au prins, după care să-şi trimită toate energiile negative, galopând dezlănţuit, spre creierul tău şi-aşa supraîncărcat?”
Dumneavoastră, o domniţă frumoasă, delicată, poetă şi intelectuală vă pretaţi la astfel de forme “creierul tău şi-aşa supraîncărcat”? Nu se face asta. Delicateţea trebuie să aibă o anumită fragilitate, linişte interioară, superioritate atunci când în jur este o discuţie grobiană şi o stabilitate a reacţiei.
Sunteţi la vârsta în care copilăria şi adolescenţa s-a terminat, acum sunteţi o domnişoară la un pas de maturitate. Dacă doriţi ca cei din jurul dumneavoastră să vă trateze ca pe un matur, trebuie să vă asumaţi maturitatea. Dacă nu, nu.
Nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău, dar personal chiar nu cred că vă stă bine această atitudine. Nu e vorba de mine, că aici suntem “între noi”, nu ne vede nimeni, nu ne bagă nimeni în seamă… dar la un moment dat cercul dumneavoastră se va deschide şi va părăsi atingerea apropiată, prietenii şi alte persoane cu care sunteţi obişnuită. Ei, străinii, nu vă vor permite un astfel de limbaj/comportament şi vă vor sancţiona imediat, vă vor pune la punct dureros, cu atât mai mult cu cât, să-mi fie cu iertare, dar încă nu aţi dovedit absolut nimic lumii.
Nu vreau să vă supăraţi pe mine, cum aţi mai făcut-o o dată, eu vă spun aceste lucruri pentru că observ că nu vi le-a spus nimeni până acum şi nici nu cred că aveţi pe cineva care să vorbească cu domnia voastră despre asemenea lucruri.
link permanent
Ce-i cu cuvintele alea dragute? Sper ca tin bine minte ca mai demult am gasit intr-un dictionar pe net “a pizdii”. Antonimul o fi “a pulii”?
link permanent
Dar ce remarca urata la articolul asta “ceresc”…scuze
link permanent
pun direct link-uriule, că nu mai am răbdare să caut în ele… Google zice că aparatcik este undeva pe AICI
link permanent
Imediat după lista ta de cuvinte…
# Lupul Alb zice că:
Aprilie 15th, 2009 la 20:27
Darius, si aglutinat. Este fapta care face berea ceea ce este.
Mă simt pus la colţ… Probabil că am greşit ceva.
link permanent
Iar am rămas de vorbesc singur… 🙁
link permanent
Dom’ Bibli, eu nu ştiu când am dat senzaţia că-s supărată. Pe-aici, zic. De când m-am înfiinţat. Şi chiar şi la mine, după ce mi-a trecut prostia. Ştiţi la care anume mă refer.
Nu pot să mă bucur că văd încă un om care-şi dă cu părerea despre mine. Cel puţin să mă bucur că mi-e adresată direct şi nu prin diverse mijloace, printre care cele mai multe sub forme umane, ca majoritatea părerilor exterioare ce le-am auzit despre mine. Doar că nimeni nu mă-ntreabă ce cred eu despre ce fac sau zic sau de ce fac sau zic într-un anume fel.
De obicei tachinez sau creez tot felul de situaţii stupide doar de dragul de a-mi lărgi perspectivele şi, având în vedere faptul că şi pe jeg tot asta se încearcă, încerc să aduc o contribuţie la deschiderea minţilor, fiind cum m-aţi văzut până acum. Asta neînsemnând nicidecum că aşa cum mă vedeţi aici aş fi tot timpul sau şi altundeva decât pe internet. Deşi recunosc că şi atunci când spun ceva într-o companie umană vorbesc tot în fraze interminabile şi cu expresii repetitive, însă ăsta e doar un detaliu.
Şi sunt conştientă de îmbârligătura din creierul meu şi de faptul că trebuie să scap de tot balastul, ceea ce încerc în momentul prezent, însă nu vorbeam doar de mine. Mi-am închipuit că şi alţii au creierul supraîncărcat. Ca să nu mai spun că termenul “delicat” e total nepotrivit mie. Numai eu ştiu de câţi pereţi am fost trântită şi de câte ori am iubit asfaltul pentru incapacitatea lui de a se desface ca o valvă. Vă imaginaţi ce vreau să spun. Deci nu am fost protejată de nimeni şi nimic, ca să pot spune apoi că-s o fiinţă delicată.
Şi nici cu “cercul” nu mă am aşa bine. E doar o chestiune de interese. Cât timp pot să fac ceva pentru cineva, sunt cea mai specială, cea mai iubită, cea mai ceva. În rest, nu exist. De-aia mă înţeleg mai bine cu străinii decât cu oricine din oraş. E simplu. Străinii n-au aşteptări şi cei care şi-au dezvoltat materia cenuşie chiar se bucură când cineva gândeşte altfel. Şi o şi spune. Sau tace şi intervine în momentele în care nimeni nu mai ştie ce să spună ca să nu sune stupid, cu o replică ce sună stupid, dar înseamnă ceva. Deşi ştiu că aţi observat că atunci când scriu ceva ce am de zis, scriu mult.
Chiar m-aş bucura să găsesc pe cineva cu care să pot întreţine o conversaţie “live” care să nu plictisească şi care să nu aterizeze în clişee… Ah, am găsit, doar că nu ne-am întâlnit încă.
link permanent
Nope, nu e colt, e ceva cum ca, dar placut rotunjor.
Nu stiu daca din punct de vedere constructiv se poate, dar vizual-imaginativ imi este placut conceptul.
Cum ca Nokia Aeon.
Nah, daca n-am somn.
link permanent
@ Andi
OK
link permanent
Da, înclinam şi eu să dau acelaşi răspuns, dar am lăsat varianta liberă spre utilizare şi am apelat la metoda tradiţională. Care n-a dat roade, dar fie…
link permanent
🙂
Deja sunt obosit…
link permanent
A obosit Biblel. Să fac print-screen repede.
link permanent
Bey, cit timp voi tot aglutinati pe aici de toate pentru toti eu mi-am propus sa raspund stiintific la intrebarea maestrului jimerino. Am incercat si cum i-am propus eu si cum a facut el. Ba mai mult de atit am incercat si cu continuarea a ceea ce incepusem ca si cind n-ar fi venit nimeni la usa.
Jimi, stai linistit, am ajuns la o concluzie clara. Dar ti-o spun de luni incolo, azi e joi si tre` sa ma spovedesc.
link permanent
Ce puii mei, azi m-am sculat primul ?
link permanent
Nu, da’ te urmăresc în taină.
link permanent
🙂
Iar am pierdut sesiunea de dimineaţa!
link permanent
Dom’ Bibli, aţi putea începe să interpretaţi poetic chestia aia de mai sus de-am compus-o ieri spre azi, cu un scop oarecare, acel text care v-a obosit într-atât. Sau aţi putea să faceţi altceva, evident.
link permanent
@ Andi
Nu acel text m-a obosit, ci o zi întreagă, o lună întreagă, o viaţă întreagă.
În primul rând nu mi-am expus părerea relativ la domnia voastră, ci la congruenţa comportamentală, la sistemul incidental, fortuit dar şi, dimpotrivă, raţional, calculat, pe care l-aţi construit pentru a interacţiona cu mediul, în acest caz cel mediul internaut al JEG.ro.
Eu receptez un stil agresiv de comunicare. Avansul informativ împotriva agresivităţii este foarte complicat, în nici un caz nu permite întrebări de tipul “ce credeţi despre ce faceţi sau ziceţi sau ziceţi într-un anumit fel”.
“Asta neînsemnând nicidecum că aşa cum mă vedeţi aici aş fi tot timpul sau şi altundeva decât pe internet.”
Cât timp eu nu vă cunosc şi în afara internetului, nu am cum să mă raportez la restul vieţii dumneavoastră. Pentru mine, domniţă, sunteţi numai ce lăsaţi să vedeţi aici, pe internet, sper că realizaţi acest lucru.
Faptul că vă afectează violenţa, lovitura de pereţi şi asfaltul, faptul că EL (nu prea am înţeles cine este el şi ce loc ocupă în viaţa dumneavoastră) este agresiv… demonstrează sensibilitatea. Un om mai puţin sensibil ar fi uitat aceste gesturi.
“Cât timp pot să fac ceva pentru cineva, sunt cea mai specială, cea mai iubită, cea mai ceva. În rest, nu exist.”
🙂 Cam aşa ar trebui să se simtă şi Dumnezeu. Mereu ne aducem aminte de existenţa lui la nevoie, mai puţin atunci când ne este bine.
Poate că ar trebui să priviţi oamenii în acelaşi fel în care aţi dori să fiţi privită, să vorbiţi cu ei în felul cum aţi vrea ei să vă vorbească. Poate că ei vor continua să fie grobieni şi să vă trântească pe asfalt, dar jumătatea dumneavoastră de treabă ar fi făcută…
link permanent
Biblio, tu n-ai job? Nici şef?
Andă, tu n-ai şcoală? Nici BAC?
[Să vezi amu’ ce-mi aud. Ăştia atâta aşteptau. Pe locuri, fiţi gata…]
link permanent
@ Hudrea
Nu, nu am. Îmi oferi un loc de muncă?
link permanent
El, asfaltul. Sensibilitatea mi-o cultiv. Singură.
Întotdeauna există o vulnerabilitate ascunsă de agresivitate. Chiar şi la mine. Deşi eu prefer să spun că testez terenul, nu că atac.
Nu cred că mai vreau să fiu privită sau să mi se vorbească. În orice fel. E alegerea fiecăruia şi nu sunt în măsură să impun nimănui, prin nici un fel de mijloace, mai ales prin manipularea subconştientului, să-mi dea atenţie. Încercările mele stupide de pe-aici sunt nişte exerciţii prin intermediul cărora trebuie să devin conştientă de tot ce fac.
Cred că aţi observat că, orice aţi spune, o dau pe lângă. Adică nu răspund direct, ca Glad, cu “nu-i aşa, că-i cum spun eu”, ci caut alternative, căi ocolitoare sau care să-mi ofere perspective noi. Chestie care-mi iese doar parţial, dar măcar încerc.
Domnu’ Hudrea, e vacanţă.
link permanent
@ Andi
Vorbiţi de Glad…
Asta face şi el, se apără. Numai că metoda aleasă de el este cea a ciorapului întors pe dos. Expunându-şi interiorul şi temerile cele mai ascunse, mai mult, exacerbându-le, când îngroşând tuşa fină, când contrastul grosolan, aproape ca o înjurătură, el se apără de atacul celor din afară.
Pe vremea când eram copil şi nu înţelegeam prea bine termenul, exista o vorbă:
“Sunt două tipuri de oameni, cei care recunosc că sunt onanişti şi cei care nu recunosc!”
Recunoaşterea angoaselor duce la translatarea lor din spaţiul privat şi zona vocabularului sincretic în spaţiul public şi practic, unde vocabularul este abstract şi individualizat, conştientul fiind astfel eliberat de presiunea secretului şi teama de interacţiune ale celor două spaţii personale. Este adevărat că trebuie să suporţi băşcălia celor din jur, dar caracterul extrovertit te protejează faţă de acumularea stresului construit în jurul angoasei.
Iată deci că sunt două căi de apărare, una a sincerităţii care te protejează de deconspirare prin auto-deconspirare, cealaltă a măştii care acoperă cu o realitate fictivă şi, nu-i aşa, din ce în ce mai conspirativă.
link permanent
De ce întotdeauna sunt doar două posibilităţi? Eu încerc, şi de multe ori găsesc, mai multe.
link permanent
Am uitat nişte cuvinte. Încerc să caut şi găsesc alte căi.
link permanent
Opaaaa! Ce se aude… Cineva acordează o chitară… 🙂 Cin’să fie?
link permanent
@ Andi
Poate că uneori sunt mai multe căi, poate că alteori acele alte căi sunt simple nuanţări aflate între cele două posibilităţi.
link permanent
e clar, azi-noapte n-am deschis calculatorul. ca beat eram. deci daca il deschideam, va injuram. asa, va injur acum. neah, glumeam. deci bibli n-are job(surprinzator) iar anda….cu anda chiar nu inteleg. inca studiez.
link permanent
@ jimerino
🙂
Nu uitaţi să ne comunicaţi concluziile.
link permanent
E atât de linişte că mi s-a făcut foame de atâta deshidratare.
link permanent
Darius
Timiditatea ta, provenita din felul tau interiorizat de a fi, te tine cand in expectativa si retras, cand intr-o serie de actiuni nervoase, pasionale si demolatoare. Cucerirea femeii nu este niciodata in linie dreapta la tine (ca la Berbec, de exemplu), ci intotdeauna in zig-zag, cu retrageri, adeseori contradictorii. Ai o sensibilitate aparte si esti foarte susceptibil fata de ceilalti. Daca te simti in siguranta,intr-un ambient placut si avand deplina intelegere din partea femeii iubite, devii total dezinhibat si (iti) poti oferi mari impliniri la nivelul dragostei fizice.
Gasesti foarte atragatoare femeia care e inteligenta, cu o buna armonie spirituala si fair-play.
link permanent
ai slabiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit
link permanent
Uuu.
Păstalea – când mai viu la tine să spăl haine, să pregăteşti program artistic, nu că-căutat horoscoape…
link permanent
@ Darius
O să faci de Paşte live bloging?
link permanent
Da, Înâlţarea pe Twitter.
link permanent
Hmmmm
link permanent
Neatza bey, nu v-ati trezit inca ?
Am fost aseara la spovedanie. Zic: parinte, am preacurvit. Cu cite ? intreaba el. Ii spun cifra si zice: mai trebe, ca-mi iese calculul la mătănii cu zecimale. Parinte, am mincat de dulce. Nu se pune, zice el. Parinte, am oferit carne. Au mincat-o ? intreaba el. Nu, doar au gustat. Aaaa, asta e altceva. Ba, de fapt ce pacate ai tu ? Ca daca vine un politician il tin aici trei zile si tot nu termina. Parinte, am pastrat la urma ce era mai rau. Spune !!!
PARINTE, CITESC ZILNIC JEGUL !
L-am lasat intr-o confuzie totala. Mi-a dat o binecuvintare provizorie si a zis sa mai vin si la anul, ca intre timp se lamureste si el. La plecare era sa fiu batut de cei de la coada fiindca parintele deschisese laptopul in altar si nu mai spovedea nimic – nimic.
Dragii mei, am hotarit: nu mai beau nimic pina duminica. De fapt am visat.
link permanent
Iar… felicitari… Bun duet!
link permanent
hai putoare, că scrie ceva nou odată..
link permanent
Mai noji, tu vorbeşti? Mai bagă şi tu o poză, ceva… 🙂
link permanent
ba, si eu am visat ca nu mai beau. noroc ca m-am trezit mahmur.
link permanent
fan!
link permanent
Ai ramas la fel de spirtual ca acum 1 an cand am fost ultima oara la tine pe site. Bravo tie. Nu stiu cine e uscativa dar are o voce frumoasa, prin urmare o felicit.
link permanent
sell [URL=http://burberryoutlet6.exteen.com/ – burberry outlet[/URL – to your friends wUbasdRt [URL=http://burberryoutlet6.exteen.com/ – http://burberryoutlet6.exteen.com/ [/URL –
un trackback
[…] perfecționistă se vede în conceptul vizual al site-ului, formatarea impecabilă, și mai ales, o grijă deosebită pentru titluri. Canalul său de Youtube e cunoscut pentru producții precum „Reportajul vasluian […]